ICCJ. Decizia nr. 5472/2010. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5472/20 11
Dosar nr. 347/46/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 martie 2010, reclamanta Comuna G., prin Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit anularea deciziei de diminuare a cheltuielilor eligibile referitoare la obiectivul „Modernizare drum comunal DC 177 B.V.–C. L=2,6 km şi drum de interes local D.M. DJ 678A, L=3,9 km în comuna G., jud. Vâlcea”, şi obligarea pârâtei la achitarea sumei de 459.558,29 RON, actualizată până la data plăţii efective, reprezentând contravaloare cheltuieli eligibile neachitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu Agenţia un contract de finanţare nerambursabilă în valoare estimată la 2.770.846 RON pentru obiectivul de investiţii sus precizat.
Pe parcursul derulării contractului de achiziţii lucrări şi servicii cu SC M.C. SRL Slatina, câştigătoarea licitaţiei, s-a constatat că sunt necesare lucrări suplimentare de 474.520,31 RON fără TVA, neprevăzute iniţial şi nelicitate.
Deşi agenţia a fost de acord, prin act adiţional, cu modificarea bugetului pentru respectiva diferenţă de valoare, la momentul plăţii tranşei a V-a a refuzat suma de 459.558,29 RON cu TVA pentru motivul că aceasta nu face parte din oferta de lucrări adjudecată iniţial.
La data de 30 martie 2010, Agenţia a depus întâmpinare solicitând, în esenţă, respingerea cererii reclamantei pentru lipsa procedurii prealabile, respectiv ca neîntemeiată.
La data de 14 aprilie 2010, reclamanta a precizat primul capăt al cererii de chemare în judecată în sensul că a arătat că decizia a cărei anulare o solicită este indicată în cuprinsul notificării beneficiarului din 9 decembrie 2009 şi al adreselor din 6 ianuarie 2010 şi din 8 februarie 2010.
La termenul din data de 14 aprilie 2010, instanţa a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi a pus în discuţie din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a Comunei G., dispunând soluţionarea acestei din urmă excepţii odată cu fondul cauzei.
Prin sentinţa nr. 144/F-Cont din 23 iunie 2010, Curtea a declinat competenţa materială la Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că sumele pretinse de reclamantă au natura juridică a taxelor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aşa cum s-a stabilit prin soluţia de principiu pentru unificarea practicii judiciare adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 februarie 2010.
Prin decizia nr. 4412 din 19 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ fiscal, a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând că nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci criteriul referitor la rangul autorităţii publice pârâte.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 25/F-CONT din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Comuna G.-prin Primar.
3. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
3.1. Curtea a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât parte în contractul de finanţare cu tot ce a implicat el (inclusiv contractul de lucrări cu SC M.C. SRL) a fost Consiliul local. Chiar dacă acesta este doar o autoritate deliberativă, potrivit Legii nr. 215/2001, şi chiar dacă persoană juridică de drept public, cu deplină capacitate juridică, este Comuna, ca unitate administrativ teritorială, în raporturile juridice de drept administrativ Consiliul local are deplină capacitate de a-şi asuma drepturi şi obligaţii. Ca atare, are şi capacitatea de a şi le exercita şi de a sta şi în proces în nume propriu atunci când sunt dezbătute drepturile şi obligaţiile sale proprii.
3.2. Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele.
În tranşa a V-a, reclamanta a solicitat plata sumei de 537.575,65 RON inclusiv TVA, însă i-a fost respinsă suma de 459.558,29 RON inclusiv TVA pentru considerentul că aceasta solicitase din nou la plată suma de 17.318,33 RON inclusiv TVA reprezentând lucrări la podeţe nedovedite a fi executate şi respinse în tranşa a IV-a, precum şi că în tranşele III şi IV îi fuseseră decontate eronat cheltuieli de 439.653,65 RON inclusiv TVA pentru lucrări care nu se regăseau în oferta adjudecată şi pe care Consiliul local s-a obligat să le suporte din bugetul local. Totodată, din acelaşi total, i-a fost refuzată suma de 2.585,98 RON taxe I.S.C. corespunzătoare lucrărilor neeligibile.
Suma de 17.318,33 RON a fost refuzată şi în tranşa a IV-a, pentru neexecutare, şi, în tranşa a V-a, când s-a constatat că au rămas în aceeaşi fază de neexecutare.
Astfel, a apreciat Curtea, că pentru decontarea cheltuielilor trebuie dovedită realizarea lucrărilor la momentul la care se solicită suma conform contractului, fiind nerelevantă pentru obligarea autorităţii contractante la plată eventuala efectuare a lucrărilor ulterior.
4. Recursul declarat de Comuna G. prin Primar împotriva sentinţei nr. 25/F-CONT din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ. şi art. 3041 din C. proc. civ.
4.1. Un prim motiv de nelegalitate a sentinţei recurate îl constituie greşita reţinere în cauză a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
În opinia recurentei, Consiliul Local al Comunei G. nu poate avea de sine stătător calitate procesuală activă, faţă de dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 215/2011 şi art. 68 lit. f) din aceeaşi Lege.
4.2. Sentinţa pronunţată cuprinde motive contradictorii.
Deşi instanţa de fond a înţeles să considere că reclamanta nu are calitate procesuală activă, excepţie de fond care face de prisos constatarea fondului, aceasta a cercetat fondul şi a dat o hotărâre contradictorie.
4.3. În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta consideră că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Se critică reţinerea în cuprinsul hotărârii recurate a faptului că aceiaşi experţi, în baza aceloraşi documente, şi-au reconsiderat propriul punct de vedere referitor la eligibilitatea sumelor deja decontate.
Simpla afirmaţie a pârâtei, potrivit căreia după acceptarea iniţială a plăţilor, intervenit în urma verificărilor efectuate de către proprii experţi, aceasta s-a răzgândit şi a recalificat caracterul acestora din eligibil în neeligibil, nu este suficientă pentru a proba netemeinicia acţiunii.
Având în vedere complexitatea cauzei, se impunea admiterea în cauză a probei cu expertiză tehnică de specialitate şi nu acordarea unei forţe probante maxime susţinerilor pârâtei.
5. Apărările formulate de intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
5.1. Primul motiv de recurs este neîntemeiat, instanţa de fond a apreciat în mod corect că reclamanta nu are calitate procesuală activă, singura entitate care putea promova acţiunea fiind Consiliul Local G.
5.2. Instanţa de fond nu a pronunţat o hotărâre contradictorie, deoarece dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc ordinea de soluţionare a excepţiilor şi nu interzic judecătorului să se pronunţe şi asupra fondului cauzei.
5.3. Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs se arată că nu se putea aproba spre decontare suma de 459.558,29 RON, fiind vorba despre lucrări neexecutate în fapt, necuprinse în oferta de lucrări adjudecate.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
1. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
1.1. În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei Comuna G. prin Primar, de a formula acţiune în instanţă pentru anularea deciziei de diminuare a cheltuielilor cu suma de 459.558,29 RON.
Comuna G., prin Primar are calitate procesuală activă în dosar. Chiar dacă beneficiarul contractului pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil este Consiliul Local al comunei G., judeţul Vâlcea, iar acesta are capacitate deplină de exerciţiu, nu i se poate refuza unităţii administrativ-teritoriale care a delegat consiliul local să încheie contractul, dreptul de a formula acţiune în justiţie.
Lucrările executate şi ajutorul financiar aparţin Comunei G., iar Legea contenciosului administrativ permite persoanei vătămate în drepturile şi interesele sale legitime să se adreseze instanţei de contencios administrativ, conform art. 1 alin. (1).
Aşadar, instanţa de fond a soluţionat în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active, prin admiterea acesteia.
1.2. Intuind precaritatea argumentelor sale, judecătorul fondului a hotărât să se pronunţe şi asupra fondului cererii, fără să ia în considerare prevederile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ.
Opţiunea instanţei de fond nu reprezintă însă un motiv de casare sau modificare a hotărârii pronunţate, în ipoteza în care soluţia adoptată este temeinică şi legală.
1.3. Pe fondul pricinii, soluţia adoptată este greşită, fără ca instanţa să se pronunţe şi să administreze toate probele care să ducă la dezlegarea pricinii.
Astfel, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să verifice lucrările în discuţie, prin raportare la documentele justificative şi la celelalte detalii tehnice.
Instanţa de fond, deşi a prorogat efectuarea expertizei după administrarea celorlalte probe, nu s-a mai pronunţat asupra admisibilităţii probei, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare al recurentei şi la pronunţarea unei soluţii nelegale.
1.4. În concluzie, dată fiind dovedirea necesităţii administrării probei cu expertiză tehnică de specialitate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comuna G. împotriva sentinţei nr. 25/F-Cont din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5455/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5490/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
