ICCJ. Decizia nr. 579/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 579/2010
Dosar nr. 3167/2/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL prin lichidator judiciar SC R. IPURL şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 3 aprilie 2009, aceasta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. anularea deciziei nr. 310 din 24 septembrie 2008 emisă de D.G.SC din cadrul A.N.A.F., prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei formulate împotriva Deciziei de Impunere nr. 94 din 13 februarie 2008, emisă în baza R.I.F. nr. 9548/ A din 13 februarie 2008, încheiat de organele de inspecţie fiscală din cadrul A.C.F. Braşov.
În motivarea acţiunii, reclamanta a criticat soluţia pronunţată în contestaţia împotriva actelor fiscale, pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, arătând că dreptul de administrare al debitorului (SC T.C. SRL) nu fusese ridicat la data formulării acesteia.
Prin sentinţa nr. 2715 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL prin lichidator judiciar SC R. IPURL, a anulat Decizia nr. 310 din 24 septembrie2008 şi a obligat pârâta la soluţionarea în fond a contestaţiei administrative.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat că cele reţinute de organul de soluţionare a contestaţiei sunt neîntemeiate, întrucât data deschiderii procedurii insolvenţei este data de 11 decembrie 2007, dată la care a fost pronunţată sentinţa nr. 937/sind din 11 decembrie 207 a Tribunalului Braşov, prin care s-a hotărât, în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea privind procedura insolvenţei „deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC T.C.", hotărâre judecătorească prin care nu s-a dispus însă ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs în termen legal, pârâta A.N.A.F.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod întemeiat organul de soluţionare a contestaţiei a apreciat că s-a formulat contestaţie de către o persoană lipsită de calitatea de a contesta.
Se mai arată că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că administratorul judiciar, desemnat în cadrul dosarului de insolvenţă, care conducea activitatea debitoarei, a comunicat organului de soluţionare a contestaţiei, la solicitarea expresă a acestuia, că nu îşi însuşeşte contestaţia debitoarei.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin Decizia nr. 310 din 24 septembrie 2008, D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. a respins contestaţia formulată de societatea recurentă împotriva Deciziei de Impunere nr. 94 din 13 februarie 2008 emisă în baza R.I.F. nr. 9548/ A din 13 februarie 2008, încheiat de organele de inspecţie fiscală din cadrul A.C.F. Braşov, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Organul fiscal a reţinut că SC T.C. SRL a depus contestaţia, la data de 17 martie 2008, deşi acest drept îi fusese ridicat prin sentinţa nr. 934 din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Braşov, formularea de obiecţiuni reprezentând atribuţiunea administratorului judiciar SC R. IPURL SRL
Mai arată A.N.A.F. că exercitarea căii contestaţiei administrative împotriva Deciziei de Impunere nu reprezintă un demers care să se încadreze în „actele normale de administrare curentă a societăţii".
Înalta Curte, în acord cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, retine următoarele.
Cele reţinute de organul de soluţionare a contestaţiei sunt neîntemeiate, întrucât data deschiderii procedurii insolvenţei este data de 11 decembrie 2007, dată la care a fost pronunţată sentinţa nr. 937/ sind din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Braşov, prin care s-a hotărât, în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea privind procedura insolvenţei „deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC T.C.", hotărâre judecătorească prin care nu s-a dispus însă ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Începând cu data deschiderii procedurii şi până la data de 15 aprilie 2008, data pronunţării sentinţei nr. 330/ sind din 15 aprilie 2008, prin care s-a dispus intrarea în procedura falimentului, societatea reclamantă s-a aflat în aşa zisa perioadă de observaţie, reglementată de art. 3 pct. 15 din lege, perioada în care debitorul poate efectua operaţiunile curente.
În această perioadă, administratorul societăţii debitoare poate desfăşura operaţiunile prevăzute de art. 3 pct. 15 şi art. 49 din Legea nr. 85/2006, formularea unei contestaţii împotriva Deciziei de Impunere şi a R.I.F., reprezentând un act de conservare a averii debitorului, acte care sunt supravegheate şi nu supervizate de administratorul judiciar astfel cum rezultă din art. 49 alin. (l) din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, prevederile art. 47 alin. (4) din actul normativ menţionat, în cuprinsul cărora se menţionează „dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului" nu-şi găsesc aplicabilitatea în cazul de fată.
Prin sentinţa nr. 330 din 15 aprilie 2008 s-a dispus intrarea în procedura falimentului, dizolvarea şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului SC T.C. SRL
Or, contestaţia administrativă a fost formulată la data de 17 martie 2008, înainte de termenul menţionat.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 2715 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 577/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 580/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
