ICCJ. Decizia nr. 772/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 772/2010
Dosar nr.3857/2/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.D.R. a chemat în judecată pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa pe fondul cauzei a executării Ordinului nr. 3 din 10 aprilie 2009, prin care a fost numită în funcţia de director general interimar al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Constanţa Huştiu.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, cerinţa cazului bine justificat este rezultată din faptul că în emiterea Ordinului nr. 3/2009 s-au încălcat prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 republicată şi a HG nr. 227/2009. Astfel, s-a susţinut de către reclamant, dacă s-ar fi respectat prevederile sus-menţionate trebuia ca reclamantul, ce deţinea funcţia de conducere de director al Direcţiei Legislaţie, Contencios şi executare Silită, să fie numit în funcţia de director general interimar, cât timp obiectul de activitate al Direcţiei Juridice, după reorganizare, nu s-a schimbat într-o proporţie mai mare de 50% şi, în plus, autoritatea publică pârâtă nu a întocmit un nou regulament de Organizare şi Funcţionare al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale spre a face posibilă verificarea faptului dacă atribuţiile D.G.J. s-au modificat sau nu cu mai mult de 50%. Referitor la cea de-a doua condiţie, anume paguba iminentă, reclamantul a considerat că prin punerea în executare a actului administrativ i se aduce atât un prejudiciu material, ca urmare a faptului ca este păgubit direct de diferenţa între salariul primit şi cel cuvenit dacă ar fi fost cel numit în funcţia vizată de Ordinul nr. 3/2009, cât şi un prejudiciu moral, rezultat din afectarea imaginii deosebite, de bun profesionist, cu rezultate remarcabile, pe care şi-a creat-o în cadrul autorităţii publice pârâte.
Reclamantul a solicitat chemarea în judecată, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, şi a numitei M.I., director interimar al Direcţiei Management Resurse Umane în cadrul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare, în principal invocând excepţiile inadmisibilităţii pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la sesizarea instanţei şi a lipsei de interes a reclamantului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2919 din 14 august 2009, a respins excepţiile lipsei inadmisibilităţii şi lipsei de interes ca neîntemeiate.
Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a Ordinului nr. 3 din 10 aprilie 2009 formulată de reclamantul G.D.R. şi l-a obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată deoarece reclamantul s-a adresat Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu plângere prealabilă.
Referitor la excepţia lipsei de interes, Curtea a ţinut seama de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 cât mai ales, pe de altă parte, ale obiectului pricinii, ce impune judecătorului să examineze numai sumat legalitatea actului administrativ în verificarea cerinţei cazului bine justificat, fără a prejudicia fondul.
Pe fondul cererii de suspendare s-a reţinut că acţiunea este nefondată, deoarece reclamantul nu şi-a dovedit cererea de suspendare din perspectiva reglementării date de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs reclamantul G.D.R.; acesta, însă nu şi-a motivat recursul nici prin cererea de declarare şi nici ulterior, înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii potrivit art. 301 şi art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Astfel fiind, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, se va constata că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de G.D.R. împotriva Sentinţei civile nr. 2919 din 14 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 778/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 765/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
