ICCJ. Decizia nr. 2153/2011. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor anularea Ordinului nr. 722/2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor prin care a fost numită în funcția publică de inspector vamal clasa 1 grad profesional principal treapta 1 de salarizare în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila, încadrarea sa în funcția publică de inspector vamal grad profesional superior treapta de salarizare 3 cu plata salariului aferent funcției, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale până la data reîncadrării efective.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare a promovării unui examen, prin Ordinul A.N.A.F. nr. 2014 din 24 martie 2008 a fost numită în funcția publică de conducere de șef birou financiar, contabilitate și achiziții publice în cadrul Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila, corespunzător funcției publice de execuție de inspector vamal grad profesional superior treapta de salarizare 1.
Prin ordinul contestat a fost numită de Autoritatea Națională a Vămilor. în funcția publică de inspector vamal clasa 1 grad profesional principal treapta 1 de salarizare în cadrul Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila, ceea ce în opinia reclamantei reprezintă o repunere în funcția avută anterior promovării examenului.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a susținut că schimbarea din funcție și salariu a reclamantei s-a datorat reducerii postului de șef birou, iar numirea reclamantei în funcția deținută anterior concursului de promovare s-a făcut cu aplicarea art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2009.
Prin sentința nr. 172 din 29 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.V., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor. A anulat Ordinului nr. 722 din 19 februarie 2009 emis de autoritatea pârâtă și a obligat-o pe aceasta să o reintegreze pe reclamantă în funcția de inspector vamal 1 grad superior treapta de salarizare 3 cu salarizarea corespunzătoare postului.
A obligat pârâta să îi plătească reclamantei drepturile salariale de care a fost lipsită potrivit încadrării stabilite de instanță, cu începere de la data schimbării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost promovată într-o funcție publică prin concurs și, urmare a reducerii funcției de conducere pe care o deținea autoritatea pârâtă a dispus revenirea sa la funcția anterioară promovării.
A mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 188/1999, promovarea în clasă, în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existența unui post vacant, iar dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2009 nu exprimă o normă imperativă potrivit căreia persoanele care ocupă funcții de conducere care sunt supuse restructurării vor fi repuse pe funcțiile anterior avute, așa cum, în mod greșit, a aplicat autoritatea pârâtă legea.
în final, a constatat prima instanță că pârâta nu a avut preocuparea de a identifica un asemenea post spre a-l oferi reclamantei ci, a trecut, în mod unilateral și discreționar, la încadrarea pe un post corespunzător unui grad profesional inferior și într-o clasă și grad de salarizare vădit mai mici decât cele care i se cuveneau.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și pe cele ale art. 304 1 din C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile speței. Astfel, se arată că avansarea în gradul profesional de inspector superior este aferentă ocupării unei funcții de conducere , având caracter temporar pentru perioada de timp în care funcționarul public ocupă respectiva funcție de conducere.
Se mai susține că prin restructurarea funcției de conducere, intimata-reclamantă a pierdut beneficiul temporar al încadrării și retribuirii gradului profesional "superior", fiind reîncadrată, conform prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 pe un post vacant de execuție, corespunzător gardului profesional "principal" deținut anterior promovării pe funcția de conducere.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009:
(1) "Persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii.
(2) în cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transferat la acel nivel.
(3) în situația în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcția de conducere, la nivelul funcției de execuție avute de aceasta."
în speță reclamanta-intimată a făcut dovada prin Ordinul nr. 2014/2008 și (fila dosar de fond) referitoare la numirea și salarizarea sa în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul Financiar, contabilitate și Achiziții Publice din cadrul Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila, că funcția publică de execuție corespunzătoare funcției sale de conducere este cea de inspector vamal gradul profesional superior, treapta de salarizare 1 în raport de care i-a și fost stabilit salariul de bază.
Prin urmare, nu se poate susține că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru ocuparea acestei funcții de execuție, iar autoritatea administrativă pârâtă avea obligația să procedeze conform art. 4 alin. (2) și (3), citate anterior, adică să transforme postul de execuție vacant, inferior funcției aferente postului de execuție deținut de persoana care a ocupat funcția de conducere, la nivelul funcției de execuție corespunzătoare gradului profesional superior, treapta de salarizare 1, dobândit de aceasta prin concursul de promovare.
Pentru considerentele menționate înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
De asemenea, constată că au fost îndeplinite și cerințele art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., motiv pentru care a admis cererea intimatei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată.
← ICCJ. Decizia nr. 2156/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2152/2011. Contencios → |
---|