ICCJ. Decizia nr. 2235/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2235/2011
Dosar nr. 10157/2/2009
Şedinţa publică de la 14 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1336 din data de 16 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul U.S.I. şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a semnat la data de 07 iunie 1975 un „angajament” de colaborare cu organele Securităţii, în faţa ofiţerului specialist din cadrul Departamentului Securităţii Statului – Direcţia a III-a, Cpt. O.D., care s-a ocupat de recrutarea pârâtului, potrivit Rapoartelor din datele de 30 mai 1979 şi 09 iunie 1979, pârâtul având vârsta de 25 ani şi fiind Referent la ONT Carpaţi, primind, numele conspirativ „U.”.
Recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de Securitate pentru supravegherea informativă a reprezentanţilor şi delegaţilor de firme turistice, a ziariştilor şi turiştilor străini, a identificării legăturilor suspecte ale acestora în rândul cetăţenilor români precum şi pentru verificarea unor persoane din cadrul ONT Carpaţi – Bucureşti.
Prima instanţă a constatat că la dosarul cauzei se află mai multe Note informative, semnate cu numele „U.”, apreciind, după examinarea conţinutului acestora, că, deşi doar o parte din ele relatau informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, toate notele informative ale pârâtului au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în special dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată.
A mai reţinut Curtea că toate Notele de analiză privind pe informatorul „U.” remarcă loialitate, seriozitate şi promptitudine în rezolvarea sarcinilor încredinţate, fiind recompensat şi primind mai multe avize favorabile de plecare în străinătate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul U.S.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Recurentul consideră că în notele informative prezentate ca probe se prezintă declaraţii făcute public, consemnate în rapoarte şi note, unor reprezentanţi publici de către cetăţeni străini, despre activitatea şi legăturile personale ale acestora, precum şi rude, venituri, trăsături de caracter sau aşa-zisa activitate în slujba unui „serviciu de spionaj”, fără ca acestea să afecteze dreptul la exprimare, libertatea opiniilor sau dreptul la viaţa privată, aceste acţiuni nu au avut nicio consecinţă în restrângerea libertăţilor individuale, inclusiv dreptul la liberă circulaţie.
3.2. Probele prezentate de reclamant sunt nerelevante şi neconcludente, deoarece aceste informaţii au fost publice, la convorbirile cu străinii au participat de regulă cel puţin două persoane şi informaţiile vizau activitatea economică, respectiv probleme referitoare la aprovizionare, cazare, dificultatea traseului şi a programului şi modul de lucru în întreprindere.
3.3. Notele solicitate cu privire la turiştii străini sunt sinteze din rapoartele ghizilor, iar afirmaţiile sunt scoase din context.
3.4. În ceea ce priveşte notele referitoare la activitatea referenţilor de specialitate, acestea erau ataşate dosarului personal în vederea acordării de calificative, avize, etc.
3.5. Proba – nota din 27 ianuarie 1984 – ce priveşte pe numitul I.P., referent de specialitate, se arată că nu denunţa activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi nu viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
3.6. Instanţa nu a avut în vedere şi avizele nefavorabile ale ofiţerilor de Securitate la adresa sa, deşi le-a evidenţiat pe cele pozitive.
3.7. Semnarea unui angajament cu un serviciu de informaţii nu este o acţiune ilegală, nu face obiectul O.U.G. nr. 24/2008, nu este supus judecăţii, fiind o motivare străină de natura pricinii.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. În mod corect a interpretat instanţa de fond prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a reţinut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este necesar ca acea persoană să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
1.2. Existenţa angajamentului se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea ce poate fi reţinut din notele depuse la dosar, sunt doar informaţiile ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
2.3. Nu i se poate reproşa judecătorului fondului că a reţinut numai anumite dovezi (note, rapoarte, etc.) sau numai o parte dintre acestea, deoarece în cazul constatării calităţii de colaborator al Securităţii sunt relevante numai acele informaţii ce se subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus-menţionat.
1.4. Chiar şi o singură informaţie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, este suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii.
1.5. Notele reţinute de instanţa de fond, respectiv cea despre numitul K.C., nota din 10 mai 1979, nota despre numitul K.B. sau cea despre numitul I.P., îndeplinesc condiţiile analizate.
1.6. Din cuprinsul notelor informative depuse la dosar, rezultă că recurentul a arătat la 10 mai 1979 că cetăţeanul grec K.C. i-a relatat că „este bine informat asupra armamentului pentru că el a lucrat pentru NATO”, informaţia s-a considerat a fi valoroasă şi urma să fie verificată (nota a fost reţinută şi de instanţa fondului).
1.7. De asemenea, nota privind pe I.P. care a criticat măsurile luate de verigi intermediare, ce se abat de la linia generală a conducerii partidului, se încadrează în obiectul O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile încălcând dreptul la liberă exprimare şi dreptul la viaţa privată a persoanelor în cauză.
2. Chiar dacă exemplele oferite de recurent prin motivele de recurs nu se încadrează toate în prevederile legale, au fost prezentate suficiente argumente desprinse din celelalte note informative existente la dosar, pentru a se constata, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, că recursul este nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de U.S.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1336 din data de 16 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2208/2011. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 4238/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
