ICCJ. Decizia nr. 2559/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul O.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, anularea Deciziei din 30 aprilie 2010 emisă de pârâtă și a procesului-verbal de inspecție din 29 martie 2010.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal de inspecție din 29 martie 2010 s-a analizat situația obligațiilor de plată avute de SC C.T. SRL către bugetul de stat, stabilindu-se în sarcina sa responsabilitatea pentru nerespectarea unor prevederi legale, că împotriva acestui act administrativ a formulat contestație, iar pârâta, prin Decizia din 30 aprilie 2010, a suspendat soluționarea contestației pe motiv că există o plângere penală pe rol.
Reclamantul a criticat soluția dată de către organele fiscale, susținând că aspectele invocate în cadrul contestației, vizând nulitatea procesului-verbal de inspecție din 29 martie 2010, nu au legătură cu soluționarea de către organele de cercetare penală a unei eventuale plângeri penale.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 228/CA din data de 28 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
3. Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin adresa din 8 februarie 2010, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța la 10 februarie 2010, D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța a solicitat informații privind valoarea obligațiilor de plată datorate bugetului consolidat la 31 decembrie 2008 de către SC C.T. SRL și dacă prin Adresa din 21 decembrie 2008 emisă de A.F.P.O. Murfatlar către B.C.R. SA - Sucursala Constanța s-a cauzat prejudiciu, precum și persoanele răspunzătoare de producerea acestuia, arătând că aceste informații sunt necesare pentru soluționarea dosarului.
Urmare acestei adrese, s-a procedat la verificarea societății de către A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, verificare finalizată cu procesul-verbal de inspecție din 23 martie 2010, prin care s-a reținut că ridicarea popririi instituite la SC C.T. SRL nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 148 din O.U.G. nr. 92/2003, iar responsabilitatea pentru nerespectarea prevederilor legale a fost reținută în sarcina domnului O.V. - șef administrație.
Instanța de fond a concluzionat că Decizia nr. 8/2010 a fost emisă cu respectarea art. 216 pct. 4 din O.G. nr. 92/2003, întrucât pentru soluționarea contestației pe cale administrativă este necesară finalizarea dosarului penal, care va stabili dacă în speță s-a cauzat prejudiciu bugetului consolidat la 31 decembrie 2008 de către SC C.T. SRL, numai după finalizarea laturii penale organul fiscal putând proceda la analizarea contestației reclamantului din prisma motivelor invocate de către acesta.
4. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
4.1. Temeiul de drept al emiterii actelor administrative atacate, cât și temeiul de drept al contestației este art. 22 pct. 8 din O.G. nr. 119/1999 și nu O.G. nr. 92/2003, așa cum instanța de fond a reținut în mod greșit.
4.2. Prin contestația formulată, recurentul susține că a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de inspecție din 29 martie 2010, motivat de faptul că art. 22 pct. 8 teza I din O.G. nr. 119/1999 prevede că "în cazul în care în urma inspecției efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecție".
4.3. Prin procesul-verbal de inspecție din 29 martie 2010 nu se stabilește niciun prejudiciu concret în sarcina vreunei persoane.
4.4. Recurentul a mai invocat, prin contestație, nulitatea relativă a procesului-verbal de inspecție, având în vedere că inspectorii desemnați au solicitat o notă explicativă cu o singură întrebare referitoare la ridicarea popririi și nu i-a fost prezentată adresa pentru a o putea analiza și a da eventualele lămuriri.
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție - instanță competentă în soluționarea căii de atac a recursului
1. Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
1.1. Urmare a Adresei din 10 februarie 2010 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, a fost încheiat procesul-verbal de inspecție din 29 martie 2010 de către inspectorii din cadrul Biroului de control.
Inspecția a avut loc în temeiul art. 3 și art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, republicată.
1.2. împotriva acestui act, recurentul-reclamant a formulat contestație, iar prin Decizia din 30 aprilie 2010 s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la finalizarea laturii penale, în temeiul art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv.
1.3. Analizând dispozițiile art. 22 din O.G. nr. 119/1999, republicată, se constată că acestea nu permit suspendarea soluționării contestației până la finalizarea laturii penale, nefiind aplicabile prevederile art. 216 pct. 4, art. 214 pct. 1 lit. a) C. proc. fisc., astfel cum a apreciat instanța de fond.
1.4. Mai mult, organul de urmărire penală a solicitat Biroului de control al Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța informații concrete cu privire la valoarea obligațiilor de plată datorate bugetului consolidat la 31 decembrie 2008 de către SC C.T. SRL, precum și dacă prin Adresa din 21 decembrie 2008 emisă de A.F.P.O. Murfatlar către B.C.R. SA - Sucursala Constanța s-a cauzat prejudiciu și să se indice persoane răspunzătoare de producerea acestuia.
1.5. Intimata-pârâtă, prin actele emise, procesul-verbal de inspecție și decizia ce soluționează contestația formulată împotriva procesului-verbal de inspecție are obligația să decidă asupra aspectelor solicitate.
1.6. Suspendarea soluționării contestației nu reprezintă o măsură legală, permisă de dispozițiile O.G. nr. 119/1999, astfel încât decizia este nelegală.
2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul formulat și se va casa sentința recurată.
2.1. în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se admite acțiunea și a se anula Decizia din 30 aprilie 2010 dată în urma soluționării contestației, iar intimatul a procedat la analiza pe fond a procesului-verbal de inspecție, când a apreciat și asupra cauzelor de nulitate invocate de recurentul-reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4188/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2023/2011. Contencios → |
|---|
