ICCJ. Decizia nr. 270/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 270/2011
Dosar nr. 2446/90/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data del3 iulie 2009, reclamanta Primăria comunei Vaideeni a solicitat, în contradictoriu cu A.P.I.A., anularea deciziei nr. 15911 emisă de pârâtă, la data de 4 iunie 2009, cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului verbal nr. 8214 din 5 martie 2009.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în anul 2008 s-au acordat, în beneficiul persoanelor defavorizate din România, ajutoare alimentare din stocurile de intervenţie comunitară, iar prin dispoziţia primarului comunei Vaideeni nr. 1595 din 17 noiembrie 2008 s-a dispus distribuirea suplimentului de zahăr şi făină în scopul ajutorării unui număr de 192 de persoane, despre care pârâta a apreciat că nu au statut de persoane defavorizate.
Reclamanta a susţinut că această aprecierea este greşită, întrucât beneficiarii ajutoarelor erau persoane vârstnice şi cu venituri modeste, îndreptăţite să primească ajutoarele la care se referă HG nr. 410/2008.
Prin sentinţa nr. 861/CAF/2010 Tribunalul Vâlcea a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că Decizia contestată este emisă de A.P.I.A. Bucureşti, organ al administraţiei publice centrale, şi în raport cu această împrejurare, competenţa se va stabili potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Piteşti şi-a verificat din oficiu competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., norme aplicabile şi în procedura contenciosului administrativ, dată fiind compatibilitatea cu prevederile Legii nr. 554/2004, iar prin sentinţa nr. 203/F-CONT din 22 septembrie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Totodată, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a trimis cauza înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei se stabileşte după două criterii: fie în funcţie de obiectul pricinii, fie de caracterul de organ local sau central al pârâtei.
In cauzele care au ca obiect taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale accesoriile acestora, determinant în stabilirea competenţei este pragul valoric fixat de lege la 500.000 lei, fiind lipsită de relevanţă calitatea de organ local sau central al emitentului actului administrativ atacat.
Prin enumerarea făcută de text, prima instanţă a apreciat că se au în vedere creanţele şi datoriile fiscale, iar în această categorie intră şi cele care se referă şi fondurile comunitare reglementate de OG nr. 79/2003 şi HG nr. 410/2008.
Din examinarea procesului-verbal de constatare şi a deciziei contestate, instanţa a apreciat că obiectul celor două acte administrative este reprezentat de un debit fiscal în sumă de 8.983 lei iar în raport cu această împrejurare competenţa aparţine tribunalului.
Sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, verificând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Tribunalul Vâlcea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal încheiat la data de 18 martie 2008 Direcţia Inspecţii şi Supracontrol din cadrul A.P.I.A. a constatat că, în cadrul programului de aplicare a planurilor anuale 2008 şi 2009 pentru furnizarea de produse alimentare provenind din stocurile de intervenţie comunitare către persoanele cele mai defavorizate din România, reglementat prin HG nr. 410/2008, primarul comunei Vaideeni a distribuit produse alimentare PEAD unor grupuri de persoane care nu îndeplineau condiţiile de eligibilitate statuate de HG nr. 410/2008, în valoare de 8.983 lei.
Contestaţia formulată de Primarul Comunei Vaideeni împotriva procesului verbal a fost respinsă de A.P.I.A. prin Decizia nr. 15911 din 4 iunie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor, în raport cu două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Soluţia decurge şi din aplicarea prevederilor art. 9 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine în primă instanţă tribunalului, iar Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre Primăria comunei Vaideeni - prin primar şi A.P.I.A., în favoarea Tribunalul Vâlcea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 259/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 29/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
