ICCJ. Decizia nr. 3103/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 16 iulie 2009 și ulterior precizată, reclamanta SC A.G. SRL a solicitat instanței anularea deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței și totodată, suspendarea acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
în subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea amenzii aplicate până la maxim 1% din cifra de afaceri reținută de Consiliul Concurenței.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost sancționată în baza art. 55 alin. (4) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, deoarece la data de 31 ianuarie 2008, împreună cu alți 31 de agenți economici care activează pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B din Municipiul București ar fi realizat, la sediul Federației Patronale a Școlilor de Șoferi Particulare din România, o înțelegere anticoncurențială pe orizontală care ar fi vizat 2 obiective: 1) majorarea tarifelor serviciilor de școlarizare auto pentru categoria B începând cu data de 01 februarie 2008, și 2) fixarea unui nivel minim de 800 RON pentru această categorie.
Reclamanta a susținut că nu face parte din nicio federație și nu a încheiat nicio înțelegere de tip cartel cu nimeni, iar persoana care a participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008, numitul I.M., nu a avut nici un mandat din partea sa pentru a o reprezenta și nici nu cunoaște scopul pentru care a fost și ar fi semnat presupusul proces-verbal de care face vorbire Consiliul Concurenței.
A mai arătat reclamanta că tariful pe care îl practică nu a fost modificat după data de 31 ianuarie 2008 și nici cu o altă dată legată de presupusa înțelegere. Tarifele practicate de SC A.G. SRL au fost întotdeauna negociabile și în funcție de tipul sau marca autoturismului cu care candidatul dorea să efectueze pregătirea necesară.
Prin sentința nr. 2367 din 18 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a cotencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC A.G. SRL formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 35 din 16 iunie 2009, emisă de pârât, reclamanta a fost sancționată, împreună cu alți 31 de agenți economici, pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu aplicarea art. 52 din lege.
în motivarea în fapt a deciziei, s-a reținut că la data de 31 ianuarie 2008, 32 de agenți economici care activează pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B din București, printre care și reclamanta, au realizat o înțelegere anticoncurențială pe orizontală, prin următoarele modalități:
- majorarea tarifelor serviciilor de școlarizare auto pentru categoria B, începând din data de 1 februarie 2008 și
- fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru serviciile de școlarizare auto pentru categoria B.
Reclamanta a susținut că nu a avut niciun reprezentant la întâlnirea susmenționată însă din probele administrate a reieșit că unul din participanți a fost numitul M.I., care ocupă funcția de jurist în cadrul firmei.
Curtea a apreciat că este nerelevant faptul că la întâlnire nu a participat un reprezentant legal al reclamantei, fiind suficientă prezența unui angajat al acesteia care să informeze factorii de decizie cu privire la hotărârile adoptate.
Poziția pe care numitul M.I. o ocupă în cadrul firmei, precum și faptul că acesta a semnat procesul verbal al ședinței depus la dosar, conduc indubitabil la concluzia că persoana respectivă a avut mandatul tacit al reclamantei.
în acest context, prima instanță a apreciat că reclamanta a participat la întâlnire din data de 31 ianuarie 2008, contrar susținerilor din cererea introductivă.
în altă ordine de idei, prima instanță a reținut că nu este relevantă susținerea reclamantei, în sensul că nu a majorat tarifele ulterior întâlnirii, întrucât art. 51 din Legea nr. 21/1996 sancționează încălcarea interdicției prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), fără a distinge dacă înțelegerile oculte sunt sau nu urmate de punerea în executare.
în ceea ce privește sancțiunea aplicată, prima instanță a constatat că pârâtul a avut în vedere circumstanțele prevăzute la art. 52 din Legea nr. 21/1996, astfel că nu poate dispune individualizarea acesteia în funcție de criteriile propuse de reclamantă, care excedează cadrul legal.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat, în principal, casarea hotărârii pronunțate de tarifelor serviciilor de școlarizare auto pentru categoria B modificarea sentinței în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a arătat că hotărârea recurată este insuficient motivată, instanța reținând în considerente numai argumentele pârâtei, în condițiile în care materialul probatoriu administrat de Consiliul Concurenței este nerelevant.
A învederat recurenta că nu a făcut parte din vreun cartel, nu a încheiat nicio înțelegere de tip anticoncurențial privind modificarea tarifului și fixarea acestuia la nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de școlile de șoferie și nu a mandatat pe nimeni să participe la astfel de întâlniri.
Recurenta consideră că instanța de fond s-a cantonat într-un formalism excesiv și a pronunțat soluția numai în considerarea participării recurentei la ședința din 31 august 2008, fără să ia în considerare faptul că societatea recurentă nu a implementat presupusa înțelegere, tarifele serviciilor de școlarizare auto pentru categoria B nefiind modificate după data de 31 ianuarie 2008.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, recurenta a precizat că instanța a respins nemotivat cererea subsidiară a societății de diminuare a amenzii aplicate.
Prin urmare, a considerat reclamanta că măsura sancționatorie aplicată este exagerată, nefiind direct proporțională cu gravitatea faptei reținută în sarcina sa.
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Intimatul a susținut că în mod nejustificat reclamanta a considerat, prin motivele sale de recurs, că nu a participat la realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale în data de 31 ianuarie 2008, nefăcând parte din nici un cartel, că materialul probator nu este relevant și că instanța de fond a respins în mod nemotivat cererea subsidiară a societății de diminuare a amenzii aplicate.
Recursul este nefondat.
Consiliul Concurenței, prin Ordinul nr. 143/2008, a deschis o investigație pe piața serviciilor de școlarizare auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B, privind posibila încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței, și a ajuns la concluzia că în data de 31 ianuarie 2008, 32 de agenți economici, printre care și recurenta SC A.G. SRL, au realizat o înțelegere anticoncurențială, având ca obiect majorarea și fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru serviciile oferite.
Recurenta-reclamantă a fost sancționată prin decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 a Consiliului Concurenței, cu amendă contravențională alături de alți agenți economici pentru realizarea unei înțelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de școlarizare auto categoria B, în București, precum și fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON.
Sentința recurată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea situației de fapt care rezultă din probele administrate în privința legalității deciziei contestate.
Legea nr. 21/1996, prin art. 5 alin. (1) interzice orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:
lit. a) - fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale;
Analiza motivelor de recurs, a probelor cauzei și a legislației aplicabile relevă că în cursul anilor 2007 și 2008 reprezentanții mai multor societăți comerciale din Municipiul București, care aveau ca obiect de activitate școlarizarea pentru obținerea permisului auto categoria B au avut mai multe întâlniri în cadrul cărora s-au luat decizii cu privire la tariful ce urmează a se practica pentru serviciile prestate.
Aceste înțelegeri sunt interzise de Legea nr. 21/1996.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, este interzisă fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor, a tarifelor.
Exceptările de la interdicțiile prevăzute în art. 5 alin. (1) sunt expres reglementate în alin. (2) al aceluiași text.
în concret, cu privire la motivele de recurs formulate, înalta Curte constată că sunt nefondate, după cum urmează:
Susținerea recurentei privind neparticiparea la realizarea înțelegerii anticoncurențiale din data de 31 ianuarie 2008 este neîntemeiată, întrucât din procesul verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008, în care s-a stabilit majorarea tarifelor privind taxa de școlarizare pentru obținerea permisului de conducere pentru categoria B, precum și fixarea unui tarif minim de 800 RON, rezultă că și SC A.G. SRL a participat la această întâlnire.
Niciuna dintre societățile participante la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, deci nici reclamanta, nu a furnizat dovezi în sensul exprimării, în cadrul întâlnirii cu agenții economici concurenți, a unui punct de vedere care să fie foarte clar pentru ceilalți agenți economici prezenți, în sensul că se distanțează de ideea fixării și majorării de prețuri discutată și preconizată.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la lipsa de relevanță a materialului probatoriu aflat la dosarul pricinii, afirmația intimatei Consiliul Concurenței privind realizarea unei înțelegeri cu obiect anticoncurențial pe piața în cauză, de către 32 de agenți economici, fiind neîndoielnic probată prin inspecțiile inopinante la sediile mai multor agenți economici care activau pe piața respectivă, precum și la sediul Federației Patronale a Școlilor de Șoferi Particulare din România, în cadrul cărora au fost ridicate procese-verbale întocmite de agenții economici participanți la înțelegerea anticoncurențială din 31 ianuarie 2008.
Recurenta a participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008, cunoscând obiectul întâlnirii, cu scopul realizării înțelegerii anticoncurențiale, prin îndeplinirea obiectivului comun unic, acela de a majora și de a fixa la nivelul de 800 RON tariful pentru serviciile de școlarizare auto.
în cauză, Consiliul Concurenței, pe lângă faptul că a demonstrat încheierea, între cei 32 de agenți economici, a unei înțelegeri de fixarea a tarifului, a probat și punerea în aplicare a tarifului majorat și a unui tarif minim de 800 RON.
Or, implementarea înțelegerii anticoncurențiale a reprezentat o confirmare în plus a existenței unei înțelegeri anticoncurențiale pe piața serviciilor oferite de școlile de șoferi pentru obținerea permisului de conducere categoria B.
în concluzie, din întreg probatoriul administrat înaintea primei instanțe, rezultă că participanții la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, printre care și reclamanta recurentă SC A.G. SRL, au încheiat o înțelegere privind nivelul tarifelor practicate pe termen lung, această înțelegere reprezentând fără echivoc o încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenței, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la chestiunea individualizării sancțiunii aplicate prin decizia Consiliului Concurenței atacată, se reține că au fost avute în vedere circumstanțele prevăzute la art. 52 din Legea nr. 21/1996, astfel că în mod corect instanța nu a putut dispune individualizarea acesteia în funcțiile de criteriile sugerate de reclamantă.
în raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu au fost întemeiate și că hotărârea atacată a fost legală și temeinică, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3117/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2819/2011. contencios → |
|---|
