ICCJ. Decizia nr. 3284/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată la data de 05 februarie 2010 și precizată la data de 1 iulie 2010 reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului nr. 69716 din 23 mai 2009 și a Ordinului nr. 69626 din 23 aprilie 2009, emise de pârâta, prin care a fost eliberată din funcția publică de director executiv adjunct în cadrul Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Giurgiu, repunerea în funcția deținută anterior și acordarea drepturilor salariale majorate și indexate, precum și a drepturilor de care ar fi beneficiat, de la data eliberării din funcție până la data reîncadrării.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul atacat a fost emis în baza O.U.G nr. 37/2009, al cărei scop a fost în realitate repolitizarea structurilor deconcentrate ale ministerelor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 4201 din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 69631 din 23 aprilie 2009, a obligat pârâta să repună reclamanta în funcția publică avută anterior emiterii ordinului contestat, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite de la data eliberării din funcție până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflație și a obligat pârâta la 1.000 RON cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, a constatat că în raport cu circumstanțele speței nu se impune parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că atât O.U.G. nr. 37/2009 cât și dispozițiile din O.U.G nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale, iar în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului contestat, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale în care s-a stabilit caracterul neconstituțional al legii pentru aprobarea respective ordonanțe. Anterior, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, care însă a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispozițiile inițiale, aspect reținut de Curtea Constituțională care, prin Decizia nr. 1629/2009, a declarat neconstituționale prevederile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 3,art. 4,art. 5,art. 8 și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice.
Concluzionând, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, reținând astfel nelegalitatea ordinului contestat, întrucât temeiul de drept al acestuia îl reprezintă un act normativ care afectează regimul constituțional și legal actual al funcției publice în general, implicit al funcției publice deținute de reclamantă.
A.Recursul pârâtei împotriva acestei sentinței, considerând-o nelegală și netemeinică, pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
în motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu este necesară efectuarea procedurii prealabile în cauză în raport de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât solicitarea reclamantei privește anularea ordinului președintelui autorității pârâte, necontestând deci o ordonanță a guvernului sau dispoziții dintr-o ordonanță, nu este incident textul de lege sus menționat.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât ordinul de eliberare din funcție a reclamantei a fost adoptat în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar la litera i) pct. 1 din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București, desființarea funcției producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost emis în mod legal în raport de legislația în vigoare în momentul emiterii acestuia, fiind reținută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Sub aspectul admisibilității acțiunii, intimata-reclamantă a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 fără a se exercita o procedură prealabilă, iar pe fondul cauzei a susținut că ordinul atacat a fost emis în baza în unui act normativ declarat neconstituțional.
ll. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actele administrative supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ sunt Ordinul nr. 69626 din 23 aprilie 2009 și Ordinul nr. 69716 din 23 mai 2009 emise de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin care s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct economic, în temeiul art. 3 din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Intimatei-reclamante, ocupante a funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999.
Prima instanță a reținut corect că în cauză nu este nevoie să se efectueze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor ordonanței de urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare.
în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, se constată că în cauză au incidență prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și prin urmare nu se impune parcurgerea procedurii prealabile.
Cât privește critica formulată pe fondul cauzei, în sensul că instanța trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată.
Acceptarea tezei susținute de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale.
Astfel, se constată că desființarea funcției publice deținute de reclamantă prin cele două ordonanțe (O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.
2. Soluția pronunțată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat, constatând că nu au existat motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 3041din C. proc. civ. și a obligat recurenta-pârâtă la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă M.M., fiind îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3288/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3273/2011. Contencios → |
|---|
