ICCJ. Decizia nr. 3118/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 23 iulie 2010, reclamantul F.D.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Inspecția Muncii, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
1 - anularea Ordinului nr. 408/2009 emis de către Președintele C.N.P.A.S. București și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului;
2 - obligarea pârâtelor la plata diferenței de venituri de la funcția de director coordonator la cea de inspector șef, perioada de 25 mai 2009 - 11 iunie 2010;
3 - și obligarea pârâtelor la plata diferenței de venituri de la funcția de inspector de muncă la cea de inspector șef, începând cu data de 01 iulie 2010 și până la data repunerii efective în funcția de inspector șef;
4 - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată
în motivarea acțiunii, s-a susținut că prin ordinul contestat reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, funcție care s-a desființat prin O.U.G. nr. 37/2009.
După expirarea perioadei de preaviz, raportul de serviciu al reclamantului a fost modificat prin trecerea acestuia pe funcția publică de execuție, conform Ordinului nr. 703/2009.
Urmare a participării la concursul pentru ocuparea funcției de conducere de director coordonator, prin Ordinul nr. 865/2009, în temeiul art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de director coordonator la Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba.
în contextul declarării ca neconstituționale a O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia nr. 1257/2009 și înlocuirea acesteia cu O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul a participat din nou la concursul privind ocuparea funcției de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, concurs în urma căruia a fost numit din nou în funcția de director coordonator, prin Decizia nr. 424/2009.
Ca urmare a faptului că reglementările din domeniul funcției publice au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1629/2009 de Curtea Constituționale, reclamantul consideră că s-a revenit implicit la reglementarea din Legea nr. 188/1999, astfel că în ceea ce îl privește trebuia să se revină la situația anterioară, respectiv să fie numit definitiv în funcția de inspector șef, funcție pe care a deținut-o anterior apariției O.U.G. nr. 37/209 și O.U.G. nr. 105/2009.
Cu toate acestea, prin Decizia nr. 598/2010, modificată prin Decizia nr. 666/2010, pârâta Inspecția Muncii a dispus încetarea contractului de management și numirea sa în funcția de execuție de inspector de muncă.
în opinia reclamantului, actele atacate sunt nelegale, întrucât au fost emise în baza unor acte normative declarate neconstitutionale .
Prin întâmpinarea , pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat pe cale de excepție: tardivitatea acțiunii, în raport de prevederile art. 2 Legea nr. 554/2004; lipsa de obiect a acțiunii, întrucât reclamantul a solicitat ulterior emiterii ordinului contestat mutarea definitivă în funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare la Compartimentul Control Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba și lipsa procedurii prealabile, în raport de prevederile art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că Ordinul nr. 408/2009 a fost emis în conformitate cu normele legale în vigoare.
Pârâta Inspecția Muncii a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că reclamantul nu contestă prin acțiune un act emis de către această instituție.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamantul a acceptat funcția de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, beneficiind de situația legislativă de la momentul numirii în acea funcție, astfel că nu poate invoca în propriul interes neconstitutionalitatea actului normativ în baza căruia a fost numit în funcție.
La data de 25 august 2010, reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a declarat că renunță la capătul 2 al acțiunii introductive, iar plata diferenței de venituri de la funcția de inspector de muncă la funcția de inspector șef înțelege să o solicite începând cu data de 01 iulie 2010.
Totodată, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 598/2010, așa cum a fost modificată prin Decizia nr. 666/2010 și prin Decizia nr. 943/2010 emise de Inspecția Muncii, iar la termenul de judecată din data de 15 septembrie 2010, reclamantul a declarat că nu mai susține excepția de nelegalitate și că înțelege să completeze acțiunea cu un nou petit prin care solicită anularea Deciziei nr. 598/2010 , așa cum a fost modificată prin Decizia nr. 666/2010 și de Decizia nr. 943/2010, acte emise de Inspecția Muncii.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 220 din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile tardivității, lipsei procedurii prealabile și a lipsei de obiect invocate de pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția Muncii pentru petitul privind anularea Ordinului nr. 408/2009.
Pe fondul cauzei, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.D.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Protecției Sociale și în consecință, a dispus următoarele:
- anularea Ordinului nr. 408/2009 emis de către pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin;
- anularea Deciziilor nr. 598/2010, nr. 666/2010 și nr. 943/2010 emise de către pârâta Inspecția Muncii;
- a obligat pârâtele să plătească reclamantului diferența de venituri dintre funcția de inspector de muncă și funcția de inspector șef, începând cu data de 01 iulie 2010 și până la data reîncadrării efective în funcția de inspector șef;
- a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele considerentele:
Excepția tardivității acțiunii este nefondată, prezenta acțiune fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 9 alin. (1) și (4) Legea nr. 554/2006, astfel că potrivit alin. (4) al acestui articol, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of..
Acțiunea nu poate fi considerată lipsită de obiect, câtă vreme reclamantul justifică în continuare interesul de a obține anularea ordinului. Raportat la petitul privind anularea Ordinului nr. 408/2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pârâta Inspecția Muncii nu justifică calitatea procesuală pasivă, întrucât nu este emitenta actului.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 408/2009 emis de către Ministerul Familiei și Protecției Sociale, în temeiul art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 , funcția publică de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba s-a desființat, iar în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al reclamantului a încetat prin eliberarea acestuia din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 25 mai 2009.
înainte de expirarea termenului de preaviz, luând act de cererea reclamantului, a fost emis Ordinul nr. 703/2009 emis de Ministerul Familiei și Protecției Sociale, prin care raportul de serviciu al acestuia a fost modificat, prin mutarea definitivă, potrivit art. 87 alin. (2) lit. d) coroborat cu art. 91 alin. (2) Legea nr. 188/1999, în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, pe funcția publică de execuție -inspector de muncă, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1.
Prima instanță a remarcat faptul că acest ultim ordin este consecința ordinului atacat, care i-a dat dreptul reclamantului ca în urma desființării funcției publică de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba să opteze pentru o altă funcție vacantă,fără însă a constitui o alegere liberă a reclamantului, de natură a lăsa fără obiect acțiunea sa în anularea ordinului atacat, astfel că reclamantul justifică în continuare interesul de a obține anularea ordinului. A mai reținut prima instanță că temeiul juridic ce a stat la baza ordinului atacat îl constituie dispozițiile art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Ulterior, reclamantul a participat la concursul organizat, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, pentru ocuparea funcției de director coordonator, fiind numit prin Ordinul nr. 865/2009 în funcția de director coordonator la Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba. în această calitate a încheiat cu Ministerul Familiei și Protecției Sociale contractul de management din 2009.
în contextul înlocuirii O.U.G. nr. 37/2009, ca urmare a declarării acestui act normativ ca neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009, cu O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul a fost din nou numit în funcția de director coordonator la Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, prin Decizia nr. 424/2009 și a încheiat cu pârâtul Ministerul Familiei și Protecției Sociale un nou contract de management din 26 octombrie 2009.
O.U.G. nr. 105/2009 a fost, de asemenea, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009.
Prin Decizia nr. 598/2010, emisă de Ministerul Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii, s-a dispus, începând cu data de 01 martie 2010, încetarea contractului de management din 26 octombrie 2009, avându-se în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009, încetarea suspendării raportului de serviciu și reluarea activității în funcția deținută anterior.
Potrivit Deciziei nr. 666/2010, emisă de Ministerul Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii, Deciziile nr. 541- 665 emise la data de 25 februarie 2010, inclusiv Decizia nr. 598/2010, urmează să se aplice de la data intrării în vigoare a prevederilor proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999.
Prin Decizia nr. 943/2010 emisă de Ministerul Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii s-a stabilit că începând cu data de 01 iulie 2010, Decizia nr. 666/2010 își încetează aplicabilitatea cu privire la Decizia nr. 598/2010.
Prin urmare, începând cu data de 01 iulie 2010, Decizia nr. 598/2010 produce efecte.
Deși, prin Decizia nr. 598/2010 se menționează în mod expres că la emiterea acesteia s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009, totuși pârâtul a dispus încetarea suspendării raportului de serviciu și reluarea activității în funcția de execuție deținută anterior, cea de inspector de muncă, cu toate că atât anterior adoptării O.U.G. nr. 37/2009, cât și ulterior adoptării acestui act normativ, precum și ulterior adoptării O.U.G. nr. 105/2009 reclamatul a ocupat o funcție publică de conducere și nu de execuție.
Or, în condițiile în care cele două acte normative au fost declarate neconstituționale, desființarea funcției publice deținute de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, prima instanță a apreciat că atât Ordinul nr. 408/2009, cât și toate celelalte acte emise în baza reglementărilor declarate neconstituționale, inclusiv Decizia nr. 598/2010, Decizia nr. 666/2010 și Decizia nr. 943/2010, sunt lipsite de fundament legal, motiv pentru care, în baza art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2006, urmează a fi anulate în întregime .
Pe de altă parte, prima instanță a apreciat ca lipsite de relevanță juridică susținerile pârâților în sensul că reclamantul, acceptând funcția de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba a beneficiat de situația legislativă de la momentul numirii în acea funcție și că nu poate invoca în propriul interes neconstituționalitatea actului normativ în baza căruia a fost numit pe respectiva funcție, întrucât, la data apariției O.U.G. nr. 37/2009 reclamantul deținea funcția de inspector șef la Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, iar faptul că reclamantul s-a prezentat ulterior la concurs și a fost numit în mod succesiv în funcția de director coordonator la aceeași instituție nu demonstrează altceva decât că acesta a dorit să păstreze funcția de conducere în care a fost numit conform Legii nr. 188/1999, în contextul legislativ existent la momentul respectiv, situație care în niciun caz nu poate fi imputată reclamantului.
Reținând culpa procesuală a pârâților, prima instanță a aplicat dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligându-i la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanță la dosar.
3. Calea de atac exercitată în cauza
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Inspecția Muncii și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041C. proc. civ..
a. Recursul pârâtei Inspecția Muncii
în motivarea căii de atac, pârâta Inspecția Muncii a susținut că instanța de fond, prin soluția pronunțată, a dispus practic ca reclamantul să fie integrat atât pe funcția de inspector șef cât și pe cea de director coordonator, funcție inexistentă în prezent la nivelul Inspectoratului Teritorial de Muncă.
A mai susținut recurenta că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu a făcut decât să pună în aplicare prevederile legale de la momentul existenței și derulării efectelor actelor normative emise de Guvern, astfel că nu îi poate fi imputată vreo culpă.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a precizat cuantumul cheltuielilor de judecată ce-i incumbă, în condițiile în care cele două instituții publice obligate sunt entități juridice cu atribuții și reglementări de organizare și funcționare diferite.
b. Recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Acest recurent consideră că instanța de fond a aplicat greșit legea în cauza dedusă judecății, fiind incident motivul de recurs este prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Recurentul a reiterat excepția de tardivitate a acțiunii, excepția lipsei de obiect a acțiunii precum și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, cu aceeași motivare susținută la fond.
Pe fondul cauzei, recurentul consideră că instanța a ignorat cadrul normativ existent la momentul emiterii ordinului atacat, dezvoltând teza potrivit căreia, ordinul în discuție a fost emis legal, în baza O.U.G. nr. 37/2009 care, la acel moment, era în vigoare și trebuia pusă în executare.
Referitor la cererea de reintegrare a intimatului-reclamant în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, instanța de fond trebuia să constate că solicitarea este inadmisibilă, atâta timp cât această funcție a fost desființată prin O.U.G. nr. 37/2009 și, pe cale de consecință, să respingă și capătul de cerere privind plata diferențelor salariale.
în fine, instanța de fond trebuia să observe că în urma desființării funcției de inspector al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, beneficiarul noilor funcții de conducere înființate în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, a fost tot intimatul-reclamant, numit în funcția de director coordonator prin Ordinul nr. 865/2009 emis de Ministrul Muncii, familiei și Protecției Sociale și Decizia nr. 424/2009 emisă de Inspectorul General de Stat al Inspecției Muncii.
4. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate, iar pe fond, respingerea recursului, arătând în esență, că rezultatul anulării actelor emise în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 nu poate avea altă consecință decât restabilirea cu caracter retroactiv a situației anterioare, respectiv repunerea în funcție și plata drepturilor salariale de care a fost prejudiciat.
II.Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că cele două recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de control judiciar constată că sentința recurată este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și 3041 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Examinând în prealabil sentința recurată sub aspectul soluționării excepțiilor inadmisibilității, tardivității și a lipsei de obiect a acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, înalta Curte constată că aceste excepții au primit o dezlegare corectă, sub acest aspect soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
1.1. Referitor la lipsa de obiect a acțiunii
Este real că la data de 22 mai 2009, intimatul a optat pentru funcția publică de execuție de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior în cadrul Compartimentului Control Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba și numit în această funcție prin Ordinul nr. 703/2009, însă această opțiune s-a făcut în termenul de preaviz, la solicitarea recurentului.
Recurentul încearcă să inverseze raportul de cauzalitate între ordinul de eliberare din funcție și opțiunea de a trece într-o altă funcție publică vacantă într-o manieră incorectă, acreditând ideea că voința reală a intimatei a fost în sensul modificării raportului de serviciu.
în realitate, după cum rezultă din cronologia actelor și faptelor juridice, rezultă cu evidență din probele dosarului că inițiativa modificării raportului de serviciu a aparținut recurentului.
1.2. Referitor la excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii
Temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) și (4) Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 9 alin. (1) și (4) Legea nr. 554/2004, "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ", că "în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.".
în aceste condiții, raportat la data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, și anume 6 noiembrie 2009, acțiunea intimatului-reclamant, introdusă la 23 iulie 2010 este formulată în termen.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (5) Legea nr. 554/2004, "în cazul acțiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, (...) nu este obligatorie plângerea prealabilă".
1.3. Referitor la fondul cauzei
Intimatul - reclamant a supus controlului de legalitate, exercitat pe calea contenciosului administrativ, Ordinul nr. 408/2009 emis de Ministrul muncii, familiei și protecției sociale, prin care s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Intimatului-reclamant, ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, până la data de 25 mai 2009, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999.
Analizând situația profesională a intimatului-reclamant, așa cum rezultă din înscrisurile relevante depuse la dosar, prima instanță a ajuns la o concluzie justă, pe care instanța de recurs o împărtășește.
- prin Ordinul nr. 967/2004 al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, a fost numit în funcția de inspector șef în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba;
- prin Ordinul nr. 408/2009 emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, reclamantul fiind eliberat din funcția de conducere la expirarea termenului de preaviz;
- prin Ordinul nr. 703/2009, a fost modificat raportul de serviciu al intimatului-reclamant, prin mutarea definitivă în funcția de execuție de inspector de muncă la Compartimentul Control de Relații de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba;
- prin Ordinul nr. 865/2009 a fost numit în funcția de director coordonator la Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, în urma participării la concursul organizat, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, pentru ocuparea funcției de director coordonator. în această calitate a încheiat cu Ministerul Familiei și Protecției Sociale contractul de management nr. 1/2009.
- prin Decizia nr. 424/2009 emisă în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul a participat din nou la concurs și a fost din nou numit în funcția de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba și a încheiat cu pârâtul Ministerul Familiei și Protecției Sociale un nou contract de management din 26 octombrie 2009.
- prin decizia nr. 598/2010 modificată prin decizia nr. 666/2010 emisă de Inspecția Muncii s-a dispus încetarea contractului de management din 26 octombrie 2009 și reluarea activității în funcția publică de execuție.
Toate acestea relevă o succesiune de acte administrative adoptate în temeiul a două acte normative declarate neconstituționale, în speță O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, al căror efect direct a fost pierderea, de către intimatul-reclamant, la momentul prezent, a funcției de inspector-șef.
în lumina considerentelor Deciziilor nr. 413/2010 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, reintegrarea intimatului în funcția publică corespunzătoare celei deținute anterior succesiunii de modificări aduse serviciilor deconcentrate este o măsură justă și legală.
în aceste condiții, în mod justificat prima instanță a anulat Ordinul nr. 408/2009, pronunțându-se corespunzător și asupra cererii de repunere în situația anterioară, în baza dispozițiilor art. 9 alin. (5) Legea nr. 554/2004.
împrejurarea reală învederată de recurenți, potrivit căreia, la momentul emiterii ordinului atacat, cadrul normativ nu conferea autorității publice nicio marjă de apreciere, nu este de natură a conduce la o altă soluție, întrucât prevederile art. 9 Legea contenciosului administrativ au fost edictate tocmai cu scopul remedierii consecințelor create prin ordonanțe neconstituționale. Adoptarea punctului de vedere al recurenților ar conduce la lipsirea de conținut a dispozițiilor legale menționate.
1.4. Cu privire la plata cheltuielilor de judecată
Instanța de control judiciar reține că instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Câtă vreme acțiunea reclamantului a fost admisă, recurenta-pârâtă Inspecția Muncii are calitatea de "parte căzută în pretenții" în sensul textului de lege menționat, suma de 1.000 RON, reprezentând onorariul de avocat, urmând a fi plătită în solidar cu recurentul- pârât Ministerul Muncii, neavând relevanță, sub aspectul obligației de plată a cheltuielilor de judecată, modul său de organizare administrativă sau de structurare a bugetului.
2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3273/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3117/2011. Contencios → |
|---|
