ICCJ. Decizia nr. 3289/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3289/2011
Dosar nr.7148/2/2010
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 12 august 2010 reclamanţii B.A. şi B.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a soluţiona cererile de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru cetăţenie să procedeze la analizarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, obligarea pârâţilor să le comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române sau să-i programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară şi la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii acţiunii până la data avizării cererii.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că la datele de 24 martie 2010, respectiv 12 mai 2010 au depus cererile de redobândire a cetăţeniei române la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău şi ulterior la 26 mai 2010 au depus o cerere de urgentare a soluţionării dosarelor.
Au apreciat reclamanţii că, întrucât până la acest moment nu au primit nici un răspuns din partea pârâtei, fiind depăşit termenul prevăzut de art.141 din Legea nr. 21/1991 modificată, se impune obligarea pârâtei în sensul solicitat în petitul cererii de chemare în judecată şi la plata daunelor cominatorii.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.C. a arătat că cererea reclamantei B.O. a fost analizată şi avizată pozitiv de către comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 02 noiembrie 2010, iar cererea reclamantului B.A. este în curs de avizare, astfel încât nu se poate vorbi de existenţa unui refuz nejustificat.
Prin Sentinţa nr. 4883 din 3 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca rămase fără obiect cererile formulate de reclamanta B.O., împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, cereri având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii instanţei.
A admis capătul de cerere.
A obligat pe pârâtă să emită şi să comunice reclamantei B.O. ordinul de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.
A respins capătul din cererea reclamantei B.O., având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, ca neîntemeiat.
A respins cererea reclamantului B.A., împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ca neîntemeiată.
A admis capetele b şi c de cerere.
A obligat pe pârâtă să analizeze cererea reclamantului B.A. de redobândire a cetăţeniei române, să emită şi să comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.
A respins capătul din cererea reclamantei B.O. având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanţii au depus cererea de redobândire a cetăţeniei române în data de 24 martie 2010 la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie din cadrul A.N.C., unde a fost înregistrată sub nr. 9031/RD/2010 pentru B.A. şi în data de 12 mai 2010, înregistrată sub nr. 17529/RD/2010 pentru B.O.
La data de 26 mai 2010, reclamanţii s-au adresat ANC pentru urgentarea soluţionării dosarelor, petiţie înregistrată sub nr. 7622.
Prin adresa nr. 7622 din data de 24 iunie 2010, reclamanţii au fost înştiinţaţi despre faptul că cererile lor au fost înaintate Comisiei şi s-a stabilit termenul la care se va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, potrivit art. 11 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată (Lege), motiv pentru care, nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamanţilor, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pe de altă parte, s-a reţinut că pârâta nu a soluţionat nici până în prezent cererea reclamanţilor B.A. şi B.O. de redobândire a cetăţeniei române, deşi Legea nr. 21/1991 stabileşte un termen de 5 luni, în baza art. 1 şi 18 din Legea nr. 54/2004, sub acest aspect capetele b şi c de cerere fiind întemeiate.
In ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, s-a reţinut că această dispoziţie are caracter special şi se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile generale ce stabilesc plata de daune cominatorii pentru executarea unei obligaţii de a face. Penalităţile prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 sunt diferite de daunele cominatorii din dreptul comun ce reprezintă sume care nu se plătesc efectiv, cererea reclamanţilor fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, recurenta criticând hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, se apreciază că instanţa a respins în mod neîntemeiat excepţia de prematuritate a introducerii cererii de chemare în judecată, că a dat o interpretare greşită termenului de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) şi, în mod greşit, instanţa a dispus obligarea autorităţii la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-şi voinţa de redobândire a cetăţeniei române, însă cererea sa a rămas fără soluţionare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că nesoluţionarea cererii intimaţilor-reclamanţi, indiferent de motivaţia autorităţii recurente ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea redobândirii cetăţeniei române.
Principiul legalităţii înseamnă, înainte de toate, existenţa unor norme de drept intern, suficient de accesibile şi previzibile, or în cauza de faţă Legea nr. 21/1991 a stabilit procedura ce trebuie urmată în cazul cererilor de redobândire a cetăţeniei române.
Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei, aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudenţa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente, precum şi miza litigiului pentru persoana interesată.
În opinia Înaltei Curţi litigiul născut între reclamanţi şi autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar nesoluţionarea cererii adresate instituţiei pârâte este de natură a crea o vătămare a reclamanţilor într-un drept prevăzut de lege, drept la care reclamanţii privesc cu speranţă legitimă.
Înalta Curte are în vedere, la stabilirea caracterului rezonabil al perioadei de soluţionare a cererii, de stadiul în care se află la acest moment cererea reclamantului.
Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că nu-i aparţine culpa în rezolvarea cererii, întrucât instituţia recurentă a fost în culpă pentru nesoluţionarea până la data introducerii acţiunii reclamantului şi trebuia să-şi ia toate diligentele pentru a verifica stadiul acestei cereri.
Orice amânare în soluţionarea cererii reclamantului înseamnă depăşirea termenului rezonabil avut în vedere de dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în actele internaţionale.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, împotriva sentinţei civile nr. 4883 din 3 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2234/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3298/2011. Contencios → |
|---|
