ICCJ. Decizia nr. 2234/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2234/2011
Dosar nr. 3044/97/2009
Şedinţa publică de la 14 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 158/F/CA din data de 2 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de către reclamanta I.T. în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi, în consecinţă, a anulat decizia nr. 201 din 12 ianuarie 2009, emisă de către pârâtă şi a obligat pe aceasta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei în gradul de handicap grav cu asistent personal, precum şi la plata, către reclamantă, a sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind plata drepturilor băneşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin certificatul nr. 61542 din 13 octombrie 2008, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat, iar contestaţia formulată de către reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 201/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, care a menţinut constatările certificatului.
A mai reţinut Curtea că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 1173/II/M/17 din 16 aprilie 2010, efectuat în cauză, reclamanta suferă de demenţă Alzheimer formă severă, ceea ce presupune deficienţa funcţională gravă ce necesită asistent personal, fiind cunoscut caracterul grav şi ireversibil al bolii, constatare ce face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare a reclamantei în gradul de handicap grav cu asistent personal să fie nejustificat.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor băneşti aferente încadrării în gradul de handicap grav, cu însoţitor a fost respinsă ca prematură, motivându-se că aceste drepturi vor fi plătite în temeiul noii decizii ce urmează a fi emise.
A arătat prima instanţă că, faţă de faptul că se atacă decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara şi Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap nu au calitate procesuală în cauză pentru capătul de cerere având acest obiect.
Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Asociaţiei Arizona, pentru considerentul că asociaţia are acest drept în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia persoanelor cu handicap.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, substituit în drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap în temeiul art. 3 alin. (4) din OG nr. 68/2010, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că:
- instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize medicale, hotărâtoare în cauză, într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul nr. 1134/ C din 25 mai 2000 al Ministrului Justiţiei pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale, iar expertul medico-legal nu a utilizat criteriile medico-psiho-sociale prevăzute de Ordinul comun al MMFES şi MSP nr. 762/1992/2007 pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi;
- pentru a încadra intimata în gradul de handicap instanţa se foloseşte de situaţii constatate în anul 2004, când încadrarea în gradul de handicap s-a făcut potrivit Ordinului nr. 726/2002 al MSF, abrogat în anul 2008.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul fondat şi îl va admite pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
La 13 octombrie 2008 Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara a emis Certificatul nr. 61542 din 13 octombrie 2008 prin care a dispus încadrarea intimatei-reclamante în gradul de handicap accentuat, iar contestaţia formulată de către reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 201/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, care a menţinut constatările certificatului, stabilind ca dată de revizuire a acestuia luna ianuarie 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, precum şi din dispoziţiile generale ale Ordinului nr. 762/2007, rezultă că autoritatea administrativă competentă (Comisia judeţeană şi, respectiv, Comisia superioară) are o competenţă exclusivă în ceea ce priveşte încadrarea în grad şi tip de handicap a persoanelor afectate de o boală care produce handicap, având atribuţii de a verifica încadrarea acestora în criteriile stabilite prin ordinul respectiv, iar instanţa de contencios administrativ verifică legalitatea actelor emise de autoritatea menţionată.
Este adevărat că anterior, recurenta-reclamantă conform Certificatului nr. 43923 din 13 iunie 2007, a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, acesta având însă o valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire 13 iunie 2008.
Cum acesta a avut o valabilitate limitată, exercitându-şi atribuţiile, autoritatea administrativă menţionată a reevaluat situaţia recurentei-reclamante din punct de vedere medical şi legal şi a emis actele administrative menţionate şi contestate în cauză, acordând ulterior acesteia gradul de handicap accentuat.
Instanţa de fond, admiţând acţiunea formulată de reclamantă, a reţinut, în esenţă, că boala de care suferă aceasta este o afecţiune cu caracter grav şi ireversibil, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, astfel că autoritatea pârâtă era obligată să o încadreze într-un grad de handicap grav cu asistent personal, concluzie care este însă lipsită de temei.
Argumentul recurentului potrivit căruia instanţa de fond ar fi administrat o probă nelegală, prin dispunerea efectuării expertizei medico-legale, este nefondat, în condiţiile în care, în mod evident, atunci când instanţa de contencios are îndoieli justificate în legătură cu modul în care autoritatea competentă şi-a exercitat prerogativele de apreciere cu privire la încadrarea în gradul şi tipul de handicap, ea poate să uzeze de dispoziţiile art. 201 şi următoarele C. proc. civ. pentru a cere părerea unor specialişti în legătură cu concordanţa bolilor de care suferă o persoană şi bolile şi gravitatea avute în vedere de către comisia respectivă.
Instanţa de fond a greşit, însă, atunci când a dat şi a întemeiat soluţia exclusiv pe concluzia medicului legist, obţinută în baza unor înscrisuri medicale şi nu a examinării nemijlocite a intimatei, fără a analiza corespunzător întregul ansamblu probator depus în cauză, în condiţiile în care evaluarea persoanelor cu handicap se face după o procedură specială.
Astfel, potrivit criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun al M.M.F.E.S. şi M.S.P. nr. 762/1992/2007, cap. 1, subcap. 2, demenţele atrofico-degenerative (demenţă senilă, demenţă în boala Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct şi selectiv creierul, sunt caracterizate prin pierderea abilităţilor intelectuale suficient de severă pentru a interfera cu activităţile sociale şi profesionale; deteriorarea gândirii abstracte; tulburări ale activităţii corticale superioare (afazie, apraxie, agnozie, dificultăţi construcţionale); modificarea personalităţii; starea de conştienţă clară.
Încadrarea în gradul de handicap (uşor, mediu, accentuat sau grav) se face în funcţie de intensitatea deficienţei funcţionale stabilită, în raport de modificarea parametrilor funcţionali, în baza unei serii de investigaţii (examen psihiatric, teste psihologice, - M.M.S.E., evaluarea degradării intelectuale - I.D.C., CT, RMN, ancheta socială).
Or, din Raportul de evaluare complexă şi Referatul întocmit de Serviciul de Evaluare Complexă (fila 65, respectiv 91 din dosarul Curţii de apel) rezultă că intimata-reclamantă dispune de autonomie majoră, existând neconcordanţe între actele medicale depuse şi aspectele constatate de către asistentul social care s-a deplasat la domiciliul intimatei.
Ancheta socială efectuată stabileşte, la rândul său, faptul că intimata-reclamantă nu necesită îngrijire din partea unei alte persoane.
În aceste condiţii, rezultatele investigaţiilor efectuate în cauză nu sunt de natură a sprijini concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Astfel fiind, rezultă că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, urmând ca recursul să fie admis, sentinţa recurată să fie desfiinţată şi, pe fond, acţiunea formulată să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 158/F/CA din data de 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2232/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3289/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
