ICCJ. Decizia nr. 341/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială, de contencios administrativ, reclamanții S.G., C.A., P.E., U.E., M.M., O.A., T.T.I. au chemat în judecată pe pârâtele Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Dâmbovița, Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la organizarea concursului în vederea promovării în clasa superioară și implicit obligarea instituției competente la acordarea avizului necesar.
Prin întâmpinarea existentă la dosar, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția necompetenței funcționale a secției comerciale a Tribunalului Dâmbovița și a solicitat declinarea competenței în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița.
De asemenea, pârâta anterior individualizată a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, reclamanții au depus o cerere modificatoare sub aspectul temeiului juridic al acțiunii.
în plus, pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale Dâmbovița a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică.
Totodată, pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale a formulat o întâmpinare, în care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
Prin sentința nr. 157 din 09 februarie 2010, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, de contencios administrativ, a admis excepția invocată din oficiu privind necompetența materială și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanții și-au completat cererea de chemare în judecată prin indicarea posturilor ocupate la acel moment în cadrul Agenției Județene pentru Prestații Sociale Dâmbovița și a acelor funcții la care sunt îndreptățiți să le ocupe ca urmare a promovării într-o clasă superioară.
Prin sentința nr. 119 din 10 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Prestații Sociale și a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, invocate de cele două pârâte, ca neîntemeiată și a respins acțiunea modificată și completată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Dâmbovița, iar în cursul anului 2009, aceștia au absolvit instituții de învățământ superior.
La pronunțarea sentinței, au fost avute în vedere prevederile art. 63 din Legea nr. 188/1999, ale H.G. nr. 611/2008, dar și ale Ordinului nr. 10280/2008.
în concepția Curții de apel, funcțiile publice aflate în discuție pot fi transformate în funcții publice un nivel de studii superior, în urma promovării funcționarilor publici numai cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Judecătorul fondului a precizat faptul că o transformare a funcțiilor publice, astfel cum a fost solicitată de către reclamanți, nu poate fi dispusă decât prin avizarea acesteia de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ce au atribuții legale în ceea ce privește gestiunea curentă a resurselor umane, în contextul în care o astfel de transformare este condiționată de fondurile bugetare alocate.
Pentru a pronunța soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a luat în considerare obiectul acțiunii cu care a fost învestită, scopul cererilor formulate de reclamanți (promovarea lor în clase superioare), situația actuală a respectivilor funcționari publici.
Cu această ocazie, au fost menționate atribuțiile legale ale celor două pârâte pentru care a fost invocată lipsa calității lor procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 63 din Statutul funcționarilor publici, dar și ale Ordinului nr. 10280/2008.
Concluzia firească a primei instanțe a fost aceea că Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu au avizat favorabil în mod justificat structura organizatorică a Agenției Județene pentru Prestații Sociale Dâmbovița, în sensul transformării funcțiilor publice cu nivel inferior, pe care sunt încadrați reclamanții, în funcții publice cu nivel superior; în stabilirea numărului de posturi la nivel teritorial, cele două instituții au competență deplină, inclusiv dreptul de a aprecia oportunitatea transformării funcțiilor publice, ce generează și necesitatea de fonduri suplimentare pentru plata drepturilor salariale aferente funcțiilor publice cu nivel superior, fonduri de care cele trei instituții pârâte nu dispune; pe de altă parte, normele ce reglementează promovarea funcționarilor publici în funcții publice cu nivel superior sunt dispozitive, iar nu imperative.
împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs în termen legal reclamanții, care au solicitat desființarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.
în dezvoltarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții consideră că hotărârea judecătorească este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Mai precis, după ce au realizat un istoric al situației de fapt, recurenții au reiterat drepturile și obligațiile funcționarilor publici, astfel cum au fost descrise în Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare.
în concepția recurenților, promovarea în clasă reprezintă o modalitate de dezvoltare a carierei funcționarilor publici prin modificarea raporturilor de serviciu și transformarea administrativă a postului deținut într-unul de o calitate superioară, atât ca atribuții, cât și ca responsabilități, determinată de absolvirea cu diplomă de licență a unei forme de învățământ superioare.
De asemenea, recurenții au menționat că acest proces este condiționat de natura studiilor absolvite și de condiția de a promova examenul organizat în acest sens (care transformă o vocație într-un drept).
în acest context, recurenții au indicat prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, așa cum a fost modificat de art. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 105/2009, ale art. 50,art. 63,art. 107 și art. 1071din Statutul funcționarilor publici, ale art. 14 din H.G. nr. 611/2008.
în esență, recurenții-reclamanți au considerat că dreptul la carieră nu este un drept care să permită unor instituții din structura Ministerului Muncii să transforme vocația unor funcționari publici într-un drept al acestora, iar alte instituții din structura aceluiași minister să lase această vocație la același nivel sine die.
în optica recurenților, această situație determină și apariția unei discriminări între funcționarii publici din cadrul instituțiilor deconcentrate ale aceleiași autorități publice, amintind în acest sens practica instanței europene a drepturilor omului de la Strasbourg.
Prin întâmpinarea de la dosar, intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pe de altă parte, intimata Agenția Națională pentru Prestații Sociale a pus aceleași concluzii pe fondul cauzei, iar pe cale de excepție, a invocat aceeași lipsă a calității sale procesuale pasive.
Totodată, intimata Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Dâmbovița a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că se impune, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
Instanța de control judiciar constată că sentința recurată este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și 3041 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de această situație faptică.
Așadar, motivul de nelegalitate invocat de recurenți și impus de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut, nefiind dovedit.
Așa cum s-a susținut anterior, recurenții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Dâmbovița, iar în cursul anului 2009, aceștia au absolvit instituții de învățământ superior.
într-adevăr, potrivit art. 63 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public poate promova în funcția publică și avansa în trepte de salarizare, în condițiile legii.
Așa cum a arătat și prima instanță, intimata Agenția Națională pentru Prestații Sociale are atribuția stabilirii numărului de posturi la nivel teritorial din cadrul agențiilor de prestații sociale, iar actele normative care îi guvernează organizarea și funcționarea sunt reprezentate de O.U.G. nr. 116/2007 și de H.G. nr. 1285/2008.
Prin urmare, gestiunea curentă a resurselor umane și funcțiilor publice este asigurată de această autoritate publică, iar fără avizarea favorabilă a structurii organizatorice a agențiilor teritoriale, acestea din urmă nu pot transforma funcțiile publice drept consecință a promovării funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, pe o funcție publice un nivel superior.
în altă ordine de idei, funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică în parte de conducătorul acesteia, pe baza activităților prevăzute pentru respectiva autoritate, astfel că o transformare a funcțiilor publice, astfel cum a fost solicitată de către recurenți, nu poate fi acordată decât prin avizarea acesteia de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ce au atribuții legale în gestionarea curentă a resurselor umane. Nu trebuie ignorat faptul că o asemenea transformare este condiționată și de cuantumul fondurilor bugetare alocate.
Pe de altă parte, înalta Curte apreciază că argumentele prezentate de prima instanță cu ocazia soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici sunt corecte din punct de vedere legal.
Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar consideră că trebuie amintit art. 63 din Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia un asemenea funcționar poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, fiind necesar ca funcționarii publici încadrați pe funcții publice cu nivel inferior să facă dovada că au absolvit o formă de învățământ superior.
De asemenea, Ordinul nr. 10280/2008, prin care a fost aprobat Regulamentul cadru pentru organizarea și desfășurarea examenului de promovare în clasă, a funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau scurtă durată, precizează că promovarea se realizează prin transformarea postului pe care sunt încadrați respectivii funcționari publici.
înalta Curte este de acord cu afirmațiile judecătorului fondului, în sensul că prevederile normative mai sus individualizate conțin norme dispozitive, iar nu imperative, motiv pentru care funcționarii publici aflați într-o situație similară cu cea a recurenților-reclamanți au doar o vocație de a fi promovați, iar asemenea vocație nu poate fi exercitată decât prin aprobarea de către intimatele-pârâte a organizării concursului și prin avizarea favorabilă a structurii organizatorice a Agenției Județene pentru Prestații Sociale Dâmbovița, în care să fie prevăzute noile funcții publice un nivel superior, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate.
în raport de cele menționate anterior, înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 156/2011. Contencios → |
|---|
