ICCJ. Decizia nr. 156/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 7160/2/2009 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea Suceava a solicitat, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de 25 februarie 2009 emis de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor și a deciziei din 24 mai 2009 emisă de Comisia de soluționare a contestației numită prin Ordinul nr. 443 din 23 iunie 2009 al Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus, prin încheierea din data de 05 februarie 2010, admiterea cererii formulate de reclamantă și suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de 25 februarie 2009 și a deciziei din 24 mai 2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. S-a arătat, în considerentele hotărârii pronunțate, că cererea de suspendare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 deoarece, pe de o parte, din examinarea sumară a situației de fapt, există o îndoială serioasă asupra legalității deciziei din 24 mai 2009 și a procesului-verbal încheiat la data de 25 februarie 2009 câtă vreme nu există o certitudine asupra caracterului neeligibil al cheltuielilor făcute de reclamantă, și, pe de altă parte, prin executarea celor două acte administrative s-ar cauza un prejudiciu material viitor și previzibil, constând în imposibilitatea continuării desfășurării activității în cazul executării.
împotriva încheierii din data de 05 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (succesorul în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor în temeiul O.U.G. nr. 221/2008 și al Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței în temeiul O.U.G. nr. 115/2009 și al H.G. nr. 1631/2009) prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate formulată de reclamanta Universitatea Suceava.
S-a arătat, prin motivele de recurs, că încheierea recurată este netemeinică și nelegală, nefiind îndeplinite, în cauză, condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, sub aspectul "cazului bine justificat", a considerat recurentul că nu există elemente de vădită nelegalitate în actul administrativ atacat, motivele invocate de intimată reprezentând afirmații de ordin subiectiv, care nu sunt susținute de probe pertinente și concludente. A mai apreciat recurentul că chiar dacă instanța de fond a stabilit că "nu există o certitudine asupra caracterului neeligibil al cheltuielilor făcute de reclamantă", având în vedere că nu s-a făcut nicio referire la motivele și probele care au determinat această concluzie, iar analiza efectuată s-a limitat la "examinarea sumară a situației de fapt", încheierea recurată este nemotivată.
în ceea ce privește paguba iminentă, s-a relevat de către recurentă că în litigiu nu se poate discuta de existența unei pagube iminente, atâta timp cât intimata avea cunoștință de situația creată cu mult înainte, în acest sens având obligația să ia toate măsurile necesare disponibilizării respectivelor sume. în plus, s-a subliniat că practica judiciară s-a pronunțat în mod constant în sensul că simpla susținere a reclamantului că nu datorează suma la care a fost obligată, precum și împrejurarea că prin cuantumul ridicat al sumei executarea silită ar perturba grav activitatea economică a acesteia nu sunt de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Prin întâmpinare, intimata Universitatea din Suceava a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
în general, se recunoaște că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați. în considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Prin "cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin "pagubă iminentă" se desemnează "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" [art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare]. Pe de altă parte, în condițiile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 14 alin. (2)-(7) din Legea contenciosului administrativ.
Prima instanță a reținut în mod judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a dispus în mod întemeiat, prin încheierea recurată, admiterea cererii reclamantei și suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 25 februarie 2009 și a deciziei din 24 mai 2009 emise de fostul Minister al Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Suspendarea executării actului administrativ atacat de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ se impune, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (întrucât motivele de fapt și de drept invocate prin contestația administrativă și prin acțiunea în contencios administrativ formulate sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare încheiat la data de 25 februarie 2009 de către Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței), cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (deoarece, prin raportare la specificul activității reclamantei - instituție de învățământ superior - și la situația bugetului anual al Universității, executarea de îndată a actului administrativ fiscal ar putea conduce la desfășurarea cu mari dificultăți, pe mai departe, a activității didactice, de cercetare și de investiții, și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).
în aceste condiții, constatând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva încheierii civile din data de 05 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Cererea intimatei Universitatea Suceava de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs s-a respins ca neîntemeiată, nefiind depuse dovezi privind cuantumul și plata efectivă a onorariul avocațial stabilit prin contractul de asistență juridică din 08 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 341/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 151/2011. Contencios → |
|---|
