ICCJ. Decizia nr. 4527/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4527/20 12
Dosar nr. 9809/1/2011
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta SC S.A. SRL Iaşi a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Judeţului Iaşi, anularea deciziei nr. 7487 din 19 aprilie 2011, prin care i s-a respins plângerea ce a formulat împotriva procesului-verbal de control financiar din 28 martie 2011 şi a dispoziţiei obligatorii din 28 martie 2011, precum şi suspendarea executării acestor acte administrative.
Prin acţiunea formulată, reclamanta a susţinut, în principal, faptul că eroarea imputabilă organului de control nu poate fi opusă agentului economic şi că în speţă s-a dat o interpretare greşită consecinţelor juridice ale neprezentării cupoanelor statistice cu ocazia controlului ulterior.
Cererea de suspendare a executării actelor contestate a fost respinsă prin încheierea din data de 30 iunie 2011.
D.G.F.P. a Judeţului Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând faptul că sumele acordate de la bugetul de stat, utilizate nelegal, dau naştere obligaţiei de restituire.
Prin sentinţa nr. 289/2011 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată, instanţa dispunând anularea procesului-verbal de control financiar din 28 martie 2011, a dispoziţiei obligatorii din 28 martie 2011, precum şi a deciziei nr. 7487 din 19 aprilie 2011, acte administrative ce au fost emise de pârâta D.G.F.P. Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că SC S.A. SRL este înregistrată în registrul comerţului din anul 2001, având ca obiect principal de activitate efectuarea de transporturi terestre de călători.
S-a mai reţinut că această societate comercială, cu capital privat, a efectuat în baza licenţelor de traseu ce au fost emise de către Autoritatea Rutieră Română, pentru trasee judeţene şi interjudeţene, transportul cu autobuzele aflate în exploatare a persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, de la care a colectat biletele speciale de călătorie, tipărite de Ministerul Transporturilor.
Pe baza acestor cupoane statistice, reclamanta a completat documentele prevăzute de Ordinul nr. 266/2005 emis de Ministerul Finanţelor Publice pe care le-a prezentat spre avizare Filialei Judeţene Iaşi a Asociaţiei veteranilor de război, iar apoi D.G.F.P. Iaşi, în care îşi are sediul social, în baza acestora obţinând ulterior contravaloarea prestaţiei de transport din fondurile asigurate de Ministerul Transportului.
Activitatea Din înscrisurile depuse în probaţiune, instanţa fondului a constatat că verificarea cupoanelor statistice pentru transportul auto interurban de persoane s-a efectuat de către inspectori din cadrul serviciului „Sinteza şi asistenţa elaborării şi execuţiei bugetelor locale”, de Trezorerie şi contabilitate Publică din cadrul D.G.F.P. Iaşi şi că rezultatul acestor verificări au fost consemnate într-o notă de constatare, în cuprinsul căreia s-a reţinut că toate cupoanele corespund ca serie, km. şi valoare şi că totalul borderourilor cupoanelor statistice corespunde cu situaţia centralizatoare a borderourilor rezultate prin Legea nr. 44/1994, precizându-se de asemenea, că numărul persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul cupoanelor şi valoarea totală a acestora corespunde cu situaţia centralizatoare a borderourilor şi au fost completate cu toate datele cerute de formulat conform legii, situaţiile centralizatoare fiind numerotate, semnate şi ştampilate la Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război Iaşi.
Borderourile lunare ale cupoanelor statistice au fost avizate de D.G.D.P.C.F.S. Iaşi, sub semnătură şi cu aplicarea sigiliului instituţiei publice.
A mai reţinut prima instanţă că această procedură respectă întocmai indicaţiile transmise prin circulara emisă în cursul lunii iunie 2006 de A.N.A.F. şi că prin adresa din 12 octombrie 2005, Autoritatea Rutieră Română a făcut cunoscut Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război că potrivit Legii nr. 44/1994, precum şi Ordinul comun Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului/Ministrul Finanţelor Publice nr. 266/2005 nu există nici o prevedere în sensul în care călătoriile sunt limitate la teritoriul judeţului de domiciliu.
La data de 26 aprilie 2010, Curtea de Conturi a adus la cunoştinţa A.N.A.F. că din verificările efectuate la D.G.F.P. Botoşani s-a constatat, printre altele, că în cazul a 11 agenţi economici transportatori, documentele au fost avizate nelegal, fără a fi îndeplinite condiţiile de legalitate pentru decontare prevăzute de reglementările legale, respectiv ca transportul auto al călătorilor să fie efectuat pe căile auto judeţene, iar cheltuielile care se solicită a fi decontate de la bugetul de stat să cuprindă numai tarifele de transport pe căile auto judeţene.
Prin aceeaşi adresă s-a mai menţionat că verificarea de către biroul de control financiar a documentelor a constat numai în asigurarea concordanţei datelor înscrise în borderouri cu cele de pe cupoanele statistice ale biletelor speciale de călătorie gratuită, precum şi corecta însumare a borderourilor.
Totodată s-a solicitat stabilirea şi recuperarea prejudiciilor, luarea măsurilor legale ce se impun şi elaborarea unor proceduri operaţionale de control cu privire la verificarea, în vederea avizării, a documentelor privind decontarea cheltuielilor de călătorie gratuite pentru beneficiarii Legii nr. 44/1994.
Urmare acestei sesizări, A.N.A.F., Direcţia Corpul de Control, prin Circulara nr. 850155 din 08 octombrie 2010, a solicitat direcţiilor judeţene să dispună efectuarea de către Compartimentul de control a verificării activităţii biroului/ serviciului de control financiar, situaţie în care compartimentul control, din cadrul D.G.F.P. Iaşi a întocmit un Raport de prezentare la Procesul verbal de control încheiat la activitatea de Inspecţie/Fiscală şi la activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică, prin care s-a concluzionat că borderourile lunare pentru decontarea biletelor speciale de călătorie nu au îndeplinit în toate cazurile condiţiile de legalitate pentru decontare.
Prin acest raport s-a mai reţinut că cele mai multe dintre borderouri, astfel întocmite de transportatorii autorizaţi, cuprind bilete pentru distanţe de transport mai mari decât cele până la staţia de cale ferată cea mai convenabilă, astfel încât au fost încălcate prevederile art. 1516 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994, consecinţa acestei abateri fiind aceea că a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 8.485.807 RON, sumă defalcată pe societăţile comerciale în cauză.
Consilieri din cadrul Serviciului de Control Financiar al D.G.F.P. Iaşi au efectuat, în cursul anului 2010, o verificare la SC S.A. SRL, având ca obiect controlul ulterior privind modul de acordare a sumelor reprezentând transferuri şi subvenţii, acordate de la bugetul de stat, pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, pentru anii 2008 - 2010, fiind încheiat procesului verbal ce a fost înregistrat la data de 28 martie 2011.
În cuprinsul actului menţionat s-a reţinut, printre altele, faptul că SC S.A. SRL nu a pus la dispoziţia organelor de control cupoanele statistice pentru perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2010, care împreună cu borderourile şi situaţiile centralizatoare au calitatea de a justifica efectuarea prestaţiilor de către beneficiarii Legii nr. 44/1994, societatea verificată nejustificând realitatea şi legalitatea prestaţiilor efectuate şi a decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război.
Totodată, pentru perioada 1 ianuarie 2008-31 august 2010, SC S.A. SRL a întocmit în vederea decontării Borderourile cupoanelor statistice pentru călătoria cu autobuze, în sumă totală de 4.720.715 RON, drept pentru care, în sarcina societăţii a fost stabilită obligaţia de a restitui la bugetul din care a fost acordată suma totală de 4.451.805 RON.
În baza acestui act de control a fost emisă dispoziţia obligatorie din 28 martie 2010, prin care s-a stabilit restituirea sumei de 4.451.805 RON, încasată până la data de 11 martie 2011.
Împotriva procesului verbal de control financiar şi a dispoziţiei obligatorii menţionate, SC S.A. SRL a formulat plângere, soluţionată de D.G.F.P. Iaşi prin decizia nr. 7487din 19 aprilie 2011 în sensul respingerii.
În raport cu situaţia reţinută, prima instanţă a constatat că, raporturile născute din aplicarea Legii nr. 44/1994 privesc, în principal, pe beneficiarii acestei legi şi instituţiile şi autorităţile publice cu atribuţiuni în domeniu, şi că singurele atribuţiuni ce revin agenţilor economici din domeniile de activitate vizate sunt cele ide a lua fiecare măsurile necesare pentru aplicarea actului normativ.
A apreciat judecătorul fondului că singura obligaţie ce s-ar putea reţine în sarcina unui operator privat de transport public de persoane este aceea de a asigura transportul veteranilor de război, conform solicitării acestora, de a accepta, în schimbul prestaţiei efectuate, biletele de călătorie gratuită emise de Ministerul Transporturilor, şi de a recupera preţul prestaţiei în procedura prevăzută de Ordinul nr. 266/2005, emis de Ministerul Finanţelor Publice.
S-a mai reţinut că prin efectuarea prestaţiei de transport, cărăuşul nu devine parte a raportului juridic născut între beneficiarii Legii nr. 44/1994 şi instituţiile publice, respectiv autorităţile implicate în aplicarea acesteia, astfel că nefiind nici agent sau mandatar al statului, cărăuşul, în principiu, nu răspunde de modul în care beneficiarii Legii nr. 44/1994 înţeleg să îşi valorifice drepturile recunoscute, şi cu atât mai puţin de modul în care instituţiile publice cu atribuţiuni de control şi avizare în acest domeniu şi-au organizat şi desfăşurat activitatea referitoare la acoperirea cheltuielilor determinate de aplicarea menţionatei legi.
Totodată, a mai reţinut prima instanţă, cărăuşul-prestator al serviciului public de transport cu mijloace auto nu are instituită, prin lege, obligaţia de a impune beneficiarilor Legii nr. 44/1994 să efectueze călătorii doar în limita judeţului de domiciliu, sau să refuze a-i îmbarca, doar pentru ca aceştia ar fi avut posibilitatea să utilizeze alte mijloace de transport, folosind în acest sens serviciile transportatorilor feroviari, considerate mai convenabile, şi cu atât mai puţin să se implice în îmbunătăţirea procedurile operaţionale de control.
S-a mai apreciat că transportatorului nu îi incumbă nici obligaţia de a mai dovedi realitatea şi întinderea prestaţiei din momentul în care instituţia publică cu atribuţiuni de control, în speţă pârâta D.G.F.P. Iaşi, şi-a exercitat drepturile şi obligaţiile stabilite prin Ordinul nr. 266/2005.
De asemenea, lipsa unor proceduri operaţionale de control pentru Biroul de control financiar, deficienţă sesizată de Curtea de Conturi, nu poate avea nici o legătură cu operatorii de transport şi cu atât mai puţin nu poate fi generatoare a unei răspunderi patrimoniale a acestora, o atare răspundere putând fi reţinută numai în măsura în care s-ar dovedi că agentul economic a acţionat în contra legii, în deplină cunoştinţă de cauză, dovada care nu a fost făcută în cauză.
În ce priveşte împrejurarea că reclamanta nu a pus la dispoziţia organelor de control cupoanele statistice, care împreună cu borderourile şi situaţiile centralizatoare aveau calitatea de a justifica efectuarea prestaţiilor către beneficiarii Legii nr. 44/1994, s-a apreciat că, atât din perspectiva Ordinului nr. 266/2005, cât şi a Legii nr. 82/1991, o atare împrejurare nu poate justifica concluzia că nu s-a dovedit realitatea şi legalitatea prestaţiilor, de vreme ce acestea au fost confirmate, urmându-se procedura legală,
Pe de altă parte, organul de control nu poate aplica, pentru această faptă, altă sancţiune decât cea prevăzută de legiuitor, pârâta fiind în drept doar să sancţioneze contravenţional pe agentul economic controlat, dar nu şi să îl decadă din dreptul de a încasa contravaloarea prestaţiilor de transport efectuate, a căror realitate şi întindere a fost confirmată, în timp, de chiar prepuşii săi, în condiţiile de reglementare stabilite prin Ordinul nr. 266/2005, emis de Ministerul Finanţelor Publice.
A concluzionat instanţa fondului că modul în care a fost angajată răspunderea patrimonială a reclamantei reprezintă un transfer de responsabilitate, de la cei implicaţi în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 44/1994 la cel care nu este decât un simplu prestator de servicii de transport cu mijloace auto, căruia nu-i poate fi imputat nici abuzul de drept al celor care s-au folosit de biletele de călătorie gratuită şi cu atât mai puţin insuficienţa procedurilor operaţionale de control.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs D.G.F.P. Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că în mod greşit a considerat instanţa că prestatorul serviciului de transport este exonerat de răspundere patrimonială,în condiţiile în care solicitările de călătorie din partea veteranilor de război contraveneau prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 266/2005 şi ale O.U.G. nr. 109/2005, potrivit cărora decontarea costurilor se face pentru călătorii gratuite pe trasee interne, la cursele interurbane, pentru deplasarea între staţiile situate în două localităţi din cadrul aceluiaşi judeţ, dacă nu există posibilitatea de călătorie pe calea ferată.
Prin urmare, a arătat pârâta, veteranilor de război din mediul rural li s-a acordat suplimentar gratuitatea de transport auto doar până la gara convenabilă din judeţul de domiciliu sau din judeţul limitrof, de unde se continuă călătoria gratuită cu trenul.
Or, a precizat pârâta, reclamanta a decontat de la bugetul statului costuri şi pentru călătorii efectuate pe trasee rutiere interjudeţene, pe care exista posibilitatea de călătorie pe calea ferată.
S-a invocat de asemenea, faptul că reclamanta nu a prezentat la controlul financiar efectuat cupoanele statistice de călătorie gratuită care, potrivit Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 266/2005 rămân la dispoziţia agentului economic transportator împreună cu exemplarul 3 al borderourilor şi al situaţiei centralizatoare, ca documente justificative privind efectuarea prestaţiilor.
În recursul formulat, pârâta a mai învederat, referitor la notele de constatare lunare întocmite de personalul compartimentului Activitate de trezorerie şi contabilitate publică, că acesta nu avea posibilitatea de a verifica situaţia reală, faptică, a procedurii de utilizare a cupoanelor statistice, ci doar controla concordanţa datelor înscrise în borderouri cu cele din cupoane, privind numărul, seria, suma şi totalul înscris în borderouri şi situaţii centralizatoare.
S-au formulat critici şi cu privire la soluţia de suspendare a executării actelor administrative contestate, deşi în sentinţă nu s-a motivat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru a se dispune o astfel de măsură.
3. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, controlul efectuat de reprezentanţii pârâtei în luna martie 2011 cu privire la verificarea şi avizarea documentaţiei referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război a fost urmarea deficientelor constatate de Curtea de Conturi la D.G.F.P. Botoşani, fapt ce a declanşat controlul respectivei activităţi şi la alte autorităţi financiare judeţene printre care şi pârâta.
Din actele dosarului rezultă că în intervalul de timp verificat, ianuarie 2008–august 2010, reclamanta a pus la dispoziţia reprezentanţilor pârâtei toate documentele justificative aferente prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri şi centralizatoarele borderourilor.
Aceste înscrisuri au fost verificate şi avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă atât existenţa vizei prealabile a asociaţiei judeţene a veteranilor de război, cât şi concordanţa datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate cu cele consemnate în borderouri şi centralizatoare, conţinând menţiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii şi nu s-au constatat erori.
Aceste note de constatare au fost însoţite de acordarea vizei de control financiar şi aprobarea decontării de la bugetul de stata contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată.
Prin aceste operaţiuni de control şi avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au confirmat practic realitatea şi întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele referitoare la numărul şi valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor transportate şi parcursul pe care s-a realizat călătoria.
În aceste împrejurări, chiar şi în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la controlul fiscal ce a avut loc în martie 2011, s-a reţinut în mod corect de către instanţa de fond că borderourile şi situaţiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze contravaloarea prestaţiilor efectuate.
Pentru nerespectarea dispoziţiilor privind păstrarea şi arhivarea cupoanelor statistice, societatea reclamantă putea fi sancţionată contravenţional, astfel cum a motivat judicios prima instanţă, fiind astfel neîntemeiată antrenarea răspunderii patrimoniale în condiţiile în care s-a făcut dovada realităţii şi întinderii prestaţiilor efectuate în beneficiul veteranilor de război.
Curtea nu poate primi argumentul pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a dispoziţiilor legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul rural.
În calitate de operator de transport, reclamantei îi revenea obligaţia de a asigura transportul gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-şi limiteze călătoriile la judeţul de domiciliu.
Astfel, actul normativ susmenţionat nu face diferenţieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite de staţii C.F.R. şi cele domiciliate în localităţi ce au legături la calea ferată, în art. 16 lit. a) teza a II-a fiind prevăzut dreptul veteranilor de război şi al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.
În consecinţă, criticile formulate de pârâtă nu au temei legal, reclamanta, efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război şi urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, având dreptul de a recupera contravaloarea prestaţiilor.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi împotriva sentinţei nr. 289/2011 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4417/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 461/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
