ICCJ. Decizia nr. 4636/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4636/2011
Dosar nr. 555/44/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC M.I. SRL a chemat în judecată autorităţile pârâte Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, pentru a fi obligate să emită hotărâre de Guvern prin care să fie declarată stare de calamitate naturală în zonele din judeţul Vrancea în care, în perioada iunie-august 2008, respectiv martie-august 2009, culturile agricole au fost afectate în proporţii de peste 30% din producţie de secetă excesivă şi persistentă, conform art. 8 şi art. 14 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură; achitarea în solidar a sumei de 1.210.686 RON reprezentând despăgubiri pentru calamităţile care au afectat culturile de porumb, grâu, orz, orzoaică, rapiţă, floarea soarelui în perioada iunie-august 2008, respectiv martie-august 2009, conform Legii nr. 381/2002 şi art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii – Ordinul nr. 419/2002; plata în solidar a despăgubirilor de 5.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiilor conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.
Tot prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 245 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta SC M.I. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţţile art. 9-13 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură trebuie constatată paguba, rezultatul constatării se centralizează la direcţiile agricole, acestea la rândul lor trimit o informare la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, care la rândul său sesizează Guvernul României, potrivit art. 14 din lege, pentru emiterea unei hotărâri de Guvern prin care se declară starea de calamitate, dar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor acestor proceduri, în termenele şi condiţiile stabilite prin lege.
Ca atare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a putut centraliza toate datele pentru a sesiza Guvernul României pentru emiterea unei hotărâri în sensul celor mai sus arătate.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC M.I. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
Excepţiile invocate de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României sunt nefondate.
În ceea ce priveşte hotărârea primei instanţe, este de observat că acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, cu o motivare lacunară, reţinându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor procedurilor în termenele şi condiţiile stabilite de lege, fără să se arate care sunt acelea şi, din ce motiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu ar fi putut centraliza toate datele pentru a sesiza Guvernul României pentru emiterea unei hotărâri, în sensul celor arătate. Or, din toate probele administrate rezultă fără dubiu că SC M.I. SRL a respectat toate termenele şi condiţiile prevăzute de lege şi a depus toată documentaţia necesară, iar Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a recunoscut producerea fenomenului de secetă, prin adresa din 30 septembrie 2009, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului României.
Examinând cererea prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta SC M. I. SRL a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României să emită hotărâre de Guvern prin care să fie declarată stare de calamitate naturală în zonele din judeţul Vrancea, în care, în perioada iunie-august 2008 şi martie-august 2009, culturile agricole au fost afectate de secetă excesivă şi persistentă în proporţie de 30% din producţie, în conformitate cu prevederile art. 8 şi art. 14 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamitate naturală în agricultură. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor să achite în solidar suma de 1.210.686 RON, despăgubiri pentru calamităţile care au afectat culturile acesteia.
Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada respectării procedurilor instituite de Legea nr. 381/2002, în termenele şi condiţiile stabilite în actul normativ precitat.
În Capitolul III al Legii nr. 381/2002 sunt precizate etapele ce trebuie parcurse în vederea obţinerii de despăgubiri pentru pagubele cauzate de calamităţile naturale. Astfel, după constatarea pagubelor de către o comisie anume constituită, conform regulilor din art. 9 al actului normativ precitat, rezultatul constatărilor şi documentele întocmite se centralizează la Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Judeţeană/a mun. Bucureşti şi la prefectura judeţului (art. 10), după care autoritatea publică deconcentrată a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor are obligaţia de a informa ministerul de specialitate (art. 11), apoi, direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţeană/a mun. Bucureşti şi direcţiile sanitare judeţene preiau şi centralizează actele de constatare pe care le transmit ministerului de resort (art. 12). Ministerul, după verificarea documentaţiilor de constatare a calamităţilor, aprobă sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli, individualizate pe judeţe, care sunt transmite direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţeană/a mun. Bucureşti şi direcţiilor sanitare judeţene (art. 13). După aceasta, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor sesizează Guvernul, care, în funcţie de calamităţile naturale, precum şi de mărimea zonelor afectate, declară starea de calamitate naturală prin hotărâre (art. 14).
Instanţa de fond a reţinut care sunt etapele procedurii instituite în Capitolul III din Legea nr. 381/2002, după care a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în art. 9-13 din actul legal precitat, fără însă să facă o examinare efectivă a cererii de chemare în judecată şi a documentelor anexate la aceasta, prin prisma normelor incidente din Legea nr. 381/2002, în condiţiile în care SC M.I. SRL a arătat că a întocmit documentaţia cerută de lege în vederea obţinerii despăgubirilor pentru pagubele cauzate de calamităţi naturale, pe care a depus-o la dosarul cauzei în dovedirea acţiunii.
În aceste condiţii, motivarea hotărârii recurate apare ca insuficientă, ceea ce echivalează cu o nemotivare, instanţa de control judiciar constatând că, în speţă, nu au fost satisfăcute exigenţele legale ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Aşadar, cum prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, care urmează să procedeze la examinarea acţiunii reclamantei pe fondul cauzei, pentru a stabili dacă aceasta a respectat cerinţele Legii nr. 381/2002 şi dacă este îndrituită să beneficieze, astfel, de prevederile acestui act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 245 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4630/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4638/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
