ICCJ. Decizia nr. 4630/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4630/2011
Dosar nr. 2928/54/2010
Şedinţa de la 7 octombrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul excepţiei de nelegaltiate şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate
Prin încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2010, a fost învestită, în primă instanţă, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ-fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, invocată de reclamantul T.C.A.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamantul a arătat că prin dispoziţiile criticate i se cere să facă dovada plăţii taxei speciale de primă înmatriculare, care era percepută în baza art. 2141-2143 Cod Fiscal, articole abrogate însă prin art. 14 din OUG nr. 50/2008.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 583 din 14 decembrie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, raportat la prevederile Cod fiscal şi cele ale art. 44 din Constituţia României, invocată de reclamantul T.C.A., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Autovehicule şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004: „Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale”.
În speţă, reclamantul şi-a manifestat expres voinţa ca cererea sa să fie soluţionată de către instanţa de la sediul emitentului actului administrativ, respectiv de către Curtea de Apel Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea Apel Bucureşti a înregistrat cauza la data de 17 ianuarie 2011.
Prin sentinţa nr. 3228 din 04 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administratriv şi fiscal, reţinând că, anterior instituirii procedurii speciale de soluţionare a excepţiilor de nelegalitate a actelor administrative, prin Legea nr. 554/2004, judecătorul cauzei era şi judecătorul excepţiei.
În plus, dincolo de argumentul ce ţine de raţiunea legiuitorului şi buna administrare a justiţiei, instanţa a considerat că, în privinţa excepţiei de nelegalitate, nu sunt incidente prevederile art. 12 C. proc. civ., potrivit cărora: „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”, o atare opţiune existând doar pentru acţiunea de fond, nicidecum şi pentru excepţia de nelegalitate, iar art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este extrem de clar atunci când stabileşte competenţa teritorială alternativă, limitând dreptul de opţiune la domiciliul reclamantului, respectiv sediul pârâtului.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21, 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze şi nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale”.
Instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, respectiv instanţa competentă să soluţioneze în fond legalitatea actului administrativ.
Instanţa de control judiciar constată că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc, într-adevăr, competenţa teritorială alternativă, însă acestea nu sunt incidente în speţă, iar Ministerul Administraţiei şi Internelor are calitatea de emitent, nefiind parte în cauza de faţă.
Totodată, părţile din litigiul dedus judecăţii nu au domiciliul, sau sediul în raza Curţii de Apel Bucureşti.
3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe pe reclamantul T.C.A. în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Autovehicule şi Ministerul Administraţiei şi Internelor în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4625/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4636/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
