ICCJ. Decizia nr. 574/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 574/2011
Dosar nr. 97/33/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 163 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.P.D.R. şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea reclamantei faţă de acest pârât.
Instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.D. în contradictoriu cu pârâţii M.M.P. şi R.N.P.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâţii M.A.P.D.R. , M.M.P., R.N.P.R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 1824 din 07 octombrie 2009 al M.A.P.D.R.; să se dispună restabilirea situaţiei anterioare şi repunerea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii acestui ordin; obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri băneşti egale cu salarii, prime, indemnizaţii şi alte drepturi băneşti, contravaloarea tichetelor de masa, precum şi a altor drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă al R.N.P. R., cuvenite de la data punerii în aplicare a ordinului contestat şi până la data reintegrării efective şi actualizarea sumelor cu rata inflaţiei; precum şi obligarea la cheltuielile de judecată.
Pârâtul M.A.P.D.R., iniţial chemat în judecată, a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a M.M.P. faţă de care s-a transmis calitatea procesuală pasivă în temeiul şi ca efect al Hotărârii nr. 1635/2009 [art. 1 alin. (2) şi (3) precum şi Anexa], invocând la final, lipsa calităţii procesuale pasive în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că Ordinul 1824 din 07 octombrie 2009, contestat în cauză, a fost emis de M.A.P.D.R. Cu toate acestea, calitatea procesuală pasivă a acestuia a fost preluată de către M.M.P., în temeiul dispoziţiilor art. 7 din OUG nr. 115/20096 şi art. 1 alin. (2) şi (3) din HG nr. 1635/2009.
Prin urmare, instanţa a reţinut că, în prezenta cauză, calitatea procesuală pasivă este deţinută de M.M.P., introdus în cauză la cererea primului pârât şi faţă de care reclamanta nu a formulat obiecţiuni, motiv pentru care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de M.A.P.D.R.
In ceea ce priveşte pârâta R.N.P.R., Curtea constată că aceasta a fost chemată în judecată pentru a dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, ca urmare a anulării ordinului contestat. Or, în aceste condiţii, chiar dacă această pârâtă nu are calitatea de emitent al actului contestat, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de reintegrare şi având în vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat, nr. Ordinul 1824 din 07 octombrie 2009.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că reclamanta a deţinut funcţia publică de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul D.S. Sălaj, în baza Ordinului nr. 1316 din 28 mai 2009 emis de M.A.P.D.R.
Actul de numire a fost fundamentat, între altele, în aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
La data emiterii actului contestat în prezenta cauză, respectiv a Ordinului nr. 1824 din 07 octombrie 2009 emis de aceeaşi autoritate publică, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia publică deţinută în temeiul Ordinului nr. 1316 din 28 mai 2009 a fost deja adoptată Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că OUG nr. 37/2009 este în întregime neconstituţională.
Aşa fiind, instanţa a constatat că la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamantă, actul de numire nu era conform cu ordinea de drept. Şi este aşa, deoarece actul administrativ individual emis în executarea şi aplicarea unei dispoziţii legale, declarate neconforme cu Constituţia, înfrânge principiul legalităţii şi drept urmare, este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, s-a reţinut că reclamanta nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual câtă vreme dreptul ori interesul său la epoca emiterii acelui act a devenit nelegitim.
In cadrul materiei contenciosului administrativ, noţiunea de persoană vătămată îşi are fundamentul în teza încălcării drepturilor subiective sau a intereselor legitime private prin actele administrative emise de autoritatea publică.
Instanţa a reţinut că reclamanta urmăreşte şi tinde să obţină restabilirea situaţiei anterioare emiterii actului administrativ contestat, respectiv reinvestirea în funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul D.S. Sălaj, funcţie obţinută în baza Ordinului nr. 1316/2009.
O atare situaţie nu poate fi validată din punct de vedere juridic, deoarece particularul nu poate dobândi avantaje injustiţie prin validarea unei nelegalităţi.
Din această perspectivă, instanţa de fond a reţinut că, la epoca emiterii actului administrativ contestat, reclamanta nu poate justifica o vătămare a dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii sale în funcţia publică prin Ordinul nr. 1316 din 28 mai 2009, astfel încât acţiunea de contestare în justiţie Ordinului nr. 1824 din 07 octombrie 2009 apare neîntemeiată.
In alţi termeni şi urmând aceeaşi raţiune, Ordinul nr. 1824 din 07 octombrie 2009 nu-i produce nicio vătămare ţinând seama că efectele acesteia se produc după declararea ca neconstituţională a OUG nr. 37/2009.
Prezenta acţiune nu are ca temei dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/204 aşa încât instanţa de fond reţine că nu poate specula asupra eventualei responsabilităţi patrimoniale a emitentului ordonanţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
A prezentat pe larg situaţia de fapt a dosarului şi a criticat sentinţa instanţei de fond, arătând că instanţa de fond a cercetat legalitatea unui alt act administrativ decât cel atacat, a nesocotit limitele învestirii sale şi a procedat la o construcţie juridică pe baza unui eşafodaj bazat pe elemente străine pricinii, menite la a îndepărta de la cercetarea judecătorească tocmai actul cu cercetarea legalităţii căruia fusese investită instanţa de fond.
A arătat că a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei acţiuni de anulare a Ordinului nr. 1824 din 7 octombrie 2009, emis de M.A.P.D.R., iar instanţa de fond nu a soluţionat cauza conform petitului principal.
A precizat că afirmă, prin acţiunea introductivă, un drept subiectiv actual, fiind justificată legitimitatea procesuală activă în acţiunea în contencios administrativ, astfel încât reclamanta este îndreptăţită să solicite anularea actului administrativ.
Recurenta a arătat că instanţa de fond a deturnat obiectul cauzei, căci a supus cercetării judecătoreşti un alt act administrativ, respectiv ordinul de numire a acesteia în funcţie (numire efectuată în temeiul OUG nr. 37/2009), în condiţiile în care a atacat ordinul de încetare a raportului de serviciu întemeiat pe dispoziţiile OUG nr. 105/2009.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că reclamanta a deţinut funcţia publică de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul D.S. Sălaj, în baza Ordinului nr. 1316 din 28 mai 2009 emis de M.A.P.D.R. Actul de numire a fost întemeiat pe dispoziţiile OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Instanţa de control judiciar a constatat că ordinul contestat în prezenta cauză, respectiv Ordinul nr. 1824 din 07 octombrie 2009 a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Nu poate fi reţinută critica formulată de recurentă cu privire la faptul că instanţa de fond nu a soluţionat cauza conform petitului principal, că a deturnat obiectul cauzei, căci a supus cercetării judecătoreşti un alt act administrativ, respectiv ordinul de numire a acesteia în funcţie, întrucât întotdeauna legalitatea unui act este verificată în raport de data emiterii actului şi conformitatea acestuia cu legea.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a constatat că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamantă, însuşi actul de numire nu era conformitate cu ordinea de drept.
Înalta Curte reţine că actul administrativ individual emis în executarea şi aplicarea unei dispoziţii legale, declarate neconforme cu Constituţia, înfrânge principiul legalităţii şi drept urmare, este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel încât actul de revocare din funcţie, atacat în cauza de faţă, reprezintă o reparare a abuzului săvârşit de autoritatea pârâtă, astfel încât acest ultim act este legal emis şi, în consecinţă, în mod corect a apreciat instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M.D. împotriva sentinţei nr. 163 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 572/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 578/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
