ICCJ. Decizia nr. 578/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 578/2011
Dosar nr. 7421/2/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 1954 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea reclamantului R.G.D. formulată în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale în sensul că a fost suspendată executarea Ordinului nr. 799/2009 emisă de pârât, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin ordinul nr. 799 din 15 iulie 2009 emis de pârât s-a dispus modificarea privind componenţa Comisiei de disciplină din cadrul C.N.P.A.S.
In analiza cererii de suspendare, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile legale, respectiv cazul bine justificat şi un prejudiciu iminent care s-ar produce reclamantului, astfel încât a admis cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.N.P.A.S., criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a arătat faptul că prin ordinul nr. 799 din 15 iulie 2009 a fost constituită Comisia de Disciplină în scopul analizării sesizării formulate de doamna D.D.P. la adresa domnului G.D.R., ce a format obiectul dosarului nr. 239 din 01 aprilie 2009.
S-a arătat că, în urma finalizării cercetării administrative, conducătorul C.N.P.A.S. a dispus prin ordinul nr. 1492 din 14 decembrie 2009 retrogradarea domnului G.D.R. din funcţia publică, în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999.
Recurenta a precizat că în mod greşit s-a dispus suspendarea executării ordinului nr. 799/2009, întrucât acest act administrativ nu mai produce efecte de la data finalizării cercetării administrative în dosarul nr. 239 din 01 aprilie 2009, respectiv la data emiterii ordinului nr. 1492/2009.
Recurentul a apreciat că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
A arătat că pe fondul cauzei, acţiunea de anulare a actului administrativ atacat, a fost admisă, instanţa anulând ordinul nr. 799/2009 prin sentinţa nr. 1623 din 2 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 9009/2/2009, rezultând faptul că instanţa nu mai putea să dispună acum suspendarea actului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând actele dosarului a constatat faptul că recursul este tardiv, motiv pentru care recursul formulat va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată recurentei la data de 3 noiembrie 2010, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 18 noiembrie 2010, cu depăşirea termenului de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
In aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
Văzând dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 şi art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la comunicare pentru recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata tardiv declarat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinţei nr. 1954 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 574/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 588/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
