ICCJ. Decizia nr. 749/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentința civilă nr. 98/F/2010 din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.V.L. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, a anulat ordinului din 22 mai 2009 emis de pârâtă și a dispus obligarea pârâtei să repună reclamanta în funcția publică de conducere de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului din cadrul D.G.F.P. Covasna.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că în cauză folosul practic urmărit de reclamantă este unul material în sensul de a tinde la repunerea în funcția deținută anterior, fiind un interes întemeiat în drept, născut și actual și îndeplinind astfel, condițiile pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ. S-a apreciat că împrejurarea că reclamanta a optat pentru o altă funcție publică în virtutea unui drept prevăzut de lege nu poate conduce la suprimarea dreptului material al acesteia de a se adresa instanței în vederea dovedirii vătămării drepturilor sale.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că din anul 1999, reclamanta a ocupat, prin concurs mai multe funcții publice de conducere în cadrul D.G.F.P. Covasna, ultima dintre aceste funcții fiind cea de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului, în care a fost numită din nou în urma reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin Ordinul nr. 375/2009 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Față de dispozițiile art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, prin ordinul din 22 mai 2009 emis de Administrația Națională a Finanțelor Publice, s-a dispus ca, începând cu data de 25 mai 2009, reclamanta să fie eliberată din funcția de director executiv anterior menționată. De asemenea, prin același act s-a dispus numirea reclamantei în funcția publică de conducere de șef serviciu al Serviciului inspecție fiscală persoane juridice 2 la D.P.F.P. Covasna.
Instanța de fond a constatat că actul normativ în baza căruia au fost luate măsurile privind desființarea funcției deținute de reclamantă și eliberarea acesteia din funcție, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, iar legea de aprobare a acestei ordonanțe a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale.
Față de această situație judecătorul fondului consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său or într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ prin care să solicite anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz repararea prejudiciului cauzat.
Cum în speță, măsurile dispuse prin Ordinul nr. 981 din 22 mai 2009 emis de Administrația Națională a Finanțelor Publice au fost luate în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 act normativ declarat neconstituțional, instanța de fond a apreciat că singura posibilitate de remediere a acestor măsuri care au afectat cariera profesională a reclamantei prin eliberarea din funcția deținută, funcție în care a fost numită printr-un act administrativ unilateral cu caracter individual necontestat, este aceea a anulării ordinului atacat în prezenta cauză, cu consecința repunerii în funcția deținută anterior, potrivit art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
2. Cererea de recurs
împotriva sentinței nr. 98/F/2010 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în susținerea motivului de recurs invocat recurenta invocă lipsa de obiect a acțiunii promovate de intimata-reclamantă față de împrejurarea că la data pronunțării sentinței recurate, respectiv la 30 aprilie 2010, reclamanta știa deja că va fi pensionară, în condițiile în care, prin adresa din 15 martie 2010 solicitase Casei de Pensii Covasna, înscrierea la pensia anticipată parțială, cerere în baza căreia a și fost emisă decizia din 05 mai 2010, în raport de care D.G.F.P. Covasna a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei prin dispoziția din 07 mai 2010.
Totodată, mai arată recurenta că la nivelul tuturor direcțiilor regionale ale finanțelor publice județene, ale Gărzii Financiare și ale Autorității Naționale a Vămilor, au fost puse în aplicare deciziile Curții Constituționale, în sensul că toate persoanele cu funcții publice de conducere au fost reintegrate în funcția publică deținută anterior însă reclamanta nu și-a exprimat dorința de a fi repusă în funcție, printr-o cerere adresată în acest sens, conducerii Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv a Ministerului Finanțelor Publice.
3. Hotărârea instanței de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
înalta Curte constată ca nu poate primi criticile formulate de recurentă în sensul lipsei de temei legal a hotărârii recurate ca efect al lipsei de obiect al acțiunii deduse prezentei judecăți, considerând că împrejurarea că la data pronunțării hotărârii recurate intimata-reclamantă se adresase Casei Județene de Pensii Covasna în vederea exercitării dreptului său la pensionare anticipată parțială, urmată de emiterea deciziei de pensionare, și ulterior de dispoziția de încetare de drept a raporturilor de serviciu, în condițiile art. 98 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu poate conduce la rămânerea fără obiect a acțiunii promovate de reclamantă, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.
Astfel, este de necontestat faptul că intimata-reclamantă, în urma admiterii acțiunii sale putea să solicite, în condițiile art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, suspendarea plății pensiei anticipate parțiale, ca efect al reluării raporturilor sale de serviciu. în acest sens se impune a fi subliniat și faptul că intimata-reclamantă s-a și adresat cu o cereri atât Ministrului Finanțelor Publice, cât și Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care a solicitat repunerea în funcția de director executiv adjunct la Activitatea de administrare a veniturilor statului din cadrul D.G.F.P. Covasna, în baza hotărârii judecătorești recurate în prezenta cauză, cerere in raport de care nu a primit niciun răspuns.
Sunt neîntemeiate și denotă cel puțin superficialitate în analiza situației reclamantei și susținerile recurentei referitoare la neformularea unei cereri de repunere în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului contestat în prezenta cauză în condițiile în care intimata-reclamantă a depus la dosar mai multe înscrisuri din care rezultă fără echivoc că s-a adresat în repetate rânduri cu o astfel de cerere atât recurentei-pârâte, cât și direct D.G.F.P. Covasna, în perioada octombrie 2009-octombrie 2010, așadar inclusiv după admiterea acțiunii și anularea ordinului nr. 982 din 22 mai 2009 prin sentința nr. 98/F/2010 a Curții de Apel Brașov, ce face obiectul prezentului recurs.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond era temeinică și legală, motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 667/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 807/2011. Contencios → |
|---|
