ICCJ. Decizia nr. 2192/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2192/2012
Dosar nr. 654/2/2008
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.Ţ.A. SA – Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, formulând, în temeiul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, plângere împotriva deciziilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor – Departamentul Fond de Garantare din 15 ianuarie 2008 şi din 16 ianuarie 2008, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziilor respective.
În esenţă, reclamanta arată că, prin hotărâre definitivă şi revocabilă pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a falimente, a fost consfinţită creanţa de 1.494.481,28 lei pe care SC A.Ţ.A. SA – Bucureşti o avea faţă de debitoarea G.A.
Ulterior, în baza art. 48 din Legea nr. 503/2004, reclamanta s-a adresat pârâtei cu cerere în despăgubire, prin care a solicitat plata sumei de 1.494.481,28 lei.
Pârâta a admis însă doar în parte creanţele SC A.Ţ.A. SA – Bucureşti faţă de G.A.
Astfel fiind, reclamanta susţine că, prin actele contestate, pârâta a nesocotit hotărârea de validare a tabelului definitiv al creditorilor din dosarul de faliment, în condiţiile în care a fost parte în dosarul respectiv şi nu a formulat nicio contestaţie, precum şi prevederile art. 18 din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul preşedintelui C.S.A. nr. 3115/2005.
Totodată, reclamanta susţine că, potrivit art. 48 din Legea nr. 503/2004, pârâta trebuia să facă plăţii în baza hotărârii judecătoreşti de validare a tabelului definitiv al creditorilor.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, ale art. 48 din Legea nr. 503/2004 şi ale art. 18 din Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul preşedintelui C.S.A. nr. 3115/2005.
2. Derularea procedurii în faţa primei instanţe şi încheierea de suspendare a judecării cauzei
La termenul de judecată din 4 noiembrie 2008, reclamanta a depus certificat de grefă care atestă faptul că a fost soluţionat apelul declarat de SC A.Ţ.A. SA – Bucureşti în dosarul nr. 27317/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a comercială şi, faţă de această împrejurare, a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului respectiv.
Prin încheierea din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile a dosarului nr. 27317/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a comercială de care atârnă soluţionarea dosarului nr. 654/2/2008.
3. Recursul declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de Garantare
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în temeiul art. 2441 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susţine că încheierea pronunţată de Curtea de apel este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Arată recurenta că reclamanta, pe de o parte, a solicitat în cadrul dosarului aflat pe rolul judecătorului sindic obligarea C.S.A. la plata diferenţei dintre suma cu care era înscrisă la un moment dat ca fiind înscrisă la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA şi suma acordată în urma verificării condiţiilor de plată din disponibilităţile Fondului de garantare pentru fiecare dosar de daună, iar, pe de altă parte, a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 503/2004 pentru aceeaşi sumă, formulând plângeri în contencios administrativ împotriva deciziilor emise de C.S.A. de respingere a dosarelor de daună pentru neîndeplinirea condiţiilor de efectuare a plăţii.
Astfel, recurenta susţine că nu există o legătură de cauzalitate între cele două dosare, deoarece prezentul litigiu priveşte o procedură specială în contencios administrativ, iar celălalt dosar priveşte derularea procedurii „generală” a falimentului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu controlul de legalitate al deciziilor emise de C.S.A. şi menţionate în acţiune, prin care au fost respinse total sau parţial cererile formulate de reclamantă privind plata creanţelor de asigurări din dosare de daună, ca urmare stării de insolvabilitate a societăţii de asigurare SC G.A.R. – G.A. SA.
Prin cererea formulată în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din 4 noiembrie 2011, reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă şi revocabilă a dosarului nr. 27317/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a comercială, având ca obiect apelul declarat de SC A.Ţ.A. SA – Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de Garantare, împotriva sentinţei comerciale nr. 13097 din 12 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a comercială.
Din cuprinsul sentinţei comerciale nr. 13097 din 12 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a comercială în dosarul nr. 27317/3/2007, depusă la filele 117-126 ale dosarului Curţii de apel, rezultă că litigiul respectiv are ca obiect cererea precizată formulată de reclamanta SC A.Ţ.A. SA – Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 441.297,72 lei (RON), sumă cu care reclamanta s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA, susţinând, în esenţă, că, în temeiul hotărârii de validare a tabelului definitiv al creditorilor, în temeiul art. 48 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, C.S.A. trebuia să efectueze plăţi din Fondul de garantare fără a verifica dosarele de daună. Reclamanta a arătat şi faptul că, din suma de 1.494.481,28 lei (RON) cu care SC A.Ţ.A. SA - Bucureşti figura în tabelul creditorilor SC G.A.R. – GA SA, C.S.A. a achitat suma de 1.053.183,56 lei (RON), rămânând de achitat suma de 441.297,72 lei.
Conform dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004:
„Art. 48. – (1) De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condiţiile prezentei legi, administratorul Fondului de garantare este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii.”
Se constată, însă, că deciziile emise de C.S.A., contestate în prezenta cauză, au fost emise cu privire la dosare de daună individualizate expres, cu precizarea, pentru fiecare caz în parte, a circumstanţelor de fapt (condiţiile producerii evenimentului asigurat, existenţa documentelor de asigurare, existenţa documentelor doveditoare cu privire la reparaţiile efectuate etc.) şi de drept (dispoziţiile legale aplicabile fiecărui caz în parte) care au fundamentat soluţia de respingere în tot sau în parte a cererii reclamantei de plată a creanţelor de asigurări.
Conform dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor:
„Art. 40. – (1) Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu art. 8 alin. (2), persoana fizică sau juridică în cauză poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.”
Astfel fiind, prezenta cauză are ca obiect controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ în privinţa fiecărei decizii emise de C.S.A. cu referire la dosare de daună diferite în cadrul unei proceduri administrative, în condiţiile în care, potrivit art. 13 alin. (1) din Normele privind Fondul de garantare, aprobat prin Ordinul preşedintelui C.S.A. nr. 3115/2005, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 9/2007 al preşedintelui C.S.A. (forma în vigoare la data emiterii deciziilor contestate): „În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele administratorului Fondului, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează să se plătească despăgubiri, şi întocmeşte listele potenţialilor creditori de asigurări îndreptăţiţi la plata sumelor cuvenite de la Fond”.
Pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesar să fi fost demonstrat faptul că soluţionarea litigiului de contencios administrativ cu care a fost învestită Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal depinde de dreptul ce formează obiectul dosarului nr. 27317/3/2007.
Înalta Curte reţine că acţiunea în contencios administrativ ce formează obiectul prezentului dosar este întemeiată pe dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 şi vizează controlul de legalitate al actelor administrative emise de C.S.A. în cadrul procedurii administrative de verificare a dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări care se plătesc din Fondul de garantare.
În consecinţă, controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ cu privire la fiecare decizie emisă de C.S.A. aferentă unor creanţe de asigurări individual determinate din dosare de daună diferite şi expres individualizate nu este dependent, în sensul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de dreptul dedus judecăţii instanţei comerciale (la momentul pronunţării încheierii atacate) având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei totale cu care reclamanta s-a înscris la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R. – G.A. SA.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin Departamentul Fond de Garantare, împotriva încheierii din 4 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 654/2/2008.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2059/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2193/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
