ICCJ. Decizia nr. 2412/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2412/2012
Dosar nr. 48991/3/2010
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. 48991/3/2010, reclamantul S.R. a chemat în judecată pe pârâţii Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Naţională de Pensii Publice solicitând anularea Deciziei nr. 208677 din 19 august 2010 emisă de Casa de pensii sector 4, privind recalcularea pensiei de serviciu şi menţinerea Deciziei nr. 208677 din 26 martie 2009.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 48991/3/2010, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ pentru cercetarea legalităţii H.G. nr. 737/2010, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ sub nr. 48991/3/2010.
La data de 20 iunie 2011 pârâta Casa Naţională de Pensii Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată, chemând în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite excepţia de nelegalitate, să fie obligat să aloce fondurile necesare în bugetul Casei Naţionale de Pensii Publice.
De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 13 septembrie 2011, Curtea a constatat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie.
Prin sentinţa nr. 5430 din 27 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de nelegalitate, invocată în dosarul nr. 48991/3/2010 al Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a constatat nelegalitatea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin O.U.G. nr. 59 din 29 iunie 2011, pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a fost abrogată H.G. nr. 737/2010, aprobându-se o nouă metodologie de calcul şi dispunându-se revizuirea din oficiu a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi.
Potrivit preambulului acestui act normativ, "; în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de legislaţia în domeniul asigurărilor sociale, în scopul asigurării egalităţii de tratament pentru toţi beneficiarii sistemului public de pensii.
A reţinut Curtea că emitentul H.G.-ului contestat, constatând că aplicarea art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin metodologia stabilită prin H.G. nr. 737/2010, a condus la nerespectarea principiului contributivităţii şi a principiului egalităţii, a procedat la emiterea unui nou act normativ, cu putere de lege, prin care, în considerarea acestei realităţi sociale, a elaborat o nouă metodologie şi a dispus recalcularea pensiilor, ce au făcut obiectul recalculării potrivit Legii nr. 119/2010.
Astfel, s-a apreciat că abrogarea H.G. nr. 737/2010, este o recunoaştere a nelegalităţii sale, care, în aplicarea art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, a prevăzut o metodologie de calcul care a condus la încălcarea principiului contributivităţii şi egalităţii în faţa legii.
Chiar dacă Legea nr. 119/2000, a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 873/2010 Curtea constatând că dispoziţiile art. l lit. a), b), d)-i) şi art. 2-12 sunt constituţionale, în cauză nelegalitatea H.G.-ului nu provine din neconstituţionalitatea legii în baza căreia a fost emisă, ci din metodologia de calcul, care a produs consecinţele arătate în preambulul O.G. nr. 59/2011.
În ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate ale Legii nr. 119/2000, Curtea a reţinut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, şi anume pensia contributivă şi un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituţie.
Totodată, Curtea a constatat că în conceptul de ";drepturi câştigate"; pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 20 din Constituţie, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ";Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Noţiunea ";bun"; utilizată de acest text are o semnificaţie autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecţia acestui text. 2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 au fost emise H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acte normative care reglementează procedura de recalculare a pensiilor de serviciu acordate în baza unor legi speciale.
În urma analizei de detaliu a sistemului de pensii publice şi a evoluţiei acestuia prin păstrarea structurii actuale în corelaţie cu tendinţele macroeconomice şi demografice din România s-au conturat o serie de probleme majore, prezente şi viitoare.
Recurenţii au mai arătat că existenţa unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii şi tratamente favorabile unor categorii profesionale, a condus la crearea unui decalaj uriaş între cea mai mare şi cea mai mică pensie plătită de stat şi de asemenea existenţa unor acte normative care reglementează organizarea şi funcţionarea diferitelor sisteme de pensii publice a îngreunat, în mod evident, funcţionarea sistemului de pensii.
Aceste aspecte au condus la necesitatea reformării sistemului public de pensii prin adoptarea unei legi unitare a pensiilor publice, motivată de o serie de factori macro-economici şi sociali şi prin care s-a urmărit asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea discrepanţelor privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale şi inegalităţile de alocare a resurselor pentru finanţarea pensiilor publice, eliminarea legilor speciale de pensionare care prevăd criterii diferite, avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale, armonizarea sistemului public de pensii cu practica europeană şi cu recomandările Uniunii Europene în domeniu şi simplificarea legislaţiei referitoare la pensiile publice.
A fost invocată Decizia nr. 873/2010 prin care Curtea Constituţională a stabilit că sunt constituţionale dispoziţiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 din lege, cu excepţia pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale, recalcularea acestora urmând a se realiza conform prevederilor legale în vigoare.
Astfel, în executarea dispoziţiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia prevederile Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 încalcă principiul neretroactivităţii legii civile şi principiul drepturilor câştigate conform art. 15 alin. (2) din Constituţie, cât şi jurisprudenţa C.E.D.O., recurenţii au precizat că actul care califică pensiile speciale ca pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 este Legea nr. 119/2010.
În fine, recurenţii au invocat şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că ";o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, s-a apreciat că măsura recalculării pensiilor îşi produce efecte de la data intrării în vigoare a legii, fără a afecta pensiile deja încasate şi, prin urmare, nu se încalcă principiul neretroactivităţii. Totodată, dreptul la pensie este dreptul garantat de Constituţie, iar nu cuantumul acestuia, legiuitorul fiind în drept să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora.
Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, se constată că acest act administrativ normativ a fost emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, prin care s-a statuat că de la data intrării în vigoare a acestei legi, categoriile de pensii enumerate la art. 1 stabilite pe baza legislaţiei anterioare devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000.
Or, dispoziţiile Legii nr. 119/2010 în temeiul căreia s-a emis H.G. nr. 737/2010, au făcut deja obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate, respinse prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, care a considerat că sunt neîntemeiate criticile ce vizau încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 47, art. 53, art. 135 (2) lit. f) şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la Primul Protocol adiţional C.E.D.O. (art. 1), Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - art. 17, art. 23 pct. 3 şi art. 25 pct. 1) Carta Drepturilor Fundamentale UE (art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) şi art. 52 alin. (1).
De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat că dispoziţiile art. (1) lit. a), b), d)-i) şi art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituţionale, reţinându-se în schimb neconstituţionalitatea art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie (este vorba de pensiile de serviciu al judecătorilor, procurorilor, respectiv magistraţilor - asistenţi ai Curţii Constituţionale).
Înalta Curte constată că instanţa constituţională a considerat că prevederile Legii nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, nu încalcă principiul constituţional instituit prin art. 15 alin. (2), al neretroactivităţii legii, luând în considerare componentele pensiei de serviciu reglementată prin lege specială pentru o anumită categorie profesională, respectiv pensia contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi suplimentul care depăşeşte acest cuantum şi se suportă din bugetul de stat.
Curtea Constituţională a reţinut că acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul pensiilor şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, aşa cum este reglementat de art. 47 alin. (2) Constituţie, din raţiuni suficient de puternice cum ar fi criza economică, pensiile speciale putând fi eliminate.
În Decizia nr. 873/2010 instanţa constituţională a clarificat conceptul de „drepturi câştigate"; precizând că acestea pot cuprinde numai prestaţiile realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări, care nu le-a afectat în nici un fel şi aşa cum a arătat şi în Decizia nr. 458/2003 a statuat că „ o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul vechii legi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.
Pe baza celor două componente ale pensiei de serviciu, ţinând cont de împrejurarea că suplimentul din partea statului se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pe viitor a acestei componente nu încalcă art. 1 din Protocolul 1 adiţional C.E.D.O., în cauza Muller contra Austriei - 1972, instanţa europeană subliniind că acest text nu poate fi interpretat în sensul garantării numai unui anumit cuantum al pensiei, ci numai a dreptului la pensie, de care intimata nu a fost privată (cauza Bechen v.Cehia 2006, Kjartan Asmundsson v. Islanda).
Totodată, Înalta Curte reţine că abrogarea H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011 nu consfinţeşte caracterul nelegal al acesteia, ci constituie un procedeu juridic prin care un act normativ iese din vigoare, nu mai produce efecte în ordinea juridică.
Din analiza efectuată mai sus rezultă că nu sunt motive de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, că aceasta a fost emisă pentru organizarea executării Legii nr. 119/2010 şi este conformă cu legea în baza căreia s-a adoptat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi Casa Naţională de Pensii Publice împotriva sentinţei nr. 5430 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 239/2012. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2420/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
