ICCJ. Decizia nr. 2705/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2705/2012
Dosar nr. 10991/2/2010
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
l. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 4224 din 15 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a anulat dispoziţiile art. 8, art. 9 alin. (3) şi (4) şi art. 11 din H.G. nr. 737/2010 şi a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenientul M.M.F.P.S.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fonda reţinut următoarele:
H.G. nr. 737/2010 stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
Hotărârea contestată a fost emisă în baza dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, proiectul actului normativ fiind avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu Avizul din 19 iulie 2010.
Temeiul legal al emiterii H.G. nr. 737/2010 îl reprezintă dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ce reglementează recalcularea tuturor pensiilor speciale prin delimitarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Rezultă astfel, că procesul de recalculare a pensiilor este supus normelor cuprinse în Legea nr. 119/2010, care face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, iar potrivit art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, în situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. 6 este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.
Dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 737/2010, criticat de reclamant încalcă prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, care stabilesc că procedura de recalculare şi plată se efectuează prin aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000, principii care impun ca în urma recalculării să se menţină în plată cuantumul mai favorabil.
În condiţiile în care în conţinutul H.G. nr. 737/2010 nu se precizează acordarea cuantumului pensiei mai avantajos, în urma recalculării, se încalcă prevederile art. 180 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora actele normative date în executarea legilor, Ordonanţelor sau a Hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
La art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 se prevede numai elaborarea metodologiei de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar procedura de acordare şi plată a pensiilor recalculate nu constituie obiect de reglementare al hotărârii, în această privinţă 3 fiind aplicabilă procedura stabilită de lege, conform art. 7, care impune respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, textul art. 8 din H.G. nr. 737/2010 contravine atât art. 7 din Legea nr. 119/2010, raportat la prevederile menţionate ale Legii nr. 19/2000, cât şi principiului constituţional al respectării drepturilor dobândite, prevăzut în deciziile pronunţate de Curtea Constituţională.
Astfel, prin Deciziile nr. 270/2005, nr. 120/2007 şi nr. 707/2007 Curtea Constituţională a statuat în sensul că „în cazurile în care, din recalculare, rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior."
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 737/2010, prima instanţă a reţinut că aceste dispoziţii exced cadrului prevăzut de Legea nr. 119/2000, având în vedere prevederile art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 223/2007, aplicabile reclamantului la stabilirea pensiei de serviciu, care nu au fost abrogate şi urmează a fi interpretate coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 119/2010, după cum reţine şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 871/2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010. Referitor la prevederile art. 11 din H.G. nr. 737/2010, prima instanţă a apreciat că încalcă principiul separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţia României şi nu respectă nici criteriul de calitate şi precizie al unui act normativ.
Un act normativ cu forţă juridică superioară din categoria legilor nu se poate completa printr-un act administrativ cu valoare juridică de tipul hotărârilor de guvern.
De asemenea, o interpretare a acestui text în sensul că se recalculează pensiile în funcţie de dispoziţiile hotărârii pe baza actelor aflate la dosarul de pensie, fără a ţine cont de hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile care au decis asupra unor probleme precum, stagiul de cotizare, grupe de muncă etc, este în totală contradicţie cu prevederile constituţionale mai sus enunţate.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, „Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept."
Art. 4 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că „actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".
Prin urmare, prin nerespectarea principiului separaţiei puterilor în stat, care este un principiu al ordinii de drept, se încalcă atât norma constituţională, cât şi dispoziţiile Legii nr. 24/2000.
4 Faţă de soluţia dată cererii principale, prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenientul M.M.F.P.S.
3.Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Guvernul României şi M.M.F.P.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 304 C. proc. civ.
A. Recursul declarat de Guvernul României
în motivarea căii de atac încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate:
- H.G. nr. 737/2010 nu a fost emisă în aplicarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale., astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000;
- Instanţa de fond a aplicat în mod eronat Legea nr. 119/2010 întrucât a extins normele de trimitere şi la alte texte de lege din cuprinsul Legii nr. 19/2000, în speţă la art. 180, care este cuprins în cadrul dispoziţiior tranzitorii şi care vizează alte situaţii juridice în scopul corelării reglementărilor anterioare cu cele noi;
- Deciziile Curţii Constituţionale nr. 270/2005, nr. 707/2007 şi nr. 120/2007 nu sunt incidente în speţă, întrucât se referă la categoriile de beneficiari cărora li s-a aplicat exclusiv sistemul contributivităţii, cu scopul introducerii unui tratament nediscriminatoriu în acordarea pensiilor.
- Art. 2 din H.G. nr. 737/2010 nu realizaează o completare la Legea nr. 119/2010, în sensul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
B. Recursul declarat de M.M.F.P.S.
Acest recurent a arătat, în esenţă, că H.G. nr. 737/2010 a fost elaborată în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 119/2010, cu respectarea prevederilor în vigoare existente cu privire la normele de tehnică legislativă necesare pentru elaborarea unui act normativ şi nu încalcă sub nicio formă principiul ierarhiei juridice.
Prin actele normative care reglementează pensiile de serviciu s-a creat un regim juridic special de pensionare pentru anumite categorii socio-profesionale, derogatoriu de la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se transpun în practică prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, astfel că nu se poate reţine vreun element de nelegalitate în operaţiunea de elaborare şi adoptare a hotărârii atacate.
În cadrul controlului de legalitate a H.G. nr. 737/2010, nu se pot aduce în discuţie chestiuni ce ţin de esenţa legii în baza căreia actul cu caracter metodologic a fost emis, în condiţiile în care a Legea nr. 119/2010 a făcut obiectulcontroluluide neconstituţionalitate în ansamblul ei, Curtea Constuţională stabilind, prin Decizia nr. 873/2010, constituţionalitatea legii.
II. Considerentele Înaltei Curţi a asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din concluziile scrise, precum şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, „în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului".
În temeiul acestor prevederi legale, precum şi al dispoziţiilor art. 108 din Constituţia României, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Aşa cum o arată şi titlul actului administrativ normativ contestat, prin conţinutul acestuia se reglementează „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor", constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispoziţiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuţie.
H.G. nr. 737/2010 nu conţine, aşadar, principii sau norme de drept substanţial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 şi nr. 119/2010, dispoziţiile acestui din urmă act normativ constituind şi temeiul legal al emiterii actului administrativ contestat.
Aceasta rezultă din însuşi conţinutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. l 19/2010, care definesc în mod explicit rolul şi sfera de reglementare a actului emis în temeiul şi aplicarea acestei legi, respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza cărora să se realizeze operaţiunea de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplineşte, deci, o simplă funcţie metodologică (tehnică) iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de natura celor invocate reclamanţi, care prin criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în procedura de control a legalităţii actului administrativ contestat.
Rolul H.G. nr. 737/2010, precum şi sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispoziţiilor actului legislativ cu forţă juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat şi ale cărei dispoziţii nu le încalcă.
Verificând concordanţa actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza şi în aplicarea căreia a fost emis, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplineşte numai o funcţie tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forţă juridică superioară, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.
În realitate, prevederile legale criticate de către reclamant au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare" şi art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare".
Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale, instanţa constituţională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva prevederilor şi principiilor constituţionale şi comunitare invocate în cauza de faţă, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la următoarele acte internaţionale: Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume art. 1 referitor la proprietate; Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi art. 25 pct. l privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a U.E., şi anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială şi asistenţa socială şi art. 52 alin. (1) privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depăşit cadrul normativ fixa prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte, acest act normativ cu forţă juridică superioară a făcut deja obiectul controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate de reclamant, aşa după cum s-a arătat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată şi va admite cererea de intervenţie formulată de M.M.F.P.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Guvernul României şi M.M.F.P.S. împotriva sentinţei nr. 4224 din 15 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului P.D. şi admite cererea de intervenţie accesorie formulată de M.M.F.P.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2693/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2718/2012. Contencios → |
|---|
