ICCJ. Decizia nr. 2718/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2718/2012
Dosar nr. 515/2010
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în prună instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 10 iunie 2010, reclamanta Z.V. a chemat în judecată pârâta A.N.R.P. - C.C.S.D. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: obligarea pârâtei să emită decizia de validare stabilind valoarea reală a cuantumului despăgubirilor stabilite conform standardelor şi indicilor internaţionali de evaluare - Dosar nr. 32369/ CC privind imobilul situat în Piteşti, jud.Argeş, compus din teren în suprafaţă de 60 mp şi construcţie în suprafaţă de 82,63 mp, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că prin Dispoziţia nr. 824/2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, a fost soluţionată notificarea din 2001 propunându-se acordarea de despăgubiri, iar dosarul a fost înaintat la A.N.R.P cu adresa din 31 ianuarie 2007.
Deşi a formulat diverse memorii şi cereri, până în prezent nu i-a fost comunicat stadiul soluţionării cererii.
Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că dosarul nu a parcurs etapele prevăzute de procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 3159 din 3 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ si fiscal, a admis acţiunea reclamantei Z.V., în contractoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D. şi a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizia privind titlul de despăgubire în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea înregistrată din 7209/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în mun. Piteşti, jud. Argeş.
Primăria Municipiului Piteşti a emis Dispoziţia din 2007 prin care, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru imobilul notificat, iar dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, fiind analizat din punct de vedere al legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, constatându-se că este legală.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, în cadrul procedurii administrative, după parcurgerea etapelor privind înregistrarea, analizarea şi evaluarea dosarelor, pârâta C.C.S.D. emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptăţită ea însăşi să determine.
- acest interval de timp, raportându-se la momente incerte (15 zile de la data existenţei disponibilităţilor financiare în contul A.N.R.P.), întrucât este necesar ca emiterea titlului de plată şi efectuarea plăţii să se facă într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 C.E.D.O., cum s-a pronunţat constant şi instanţa supremă.
Termenul rezonabil vizează atât durata procedurilor administrative, cât şi timpul necesar procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea puterilor sale astfel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana să poată beneficia în mod efectiv de protecţia asigurată de art. 6 din Convenţie.
Evaluând în concret modul în care A.N.R.P. şi-a îndeplinit obligaţiile administrative ce îi reveneau, prima instanţă a reţinut că tergiversarea emiterii titlului de despăgubire pe o perioadă de peste trei ani, cumulată cu invocarea unor motive inconsistente după primirea cererii de chemare în judecată conturează existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004.
În opinia primei instanţe, chiar dacă existenţa dificultăţilor cu care se confruntă autoritatea pârâtă în derularea procedurilor reglementate de dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, este reală, nu poate fi acceptată nerezolvarea cererilor persoanelor îndreptăţite într-un termen rezonabil şi invocarea unor motive nelegale în scopul tergiversării sine die a procedurii, pentru că astfel se neagă însuşi dreptul acestora de a se bucura de bunul pe care îl au, potrivi art. 1 din Protocolul nr. 1 Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele pârâte, C.C.S.D. şi A.N.R.P., criticând soluţia instanţei de fond, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recursul promovat de C.C.S.D.
În motivarea căii de atac, această recurentă a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit încălcarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, fără a ţine seama de succesiunea etapelor procedurale reglementate în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat şi completat prin O.U.G.nr. 81/2007 şi de împrejurarea că dosarul intimatei - reclamante a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, a fost transmis la evaluator şi urmează să fie supus aprobării Comisiei.
Recurenta a mai arătat că obligarea direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioasă şi poate duce la conjuncturi juridice „anormale", autoritatea publică fiind pasibilă de sancţiunile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu toate că emiterea deciziei depinde de efectuarea raportului de evaluare.
Sub aspectul obligării sale la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, a arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală, deoarece termenul arătat nu este suficient pentru epuizarea procedurii, mai ales că depinde şi de modul în care evaluatorii îşi îndeplinesc obligaţiile contractuale, precum şi de poziţia persoanei îndreptăţite, indicând în acest sens dispoziţiile art. 16.13. din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Recursul promovat de A.N.R.P.
În motivare, recurenta a arătat că, instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea faţă de A.N.R.P., deoarece nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Atribuţiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, A.N.R.P. nu este investită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D., potrivit art. 13 alin. (1) din actul normativ precitat.
Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
4. Procedura derulată în recurs
Prin notele scrise înregistrate la dosar la data de 30 mai 2012, recurenta C.C.S.D. a solicitat acordarea unui termen de graţie de 6 luni pentru punerea în executare a sentinţei, invocând în apărare dispoziţiile O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, prin care s-a suspendat procedura emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele -pârâte cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate. 5
l. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata - reclamantă Z.V. a investit instanţa de contencios administrativ la data de 10 iunie 2010, cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. şi C.C.S.D. obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul aferent dispoziţiei din 2007 emisă de Primăria municipiului Piteşti.
Instanţa de fond a reţinut că tergiversarea emiterii titlului de despăgubire pe o perioadă de peste trei ani, cumulată cu invocarea unor motive inconsistente după primirea cererii de chemare în judecată, încalcă principiul termenului rezonabil şi conturează existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004.
Criticile recurentei-pârâte C.C.S.D. cu privire la încălcarea termenului rezonabil nu pot fi reţinute, deoarece se constată că dosarul intimatei-reclamante privind acordarea despăgubirilor în conformitate cu Legea nr. 247/2005 a fost înregistrat de cel puţin 4 ani la Secretariatul Comisiei, iar până la data soluţionării prezentului recurs, 31 mai 2012, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că există un refuz nejustificat al recurentei în soluţionarea dosarului, în condiţiile în care, nu au existat motive temeinice care să justifice întârzierea nepermisă.
Ca un argument în sensul celor arătate este şi faptul că intimata-reclamantă a formulat o cerere privind soluţionarea cu prioritate a Dosarului nr. 32369/ CC, în condiţiile art. 3 din Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, potrivit cărora, în cazuri excepţionale, temeinic motivate, C.C.S.D. va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar, solicitare aprobată de către Comisia Centrală.
Deşi legea nu impune un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în soluţionarea cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie soluţionate într-un termen rezonabil, deoarece intimata-reclamantă are dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6 parag. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iar termenul rezonabil de soluţionare a cauzei cuprinde şi durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanţei, în speţă fiind inclusă şi procedura administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.
Calculul termenului rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se constată că instanţa de fond a procedat în mod corect la obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Referitor la susţinerile recurentei, în sensul că nu poate fi obligată direct la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, instanţa de control judiciar reţine că sunt nefondate, pentru că etapele şi operaţiunile premergătoare sunt subsumate scopului emiterii actului administrativ prin care se finalizează procedura de stabilire a despăgubirilor, care, în întregul ei, este supusă imperativului termenului rezonabil.
Comisia Centrală este entitatea care, potrivit atribuţiilor prevăzute în lege, desemnează evaluatorul în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza căruia urmează să procedeze apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Aceste elemente constituie argumente pentru păstrarea sentinţei fondului sub aspectul obligării Comisiei Centrale la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în Dosarul nr. 32369/ CC aferent Dispoziţiei din 2007 emisă de Primarul municipiului Piteşti.
Însă, în ceea ce priveşte termenul de 3 luni stabilit în dispozitiv pentru îndeplinirea obligaţiei C.C.S.D., Înalta Curte are în vedere faptul că după pronunţarea instanţei de fond a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Potrivit articolului unic, alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare, „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare".
O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către C.E.D.O. în cauza Măria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Măria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, sub aspectul obligării C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă, finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul suspensiv stabilit de legiuitor prin norme legale, astfel că, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., soluţia va fi reformată sub acest aspect, în sensul că se va înlătura termenul de 3 luni stabilit în dispozitiv pentru îndeplinirea obligaţiei C.C.S.D.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că sunt fondate şi criticile recurentei-pârâte A.N.R.P., cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, C.C.S.D. care are, în principal, următoarele atribuţii: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare acestei legi.
Prin urmare, obligaţia legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi cea anterioară, subsumată acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare, revin C.C.S.D.
Faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului C.C.S.D., nu îi conferă autorităţii legitimare procesuală pasivă în acţiunile promovate în contencios administrativ, prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Prin urmare, va fi reţinută ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de această pârâtă, cu consecinţa admiterii recursului, modificării sentinţei, în sensul respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
l. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312, alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se vor admite recursurile, modificându-se în parte, sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii faţă de A.N.S.D. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi se va înlătura termenul de 3 luni stabilit în dispozitiv pentru îndeplinirea obligaţiei C.C.S.D. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la obligarea C.C.S.D. la emiterea titlului de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.N.R.P. şi C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 3159 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că, respinge acţiunea faţă de A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi înlătură termenul de 3 luni stabilit pentru îndeplinirea obligaţiei C.C.S.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3950/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
