ICCJ. Decizia nr. 3023/2012. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3023/2012
Dosar nr.2468/1/2012
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra cererii de faţă:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 martie 2012, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări, reclamantul C.H.H. a solicitat anularea Deciziei de returnare nr. 2832887 din 15 martie 2012, emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări, susţinând că îndeplineşte condiţiile de prelungire a dreptului de şedere în România.
Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OUG nr. 194/2002.
Intimatul Oficiul Român pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că excepţia necompetenţei materiale a instanţei este fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a contestat, în faţa instanţei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia de returnare nr. 2832887 din 15 martie 2012 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări, prin care i-a fost refuzată prelungirea dreptului de şedere în România pe motiv că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 62 alin. (5) coroborat cu art. 52 alin. (1) din OUG nr. 194/2002.
Prin aceiaşi decizie, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (3) lit. b) pct. ii coroborat cu art. 52 alin. (2) din aceiaşi ordonanţă, reclamantului i s-a pus în vedere să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă a deciziei.
În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din OUGnr. 194/2002 privind regimul străinilor din România "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la Curtea de Apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis Decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă"
În consecinţă, în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale mai sus citate, competentă să soluţioneze pricina este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, urmând ca Înalta Curte, în baza art. 158 - 159 pct. 2 C. proc. civ., să trimită cauza spre competentă soluţionare acestei instanţe.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite cauza privind pe reclamantul C.H.H. şi pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Oficiul Român pentru Imigrări spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3022/2012. Contencios. Permisiune de a... | ICCJ. Decizia nr. 31/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
