ICCJ. Decizia nr. 31/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 31/2012
Dosar nr.12244/2/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 2050 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul R.G.D., Preşedinte al Sindicatului Salariaţilor din CNPAS în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, că acţiunea de faţă a fost formulată de reclamantul G.D. şi nu de Sindicatul Salariaţilor din CNPAS.
În acest sens a constatat instanţa de fond că, cererea a fost formulată ca o completare a acţiunii din dosarul nr. 7416/2/2010 în care calitatea de reclamant a aparţinut persoanei fizice nu sindicatului al cărui preşedinte este acesta.
În aceste condiţii s-a apreciat că reclamantul nu este vătămat în mod personal prin actele a căror anulare o solicită astfel încât nu îi poate fi recunoscută calitatea procesuală activă în raport de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 2050 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul R.G.D., în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, susţine recurentul că, aşa cum de altfel recunoaşte şi pârâtul în prima pagină a întâmpinării, a formulat cererea în calitatea de Preşedinte al Sindicatului din CNPAS, singura organizaţie sindicală din instituţie potrivit legii la acea dată.
În acest sens, se arată că Sindicatul potrivit Legii nr. 54/2003 apără interesele membrilor săi şi implicit ale salariaţilor din instituţie, ori în cauză au fost vătămate drepturile şi interesele membrilor de sindicat prin aplicarea Ordinelor Ministrului Muncii nr. 614 şi 615/27 iulie 2010.
Mai susţine recurentul că instanţa de fond nu numai că nu i-a permis să facă dovada că membrii de sindicat şi salariaţii din CNPAS au fost vătămaţi în drepturile lor legale, dar nu i-a permis nici să aducă dovezile din care să rezulte că Sindicatul pe care îl reprezenta era constituit potrivit legii, şi că era preşedintele Sindicatului.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea completatoare şi precizatoare depusă la data de 13 decembrie 2010, în dosarul nr. 7416/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, disjunsă în şedinţa publică din 14 decembrie 2010, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului nr. 614/2010 pentru aprobarea procedurii de restructurare şi reorganizare la nivelul MMFPS precum şi a Ordinului nr. 615 emis în vederea aplicării prevederilor HG nr. 662/2010 privind unele măsuri organizatorice şi funcţionale pentru ANOFM, CNPDAS, ANPS şi Inspecţia Muncii, emise la data de 27 iulie 2010 de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Este adevărat că potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, în vigoare la momentul sesizării instanţei de fond, sindicatele puteau formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, însă acest lucru trebuia arătat în mod expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ceea ce nu se poate reţine în prezenta cauză. Astfel, simpla indicare, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a calităţii reclamantului de preşedinte al Sindicatului Liber din CNPAS nu poate conduce la concluzia că cererea a fost promovată în numele respectivului sindicat, cum în mod nejustificat se susţine prin cererea de recurs.
În consecinţă, câtă vreme în cuprinsul cererii completatoare nu s-a arătat expres că se acţionează în numele sindicatului, în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamantul a promovat acţiunea în nume propriu şi nu în numele sindicatului a cărui preşedinte este.
În aceste condiţii faţă de conţinutul celor două acte administrative contestate, respectiv Ordinul nr. 614/27 iulie 2010 şi Ordinul nr. 615/27 octombrie 2010, emise de Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu este vătămat într-un drept al său ori într-un interes al său, în sensul art. 2 lit. o) şi p) din LCA, şi a conchis asupra lipsei calităţii procesual active a reclamantului, prin prisma art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Totodată, înscrisurile depuse de către recurentul-reclamant în recurs, mare parte aflate şi la dosarul de fond, nu au relevanţă sub aspectul legalităţii şi temeiniciei hotărârii recurate, în condiţiile în care nu s-a contestat calitatea recurentului-reclamant de preşedinte al Sindicatului Liber din CNPAS şi nici legala constituire a respectivei forme asociative.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul R.G.D. împotriva Sentinţei civile nr. 2050 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3023/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 313/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
