ICCJ. Decizia nr. 4/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4/2012
Dosar nr. 381/2/2010
Şedinţa publică de la 10 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC K.T. CO SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Dezvoltare Rurală şi Pescuit anularea deciziei înregistrată la M.A.D.R., A.P.D.R.P. prin care s-a respins contestaţia din 14 iulie 2009 împotriva procesului – verbal de constatare încheiat de pârâtă la 16 iunie 2009, anularea procesului – verbal de constatare menţionat, anularea raportului de reverificare achiziţiei complexe încheiat la 2 aprilie 2009.
A motivat în fapt că a beneficiat de ajutor financiar nerambursabil în condiţiile Programului SAPARD conform clauzelor stabilite prin contractul cadru din 11 octombrie 2005.
A mai arătat că obiectul contractului l-a constituit construirea fabricii de produse din carne din comuna Frumuşani, iar procedura de achiziţie a fost stabilită prin contractul de finanţare Anexele I – V la contract.
Criteriul de atribuire a contractului de achiziţie a fost stabilit ca fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico - economic”, iar în urma procedurii constând în lansarea unor invitaţii de participare la data de 16 martie 2006, a fost declarată câştigătoare SC R.C.M. SRL, fiind încheiat procesul – verbal de adjudecare la 17 aprilie 2006.
Dosarul de achiziţie a primit toate avizele conform criteriilor stabilite, iar după aproape 2 ani de la data perfectării procedurii de achiziţie s-a încheiat de către pârâtă procesul – verbal de constatare din 24 iunie 2009.
Reclamanta a apreciat că procesul – verbal de constatare este nelegal în ce priveşte condiţiile de formă cât şi condiţiile de fond.
S-a susţinut că la data încheierii procesului – verbal, H.G. nr. 1510/2003 pe care se întemeiază actul de constatare era abrogată prin H.G. nr. 1306/2007, iar la Capitolul 5 alin. (6) privind menţiuni referitoare la audiere nu se face nicio precizare din care să rezulte că această obligaţie a fost îndeplinită.
Împotriva procesului – verbal de constatare încheiat la 16 iunie 2009 a formulat contestaţie reclamanta care a criticat măsurile adoptate, iar contestaţia sa a fost soluţionată prin Decizia înregistrată la nr. 16138 din 23 iulie 2009 la A.P.D.P.R.
Prin decizia de soluţionare a contestaţiei s-a precizat că procedura de reverificare a achiziţiilor efectuate de beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD a fost aprobată prin Nota M.F.P. nr. din 24 martie 2009, or acest act administrativ a fost emis după ce s-a finalizat procedura de achiziţie, astfel că reclamanta a fost nevoită să se adreseze instanţei de contencios administrativ.
2. Apărările pârâtei
Pârâta Agenţia de Plăţi şi Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
3. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4602 din 18 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SC K.T. CO SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin emiterea procesului – verbal de constatare din 16 iunie 2009 s-a constituit un debit în sumă de 180039,05 lei în sarcina reclamantei reprezentând suma decontată în cadrul tranşei a IV-a de plată, cu dobânzi şi penalităţi, pentru nerespectarea prevederilor Contractului de finanţare şi a Legii nr. 316/2001, procesul verbal cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 79/2003.
În baza Deciziei nr. 12145 din 9 iunie 2009 aprobată de directorul general al A.P.D.R.P. experţii din cadrul C.R.P.D.R.P. 3 SUD MUNTENIA au fost împuterniciţi să reverifice achiziţiile conform procedurii de reverificare a achiziţiilor efectuate de beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD aprobată la 24 martie 2009 a M.F.P. – Autoritatea de Verificare şi Plată.
Contestaţia formulată de reclamantă a fost respinsă prin decizia nr. 16138/2009 emisă de A.P.R.D.P., fiind aplicabile dispoziţiile art. 177 C. proc. fisc., republicat şi de asemenea prevederile art. 3 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, respectiv „autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare comunică titlul de creanţă debitorului, dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător”.
Instanţa a înlăturat apărarea reclamantei în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare deoarece în speţă sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportul de reverificare a procedurii de achiziţie din 2 aprilie 2009 respectând Procedura de reverificare transmisă de pârâtă la 2 martie 2009.
S-a constatat că debitul stabilit în sarcina reclamantei este consecinţa încălcării prevederilor procedurii de reverificare a achiziţiilor efectuate de beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD şi a încălcării prevederilor Capitulului V Anexa IV din Contractul de finanţare, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 316/2001.
Din contractul de finanţare încheiat între părţi se reţine că au fost prevăzute clauze exprese cu privire la modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil, pe care reclamanta nu le-a respectat, încălcând criteriul de eligibilitate al celei mai avantajoase oferte.
Constatându-se crearea unui prejudiciu Agenţiei şi în mod direct comunităţii europene era obligatorie recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei pentru derularea Programului SAPARD în condiţiile impuse de comunitate, pentru aceste considerente acţiunea privind anularea actelor administrativ – fiscale fiind respinsă, cum s-a arătat anterior.
II. Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantei
Recurenta – reclamantă a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, încălcând principiul disponibilităţii părţii, dar şi prevederile art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 şi 261 C. proc. civ.
Astfel s-a arătat că prin Nota din 24 martie 2009 s-a stabilit criteriul ca valoarea ofertei câştigătoare să nu depăşească mai mult cu 15% din valoarea ofertei clasate pe locul următor, însă în mod greşit autorităţile au aplicat acest criteriu la verificarea achiziţiei autocamionului frigorific efectuată cu 3 ani înainte, în baza procesului - verbal de adjudecare din 17 iunie 2006, care a fost avizat şi de intimată.
A concluzionat recurenta că în mod nelegal autorităţile administrative au fundamentat Decizia nr. 496 din 14 iulie 2009 pe un act administrativ adoptat după 3 ani de la selecţia ofertelor din 24 aprilie 2006 şi perfectarea contractului de vânzare – cumpărare din 24 mai 2006, încălcând principiul neretroactivităţii şi al siguranţei raporturilor juridice.
Recurenta a susţinut că a respectat clauzele contractului de achiziţie, anexa IV pct. C alin. (3), achiziţionând o maşină frigorifică de transport a produselor sale din carne, imperios necesară, faţă de obiectul de activitate al societăţii, obţinând oferta a cel puţin 3 furnizori, singura care a întrunit cerinţele tehnice solicitate fiind oferite SC R.C.M. SRL.
S-a învederat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu ar fi respectat prevederile art. 1, 2 şi 3 din Anexa I la Prevederile Generale la Contractul de finanţare încheiat la 11 octombrie 2005 întrucât a invitat 3 ofertanţi, valoarea achiziţiei depăşea 10.000 euro, a furnizat toate informaţiile, în urma verificării obţinând avizele favorabile a expertului B.P.P. B.I. şi a şefului B.P.P. T.M.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, în drept invocându-se dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
2) Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimata - pârâtă A.P.R.P. a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat (dosar recurs ).
3) Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că în temeiul Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001 s-a încheiat între intimata - pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în calitatea de autoritate contractantă şi recurenta – reclamantă SC K.T. CO SRL în calitate de beneficiar, contractul având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în valoare de 2770846 lei pentru realizarea proiectului „Fabrică de produse din carne în comuna Frumuşani, judeţul Călăraşi”.
Prin procesul – verbal de constatare din 24 iunie 2009 al Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a constatat că recurenta – reclamantă nu a respectat contractul de finanţare şi Procedura de reverificare a achiziţiilor Anexa I – IV, constituindu-se în sarcina acestea un debit de 180039,05 lei reprezentând suma decontată în cadrul tranşei a IV-a de plată cu dobânzi şi penalităţi aferente, contestaţia recurentei împotriva procesului – verbal de control fiind respinsă.
Susţinerea recurentei privind nepronunţarea instanţei de fond asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită este nefondată, deoarece acţiunea introductivă, care viza anularea procesului – verbal de control încheiat la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la 16 iunie 2009, a deciziei prin care s-a respins contestaţia recurentei şi a raportului de reverificare achiziţii complete a fost respinsă în întregime prin sentinţa nr. 4602/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel că instanţa nu putea „omite” a se pronunţa asupra unui capăt de cerere.
Din motivarea dezvoltată a acestei critici rezultă că recurenta susţine că nu au fost analizate, în considerentele deciziei atacate, argumentele privind nelegalitatea actelor administrativ – fiscale contestate, despre care se susţine că au avut la bază un act administrativ încheiat după 3 ani de la data achiziţiei, respectiv Nota din 24 martie 2009 a Ministerului Finanţelor Publice, prin care s-a aprobat Procedura de reverificare a achiziţiilor efectuate de beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD instituindu-se un nou criteriu de reverificare: diferenţa mai mare de 15% între primele două oferte.
Chiar dacă instanţa de fond nu a menţionat expres în considerente Nota la care a făcut referire recurenta - reclamantă a analizat toate argumentele acesteia care vizau nelegalitatea actelor administrative contestate, astfel că nu se poate reţine incidenţa art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 şi 261 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind corespunzător motivată.
Instanţa de fond a reţinut corect că eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiarii fondurilor nerambursabile din cadrul Programului SAPARD este supusă verificării pe toată durata valabilităţii contractului de finanţare care poate fi de maxim 2 ani, la care de adaogă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform Legii nr. 316/2001 şi O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Anexa I Prevederi Generale la contractul de finanţare, beneficiarul trebuie să consimtă la inspecţii pe bază de documente sau la faţa locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană şi de Curtea de Conturi a Comunităţii Europene asupra modului de utilizare a finanţării nerambursabile, în conformitate cu Acordul Mutual de Finanţare dintre România şi UE, ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului.
Finanţarea nerambursabilă acordată prin Programul SAPARD impune beneficiarilor respectarea strictă a obligaţiilor legale şi contractuale asumate, orice încălcare a acestora atrăgând sancţiunea restituirii ajutorului financiar.
Prin urmare, oricând, în termen de 5 ani de la data expirării duratei contractului de finanţare Autoritatea contractantă şi alte instituţii – Curtea de Conturi D.L.A.F., D.N.A., Comisii din partea UE, au drept de control cu privire la respectarea procedurii de achiziţie de către beneficiarii privaţi, din punct de vedere al conformităţii ofertelor depuse de operatorii economici participanţi la licitaţie şi a rezonabilităţii preţurilor din oferta câştigătoare, fără a se putea invoca retroactivitatea actului administrativ prin care se dispune începerea controlului, de beneficiarul finanţării nerambursabile.
În consecinţă, prima instanţă a constatat corect că Nota din 24 martie 2009 a Ministerului Finanţelor Publice privind Procedura reverificării achiziţiilor efectuate de beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD este întocmită potrivit prevederilor Legii nr. 316/2001 şi O.G. nr. 79/2003.
De altfel din cap. 2 al procesului verbal de constatare din 16 iunie 2009 întocmit de intimată rezultă expres că baza legală a verificării a constituit-o art. 3 şi 4 din O.G. nr. 79/2003, art. 2-6 şi 11 din Normele metodologice de aplicare a acestei Ordonanţe aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, procedura reverificării achiziţiilor de către beneficiarii finanţării nerambursabile prin Programul SAPARD fiind adoptată în baza acestor acte normative, ca urmare a Scrisorii de Observaţii a Comisiei Europene şi a Recomandării din Planul de acţiune pentru implementarea observaţiilor şi a recomandărilor Comisiei şi a Minutei întâlnirii din 11 februarie 2009 cu reprezentanţii Comisiei.
Împrejurarea că prin această Procedură de reverificare s-a prevăzut verificarea ofertelor câştigătoare care depăşesc cu mai mult de 15% valoarea ofertei clasate pe locul următor în cazul preţurilor pentru lucrări, bunuri şi servicii care nu se regăseau în baza de date a A.D.D.R. nu putea vătăma în nici un fel drepturile recurentei obţinute în baza contractului de finanţare nerambursabilă încheiat cu intimata la 11 octombrie 2005, dacă recurenta şi-ar fi respectat obligaţiile legale şi contractuale.
Potrivit art. 2 lit. d) din O.G. nr. 79/2003 „creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi /sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite din sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrată.
Art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „Obiectul constatării existenţei creanţelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor şi/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii utilizării şi administrării fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare aferente”.
„Neregularitatea” ce poate afecta eligibilitatea cheltuielilor în sensul art. 4, pct. 1 din Legea nr. 316/2001 este definită de art. 17 alin. (1) anexa I – „Prevederi generale a contractului de finanţare” ca fiind „orice încălcare a prevederilor contractului şi a acordului multianual de finanţare ratificat prin Legea nr. 316/2001”.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile pct. 5A131b din Secţiunea F din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, care completează înţelesul noţiunii de „neregularitate” ca fiind „orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunităţii sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială”.
În cadrul controlului întreprins asupra modului de respectare a procedurii de achiziţie de către recurenta – reclamantă, beneficiara ajutorului financiar nerambursabil de 2770846 lei pentru realizarea proiectului „Fabrică de produse din carne în comuna Frumuşani, judeţul Călăraşi” s-au constatat nereguli la atribuirea contractului privind achiziţia de utilaje şi echipamente de transport (auto frigorifice).
În procesul verbal de adjudecare a ofertei câştigătoare din 17 aprilie 2006 s-au menţionat că „toate ofertele au fost găsite corespunzătoare” şi că „departajarea acestora s-a făcut pe baza punctajului determinat de preţul acestora, prioritate având ofertele cu preţul cel mai mic”.
Deşi în cererea de ofertă a fost stabilit criteriul de adjudecare conform căruia oferta câştigătoare este „cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere tehnico – economic” recurenta reclamantă nu a respectat acest criteriu în evaluarea ofertelor, aplicând incorect punctajul la criteriul de preţ, ceea ce a condus la schimbarea ierarhizării ofertei câştigătoare.
Astfel, din cei trei ofertanţi participanţi la procedura de achiziţie, SC P.A. a avut cea mai avantajoasă ofertă tehnico – financiară – 88.140 lei însă a obţinut numai 90 puncte, în timp ce SC R.C.M. SRL cu o ofertă mai scumpă, de 105.240 lei a obţinut în mod nejustificat punctajul maxim de 100.
Susţinerile recurentei că numai această din urmă societate ar fi prezentat o ofertă de achiziţie care a întrunit cerinţele tehnice solicitate nu este argumentată şi nici dovedită în vreun fel, fiind în mod evident contrazisă de menţiunile din procesul verbal privind corespunderea tehnică a tuturor ofertelor prezentate, departajarea făcându-se numai în funcţie de preţ.
Pentru această cheltuială neeligibilă recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei era obligatorie pentru derularea Programului SAPARD în condiţiile impuse de Comunitate prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de comunitate.
Potrivit art. 13 alin. (1) pct. 13 din secţiunea a Legii nr. 316/2001 România are obligaţia de a întreprinde toate acţiunile necesare prevenirii şi rezolvării cazurilor reale suspectate de fraudă şi de neregularităţi, iar decontarea cheltuielilor neeligibile din fonduri comunitare nerambursabile ar reprezenta o întrebuinţare ilegală a acestor fonduri, precum şi o prejudiciere a bugetului Comunităţilor Europene şi a bugetului public naţional, din care se constituie aceste fonduri.
În conformitate cu art. 14 Secţiunea A, pct. 2, sub punct 2.8 din Legea nr. 316/2001 „orice contribuţie financiară în sarcina Comunităţii referitoare la aceste sume, inclusiv neregularităţile, va fi anulată la sfârşitul celui de-al doilea an ce urmează înregistrării sale în registrul debitorilor şi va fi dedusă din următoarea cerere de plată”, rezultând că fondurile nerecuperate de la beneficiarii culpabili în termen de 2 ani vor greva bugetul naţional.
Prin urmare, în mod corect organele de control ale intimatei au constituit în sarcina recurentei debitul în valoare de 180039,05 lei reprezentând cheltuială neeligibilă ca urmare a încălcării, de către aceasta din urmă a criteriului de eligibilitate a ofertei celei mai avantajoase la achiziţionarea utilajelor şi echipamentelor de transport specifice activităţii desfăşurate (auto frigorifice).
4. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC K.T. CO SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 4602 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 577/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
