ICCJ. Decizia nr. 4041/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Încheiere nr. 4041/2012
Dosar nr. 27/42/2011/al
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra cererii de lămurire a înţelesului dispozitivului Deciziei nr. 2535 din 22 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 27/42/2011/al.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2535 din 22 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul - reclamant R.A. şi a admis recursul declarat de P.D.D., modificând în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind amendarea pârâtei în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, a dispus menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
- Excepţia nulităţii recursului invocată de intimat este neîntemeiată, întrucât recursul a fost formulat cu respectarea exigenţelor impuse de dispoziţiile art. 304 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs fiind motivată în raport cu cerinţele legale.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că titlul executoriu a cărui neexecutare se invocă este Sentinţa civilă nr. 62/17 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4772 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin această sentinţă s-a dispus anularea Ordinului CNPAS nr. 1009/2009 reintegrarea reclamantului R.A. în funcţia deţinută anterior, de director coordonator Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi, obligarea la plata drepturilor băneşti cuvenite, de la data de 14 octombrie 2009 până la data reintegrării.
Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa a reţinut că acestea au caracter special şi că, din perspectiva acestora, se constată că în mod greşit prin sentinţa atacată s-a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile legale pentru cererea reclamantului.
S-a mai reţinut că, prin emiterea Ordinului nr. 1155 din 29 noiembrie 2010 recurenta-pârâtă şi-a executat obligaţia principală stabilită prin dispozitivul Sentinţei nr. 62 din 17 martie 2010, astfel că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut neexecutarea şi, pe cale de consecinţă, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea amenzii prevăzute de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte, examinând cererea de faţă, în raport cu dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. şi raportat la motivele invocate, apreciază că aceasta este nefondată şi urmează să fie respinsă ca atare, în raport de cele în continuare arătate:
Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
În realitate, prin cererea formulată, petentul este nemulţumit de modul în care instanţa i-a soluţionat pricina, arătând că completul nu a ţinut seama atunci când a pronunţat soluţia, de alte două hotărâri ale aceleiaşi instanţe, respectiv Decizia nr. 3299 din 7 iunie 2011 şi Decizia nr. 4772 din 4 noiembrie 2010.
De asemenea, petentul susţine că în cauză nu erau aplicabile prevederile O.G. nr. 71/2009.
Faţă de aceste solicitări, Înalta Curte, reţine, contrar susţinerilor petentului, că nu suntem în prezenţa niciunui echivoc şi a niciunei neclarităţi în cuprinsul dispozitivului menţionat.
Măsurile cuprinse în dispozitivul Deciziei nr. 2535 din 22 mai 2012 nu necesită lămuriri şi nici interpretări suplimentare, câtă vreme derivă firesc şi sunt o consecinţă a argumentelor şi considerentelor prezentate în detaliu în cuprinsul aceleiaşi decizii.
Cu atât mai puţin nu pot fi reţinute ca argumente în favoarea cererii formulate, cele două decizii menţionate de petent, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât claritatea şi coerenţa dispozitivului este raportată la conţinutul considerentelor ce l-au determinat şi nu la considerentele şi aprecierile celor două decizii, sus-menţionate.
Faţă de cele arătate în temeiul art. 2811 alin. (2) C. proc. civ., constatând că Decizia nr. 2535 din 22 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este clară şi lipsită de contradicţii şi că nu se impune lămurirea înţelesului dispozitivului acesteia, cererea petentului va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de R.A., având ca obiect lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 2535 din 22 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 547/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4307/2012. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
