ICCJ. Decizia nr. 4121/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4121/2012
Dosar nr. 7242/3/2012
Şedinţa de la 12 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1.Cererea de chemare în judecată şi hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la 10 noiembrie 2011, reclamantul B.D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române, M.I.M. şi S.M., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea Dispoziţiei nr. 3144 din 6 iulie 2011 a inspectorului general al Poliţiei Române;
- anularea tuturor actelor subsecvente emise ulterior punerii sale la dispoziţie;
- anularea concursurilor din 3 august 2011 şi 11 noiembrie 2011;
- anularea Adresei nr. 110055/72/SI/SP din 11 iulie 2011 emisă de I.G.P.R. - Direcţia Resurse Umane;
- anularea Adreselor din 14 iulie 2011 şi din 28 iulie 2011 emise de I.G.P.R. - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti;
- anularea Adresei din 20 octombrie 2011 emisă de I.G.P.R. - Direcţia Management Resurse Umane;
- obligarea în solidar a pârâţilor la emiterea unui act administrativ de numire a sa pe o funcţie de şef de birou antidrog din cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog;
- acordarea tuturor drepturilor (financiare şi nefinanciare) ce i s-ar fi cuvenit de drept pentru ocuparea funcţiei de şef de birou, începând cu data de 6 iulie 2011 (data emiterii Dispoziţiei nr. 3144 de punere la dispoziţie);
- obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit;
- obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit;
- obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de judecarea prezentului litigiu.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. şi ale art. 8, 16 şi urm. din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 573 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza către Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând ca reclamantul contestă, implicit, odată cu măsura prin care i-au fost modificate raporturile de serviciu şi actul prin care s-a dispus această măsură, neavând relevanţă în stabilirea instanţei competente, emitentul actului atacat, în raport de prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., de unde rezultă competenţa tribunalului în soluţionarea în primă instanţă a cauzelor ce au ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti - secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7242/3/Ca/2012.
I.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti.
La rândul ei această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2118 din 16 mai 2012, motivând această soluţie pe împrejurarea că raportul de serviciu al reclamantului este încheiat cu Inspectoratul General al Poliţiei Române, autoritate de rang central, ceea ce atrage competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a Curţii de Apel.
Constatându-se ivit conflict negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
II.Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin acţiunea formulată în prezenta cauză, reclamantul B.D.M. a solicitat, în principal, anularea Dispoziţiei nr. 3144din 6 iulie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române precum şi a tuturor actelor subsecvente emise ulterior punerii sale la dispoziţie;
Astfel, se constată că acţiunea de fată are ca obiect anularea unui act administrativ de modificare a raportului de serviciu şi repararea pagubei în baza Legii nr. 360/2002, în contradictoriu cu autorităţi publice centrale, M.I.R.A. şi I.G.P.R., raportul de serviciu al reclamantului fiind încheiat cu pârâtul Inspectoratul general al Politiei Române.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea 188/1999 "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Ca atare, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 fac trimitere la Legea contenciosului administrativ.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă este determinant criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat.
Or, Dispoziţia nr. 3144 din 6 iulie 2011 a fost emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, care potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 este unitatea centrală a politiei, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială generală.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.D.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române, M.I.M. şi S.M., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3794/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4304/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
