ICCJ. Decizia nr. 3794/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3794/2012
Dosar nr. 2227/54/2011
Şedinţa camerei de consiliu de la 27 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., anularea Deciziei nr. 378/2010 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului formulată împotriva Hotărârii nr. 36/2008 emisă de Comisia Judeţeană Mehedinţi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Prin Sentinţa nr. 1283 din 19 octombrie 2011, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei.
Prin Sentinţa nr. 280 din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acţiunii, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinţi.
Astfel, obiectul acţiunii în cauza de faţă îl constituie anularea Deciziei nr. 378/2010 emisă de A.N.R.P., prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului formulată împotriva Hotărârii nr. 36/2008 emisă de Comisia Judeţeană Mehedinţi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Solicitarea reclamantului vizează, deci, anularea unui act emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum şi normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.
Astfel, conform prevederilor legale sus-menţionate, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin. (3)) şi în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 90/2003 (alin. (4)).
De asemenea, potrivit aceluiaşi articol, hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare (alin. (5)) şi hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege (alin. (6)).
Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Rezultă din cuprinsul textelor legale şi normative sus-menţionate că actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba despre o competenţă exclusivă a tribunalului.
Înalta Curte reţine, aşadar, că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul şi care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogant.
Pentru aceste considerente, şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. , în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3755/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4121/2012. Contencios → |
|---|
