ICCJ. Decizia nr. 4224/2012. Comunicare ordin de redobândire cetățenie
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4224 din 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 21 martie 2011, sub nr. 2543/2/2011, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. şi E.N.E., în calitate de preşedinte a A.N.C., să se constate nesoluţionarea în termen a obligaţiei pârâtelor de a-i comunica Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 105/ P din 24 februarie 2011 şi să se oblige pârâtele să-i comunice „de îndată” Ordinul de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române pe data de 09 iunie 2010, primind număr de dosar 24743/Rd/2010, iar la data de 24 februarie 2011, Preşedintele A.N.C. a emis ordinul de redobândire a cetăţeniei romane nr. 105/ P din 24 februarie 2011. Reclamantul precizează că în lipsa ordinului de redobândire a cetăţeniei romane, în original, nu se poate programa la depunerea jurământului de credinţa fata de ţară.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtele au invocat excepţia lipsei de interes, cu motivarea că Ordinul Preşedintelui A.N.C. nr. 105/ P din 24 februarie 2011 a fost comunicat reclamantului în condiţiile reglementate de legiuitor, la adresa indicată în cerere, anterior introducerii prezentei acţiuni.
În subsidiar, pârâtele au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantului a fost soluţionată prin emiterea Ordinului nr. 105/ P din 24 februarie 2011, care fost comunicat în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, respectiv, la data de 21 martie 2011.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 5854 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a r espins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi Preşedintele A.N.C., ca rămasă fără obiect și a obligat pârâta A.N.C. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1242,3 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a analizat cu prioritate excepţia lipsei de interes invocată de pârâte, reținând că reclamantul justifică un interes legitim privat în promovarea prezentei acţiuni, în condiţiile în care reclamă neîndeplinirea de către pârâte a obligaţiei de comunicare în termen legal a Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâta A.N.C., rezultă că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamantul C.V., ce face obiectul dosarului nr. 24743/RD/2010, a fost soluţionată prin emiterea Ordinului Preşedintelui A.N.C. nr. 105/ P din 24 februarie 2011.
În speţă, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 105/ P a fost emis la data de 24 februarie 2011 şi conform borderoului întocmit de A.N.C., a fost expediat reclamantului la 21 martie 2011.
Susţinerile pârâtelor în sensul respectării dispoziţiei legale referitoare la obligaţia comunicării ordinului „de îndată, de la data emiterii” sunt neîntemeiate, în condiţiile în care deşi ordinul a fost expediat la 21 martie 2011, data introducerii prezentei acţiuni în instanţă, nu s-a făcut dovada comunicării ordinului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991. Astfel, la data de 21 martie 2011, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nu era comunicat reclamantului, motiv pentru care acesta a înţeles să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată.
La termenul de judecată din 05 octombrie 2011, apărătorul reclamantului a învederat instanţei că acţiunea a rămas fără obiect, întrucât reclamantului i-a fost comunicat ordinul de redobândire a cetăţeniei române.
Astfel, având în vedere că cererea reclamantului a fost soluţionată, Curtea a constatat că acţiunea a rămas fără obiect şi urmează a o respinge ca atare.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta A.N.C. a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1242,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, judiciar şi onorariul de avocat.
Curtea a avut în vedere faptul că deşi acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, autoritatea pârâtă a căzut în pretenţii, în condiţiile în care pretenţiile deduse judecăţii au reprezentat, în fapt, vătămarea produsă de soluţionarea cererii numai ca urmare a introducerii prezentei acţiuni în instanţă, în timpul desfăşurării procesului reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea pârâtă să soluţioneze cererea sa.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâţii A.N.C. şi Preşedintele A.N.C. au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, autoritățile pârâte susţin că, prin încheierea de şedinţă din 05 octombrie 2011, dată la care s-a judecat cauza, instanţa de fond a reţinut că „la interpelarea instanţei, avocatul reclamantului învederează că reclamantului i-a fost comunicat ordinul, însă nu la domiciliul ales, respectiv la sediul avocatului, în prezent reclamantul fiind programat pentru a depune jurământul de credinţă faţă de ţară.”
Precizează recurenții faptul că intimatul-reclamant a solicitat instanţei de fond prin acţiune „să constate nesoluţionarea în termen legal a obligaţiei pârâtelor de a-mi comunica Ordinul 105/ P din 24 februarie 2011 şi să obligaţi pârâtele să obligaţi pârâtele să-mi comunice ordinul de îndată”. În conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, ordinul a fost comunicat solicitantului „de îndată de la data emiterii sale”, la mai puţin de o lună de la emitere, fiind vorba de un ordin prin care au fost aprobate nu mai puţin de 405 cereri cu privire la care s-au făcut adrese individuale de comunicare în condiţiile legii.
Aşadar, îndeplinirea obligaţiei legale de comunicare a ordinului de către recurenta-intimată s-a realizat în succesiunea etapelor prevăzute de legiuitor prin Legea nr. 21/1991, republicată, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române si nu ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată de către intimatul-reclamant (cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 21 martie 2011).
Chiar şi în privinţa petitului subsumat capătului principal de cerere, referitor la „obligarea pârâtei la comunicarea de îndată a ordinului”, având în vedere îndeplinirea acestei obligaţii legale anterior declanşării procesului, instanţa de fond în ipoteza în care ar fi trecut peste excepţia lipsei de interes a acţiunii, se impunea a o respinge ca fiind lipsită de obiect, rămânerea fără obiect creând aparenţa soluţionării ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecata, aspect de natură a conduce, pe cale de consecinţă, la reţinerea nejustificată a culpei procesuale în sarcina recurentei-intimate.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Deşi instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt din cauza dedusă judecăţii, soluţia pronunţată este criticabilă, în opinia Înaltei Curţi, sub aspectul interpretării culpei procesuale a pârâtei A.N.C.
Astfel, corect a reţinut judecătorul fondului că prin cererea înregistrată, la data de 21 martie 2011, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. şi E.N.E., în calitate de preşedinte a A.N.C., să se constate nesoluţionarea în termen a obligaţiei pârâtelor de a-i comunica Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 105/ P din 24 februarie 2011 şi să fie obligate pârâtele să-i comunice „de îndată” Ordinul de redobândire a cetăţeniei române.
Totodată, corect s-a constatat că, în speţă, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 105/P a fost emis la data de 24 februarie 2011 şi, conform borderoului întocmit de A.N.C., a fost expediat reclamantului la 21 martie 2011.
Cu toate acestea, deşi a observat că data comunicării Ordinului către reclamant coincide cu data sesizării instanţei şi a constatat că acţiunea a rămas fără obiect, instanţa de fond a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar reţine, însă, că autoritatea pârâtă a respectat dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, nefiind dovedită culpa sa procesuală. Aşadar, îndeplinirea obligaţiei legale de comunicare a ordinului de către recurenta-intimată s-a realizat în succesiunea etapelor prevăzute de legiuitor prin Legea nr. 21/1991, republicată, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române si nu ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată de către intimatul-reclamant (cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 21 martie 2011).
Prin urmare, faptul că însăşi finalitatea avută în vedere de legiuitor prin obligaţia legală de comunicare a ordinului, respectiv posibilitatea petentului de a se programa în vederea depunerii jurământului de credinţă (aspect în care se materializa practic interesul intimatului-reclamant în promovarea acţiunii) se realizase anterior, potrivit recunoaşterii intimatului, reclamant, şi nu ca urmare a declanşării procesului ci în urma comunicării făcute de către A.N.C. la domiciliul indicat în cerere, dovedeşte deopotrivă caracterul netemeinic şi nelegal al soluţiei instanţei de fond, atât cu privire la respingerea excepţiei lipsei de interes, cât şi la respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, dar mai ales în ceea ce priveşte reţinerea culpei procesuale în sarcina recurentei-pârâte.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat în cauză şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.C. şi Preşedintele A.N.C. împotriva sentinţei civile nr. 5854 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4224/2012. Contencios. Necomunicarea în... | ICCJ. Decizia nr. 3710/2012. Anulare Ordin al MAI și Ordin al... → |
|---|
