ICCJ. Decizia nr. 4279/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația "S.C.M." SA, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, a solicitat suspendarea efectelor H.G. nr. 590/2006 pentru aprobarea Strategiei de restructurare, privatizare și atragere de investiții; a efectelor Anexei la H.G. nr. 590/2006; precum și a ofertei de vânzare Acțiuni prin licitație cu strigare, acțiuni emise de SC C.M. SA Abrud.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, întrucât H.G. nr. 590/2006 nu respectă legislația din domeniul privatizării societăților comerciale deținute de stat, având în vedere că prin această hotărâre a fost aleasă ca metodă de privatizare pentru societatea comercială, cea a licitației cu strigare.
S-a mai arătat că metoda de vânzare aleasă prin H.G. nr. 590/2006 este în contradicție cu mandatul special acordat de Guvern și, de asemenea, că în cuprinsul acesteia nu se face nicio referire la dreptul pe care Asociația îl are de a achiziționa acțiunile deținute de stat la SC C.M. SA, iar oferta de vânzare publicată, nu conține nicio referire cu privire la dreptul de preempțiune pe care reclamanta îl are.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește capetele de cerere privind suspendarea efectelor H.G. nr. 590/2006 și a Anexei la H.G. nr. 590/2006, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea ofertei de vânzare acțiuni prin licitație cu strigare, acțiuni emise de SC C.M. SA Abrud a invocat excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel Alba-Iulia, prescripției dreptului material la acțiune și inadmisibilității, pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea instanței de fond prin sentința nr. 73 din 5 martie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba-Iulia, invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de, în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea efectelor ofertei de vânzare acțiuni prin licitație cu strigare și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind suspendarea efectelor ofertei de vânzare acțiuni prin licitație cu strigare formulată în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Totodată, Curtea de Apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la suspendarea efectelor H.G.nr. 590/2006 și a Anexei la H.G.nr. 590/2006 și a respins în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, Curtea de apel a respins cererea privind suspendarea efectelor H.G. nr. 590/2006 și a Anexei la H.G. nr. 590/2006 formulată de reclamanta Asociația "S.C.M." SA, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 40, alin. (1) din Legea nr. 137/2002, competentă să judece acțiunea prin care se atacă oferta de vânzare de acțiuni este secția comercială a Tribunalului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la suspendarea efectelor H.G. nr. 590/2006 și a Anexei la H.G. nr. 590/2006, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată, având în vedere că acest pârât nu are calitatea de autoritate emitentă a actului a cărei anulare se cere.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat că, din analiza prevederilor legale la care Hotărârea a cărei suspendare se cere, rezultă că susținerile reclamantei nu pot fi primate, întrucât licitația cu strigare se regăsește printre metodele enumerate în art. 13 din O.U.G. nr. 88/1997 prin care instituțiile publice implicate pot vinde acțiunile.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că deși H.G. nr. 590/2006 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la dreptul asociației constituită din salariați, membri ai consiliului de administrație sau pensionari cu ultimul loc de muncă la o societate comercială de a dobândi acțiuni/părți sociale la respectiva societate comercială, acest lucru nu contravine prevederilor legislației privind privatizarea, în condițiile în care în Anexă se menționează că "strategia de restructurare, privatizare și atragere de investiții, acolo unde nu se dispune altfel, se completează cu prevederile Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002 aprobate prin H.G. nr. 577/2002, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, judecătorul fondului a mai reținut că hotărârea a cărei suspendare se cerere are toate avizele prevăzute de lege și că art. 61 din H.G nr. 577/2002 privind Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogat de H.G. nr. 450/1999.
în ceea ce privește criticile reclamantei referitoare la oportunitatea alegerii metodei de privatizare, depășirea limitelor mandatului, caracterul condițional al ofertei, prima instanță a apreciat că nu pot fi reținute, întrucât acestea vizează însăși fondul cauzei .
Conchizând, instanța de fond a apreciat că nu mai este necesară analiza îndeplinirii și condiția pagubei iminente prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, a declarat recurs Asociația "S.C.M." SA, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului său reclamanta Asociația "S.C.M." SA., a arătat în esență următoarele:
- în mod greșit a apreciat instanța de fond că în speță nu este întocmită condiția cazului bine justificat, considerând că nu se mai impune analizarea îndeplinirii condiției pagubei iminente .
- Se arată de recurent că H.G. nr. 590/2006 nu respectă legislația din domeniul privatizării societăților comerciale deținute de stat iar modalitatea de vânzare a acțiunilor deținute la SC C.M. SA Abrud prevăzute în actul administrativ nu respectă dispozițiile legale în vigoare în domeniul privatizării și de asemenea oferta de vânzare a acestor acțiuni nu respectă dreptul de preemțiune al reclamantei recurente în ceea ce privește achiziționarea acțiunilor deținute de stat.
Consideră recurenta că este îndeplinită condiția cazului bine justificat prin aceea că metoda de vânzare aleasă de Guvern încalcă dispozițiile legale în materie metoda vânzării la licitație cu strigare nefiind cea mai bună metodă pentru atingerea rezultatului scontat.
S-a mai arătat că art. 13 din O.U.G. nr. 88/1997 enumeră limitativ metodele prin care instituțiile publice implicate în procesul de privatizare pot să vândă acțiunile deținute de stat la societăți comerciale, metode care sunt prevăzute într-o ordine de preferință, vânzarea prin metoda licitației cu strigare fiind menționată doar la lit. d) al acestui articol.
- Prima modalitate prevăzută fiind vânzare prin negociere directă, numai în subsidiar era posibilă licitație cu strigare sau cu oferte în plic sigilat. în lipsa unei negocieri directe cu recurenta, valorificarea acțiunilor către stat a acțiunilor pe piața de capital a întregului pachet de acțiuni, ar fi fost cea mai potrivită metodă de vânzare a acțiunilor, având în vedere că prețul cuprului este stabilit la bursă, fiind cea mai transparentă modalitate de vânzare.
- Instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că deși H.G. nr. 590/2006 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la dreptul asociației constituită din salariați, de a dobândi acțiuni, acest fapt nu contravine prevederilor legislației privind privatizarea.
A mai arătat recurenta că a fost constituită în conformitate cu prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 89/1997 în scopul de a dobândi dreptul de proprietate asupra acțiunilor SC C.M. SA Abrud iar în urma scrisorii de intenție către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, i s-a adus la cunoștință că singura modalitate prin care poate achiziționa acțiuni este participarea la "licitația competitivă, deschisă tuturor celor interesați, transparentă și necondiționată în cadrul căreia acțiunile să fie adjudecate în favoarea operatorului care oferă cel mai bun preț".
- A mai arătat de asemenea recurenta că instanța de fond trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor prevenirii pagubei iminente, având în vedere că o eventuală continuare a procedurii ar duce la imposibilitatea exercițiului dreptului subscrisei de preemțiune asupra acțiunilor deținute de stat la SC C.M. SA Abrud, paguba invocată fiind evidentă.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu prevederile art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
- în ceea ce privește nerespectarea de către actul administrativ contestat a dispozițiilor legale în vigoare în domeniul privatizării.
înalta Curte reține că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente în cauză, constatând că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.
Astfel, se reține că metoda licitației cu strigare inițiată ca strategie de privatizare de H.G. nr. 590/2006 este una dintre metodele de privatizare propuse pentru vânzarea acțiunilor de către instituțiile implicate.
Nu poate fi primită susținerea că metodele de vânzare a acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale prevăzute de art. 13 din O.U.G. nr. 88/1997 sunt într-o ordine de preferință, câtă vreme metodele de privatizare propuse a fi aplicate individual sau într-o combinație dată fac parte din strategia concretă de privatizare în scopul atingerii celui mai bun rezultat posibil (art. 4 din H.G. nr. 577/2002).
De asemenea, tot în Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 se arată expres că instituțiile publice pot vinde acțiunile deținute la societățile comerciale aflate în portofoliul lor prin utilizarea oricărei metode de vânzare prevăzute de O.U.G. nr. 88 și în Legea nr. 137/2002.
în același sens, a apreciat corect și instanța fondului.
- împrejurarea că metoda vânzării la licitație cu strigare nu este cea mai bună metodă pentru atingerea rezultatului scontat, ține de oportunitatea desfășurării licitației și poate fi analizată pe fondul cauzei, în contextul administrării de probatorii, în măsura în care se apreciază că oportunitatea este o măsură a legalității iar instituția publică trebuie să aleagă din mai multe variante pe cea care corespunde cel mai bine interesului public ocrotit.
- în ceea ce privește dreptul de preemțiune, această analiză ține de fondul cauzei.
- în ceea ce privește condiția prejudiciului iminent, se reține că într-adevăr o analiză a acestei condiții se poate face prin interdependență cu un caz bine justificat, întrunirea condițiilor prevăzute de ar. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 fiind necesară a fi cumulativ îndeplinită.
Paguba invocată de recurentă se referă la imposibilitatea exercitării dreptului de preemțiune asupra acțiunilor de stat la SC C.M. SA Abrud, ceea ce este o problemă ce urmează a fi dezlegată o dată cu fondul cauzei.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., constatând că sentința instanței de fond era temeinică și legală, s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4288/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4189/2012. Contencios → |
|---|
