ICCJ. Decizia nr. 4189/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E., în calitate de președinte a Autorității Naționale pentru Cetățenie, să se constate nesoluționarea în termenul legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetățeniei române, obligarea acestora la soluționarea cererii, la emiterea și comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ) "de îndată".
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 18 octombrie 2010 a depus cerere de redobândire a cetățeniei române înregistrată în anul 2010, iar la data de 3 martie 2011 a adresat pârâtei o solicitare de soluționare a cererii de redobândire, de emitere și comunicare a Ordinului de redobândire a cetățeniei române "de îndată", precum și întrebări concrete care să reflecte modul în care se lucrează la cererea sa, însă nu a primit răspuns.
întrucât a trecut un termen de peste 5 luni de zile de la data înregistrării cererii sale la autoritatea pârâtă, reclamanta se consideră vătămată în drepturile sale prin nesoluționarea în termenul legal a cererii de redobândire a cetățeniei române.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că în cauză s-a stabilit termen pentru analizarea cererii reclamantului la data de 5 august 2011 și întrucât s-a constatat că verificările nu sunt finalizate, neavând la dispoziție toate informațiile solicitate instituțiilor abilitate, s-a acordat un nou termen pentru analizarea dosarului la data de 5 octombrie 2011, așa încât nu se poate reține în sarcina autorității un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
Cu privire la solicitarea reclamantei de emitere a Ordinului privind redobândirea cetățeniei române, pârâta a solicitat respingerea ca prematură, cu motivarea că aceasta constituie o etapă distinctă în cadrul procedurii legale de acordare sau redobândire a cetățeniei române, ulterioară analizării cererii de către Comisia pentru Cetățenie.
Referitor la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, pârâta a susținut că nu este în culpă procesuală, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin notele scrise depuse la dosar, pârâta a arătat că la data de 7 octombrie 2011, cererea reclamantei a fost avizată pozitiv.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 6023 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității invocată de pârâtă, precum și capătul de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române formulat de reclamantă ca rămas fără obiect.
Prin aceeași sentință, a obligat pârâta să comunice reclamantei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată după emitere, ordinul prin care este soluționată cererea de redobândire a cetățeniei române, precum și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 508,3 RON.
Pentru a pronunța acestă soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la cererea de redobândire a cetățeniei române, prima instanță a reținut că la data introducerii prezentei acțiuni 5 aprilie 2011 cererea reclamantei nu era soluționată, fiind stabilit termen pentru analizare și avizare la data de 5 octombrie 2011, și întrucât în ședința din data de 7 octombrie 2011 cererea a fost avizată favorabil, aceasta a rămas fără obiect.
Referitor la excepția de prematuritate, dar și pe fondul capătului de cerere privind emiterea și comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 19 din Legea nr. 21/1991, constatând că pârâta nu a soluționat cererea reclamantei în termenul prevăzut de lege de 5 luni, termen care nu poate fi apreciat ca fiind de recomandare, ci este un termen cu caracter obligatoriu.
în ceea ce privește obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 508,3 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul de avocat, prima instanță a reținut că, deși capătul de cerere privind avizarea cererii reclamantei a fost respins ca rămas fără obiect, autoritatea pârâtă a căzut în pretenții, în condițiile în care pretențiile deduse judecății au reprezentat, în fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii numai ca urmare a introducerii prezentei acțiuni în instanță, în timpul procesului ea fiind obligată să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să soluționeze cererea sa.
3. Recursul exercitat în cauză
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 punctul 9 și ale art. 3041 din C. proc. civ.
în motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit prima instanță a interpretat și aplicat legea, respingând excepția prematurității capătului de cerere privind emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române de către reclamantă, întrucât emiterea ordinului de aprobare a cererii este o etapă ulterioară soluționării de către Comisia pentru cetățenie, menționând că Președintele A.N.C. a aprobat cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române prin Ordinul nr. 1076/P din 1 noiembrie 2011 în termen de 30 de zile de la data când cererea a fost avizată pozitiv (7 octombrie 2011), legiuitorul neprevăzând un termen expres pentru emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române.
Totodată, a susținut că în mod greșit a fost obligată autoritatea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la autoritate la data de 4 noiembrie 2010, iar președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus solicitarea de relații de la autorități și a fixat termenul la care cererea să fie verificată din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 11 din Legea nr. 21/1991 pentru 9 februarie 2011, deci în termenul legal de 5 luni de la înregistrare și înainte de sesizarea instanței. Cererea a fost analizată la termenul fixat, dar întrucât nu erau primite relațiile de la toate autoritățile abilitate a fost fixat un nou termen, iar după primirea tuturor relațiilor solicitate, la data de 7 octombrie 2011 cererea fiind avizată pozitiv.
în concluzie, recurenta-pârâtă a susținut că intimatei reclamante nu i s-a produs vreo vătămare, ci, dimpotrivă, i-a fost recunoscut un drept prin aprobarea cererii de redobândire a cetățeniei române la următorul termen, fiind incidente astfel prevederile art. 275 din C. proc. civ., pentru că nu numai că au fost recunoscute pretențiile reclamantei, dar autoritatea își îndeplinise obligațiile prevăzute de lege, nefiind astfel în culpă procesuală.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat, numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea acesteia să-i soluționeze respectiva cerere.
în speță, se constată că cererea intimatei-reclamante a fost înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 18 octombrie 2010, iar potrivit susținerilor pârâtei, a fost verificată sub aspectul îndeplinirii condițiilor în termenul de 5 luni prevăzut de lege, la data de 9 februarie 2011, când s-a apreciat că nu erau complete relațiile solicitate altor instituții ale statului pentru respectarea procedurii legale prevăzute de dispozițiile art. 8 lit. b) și e) din Legea nr. 21/1991, caz în care s-a procedat la o nouă verificare în data de 5 august 2011 și apoi la 5 octombrie 2011.
La data de 7 octombrie 2011, constatându-se îndeplinite condițiile legale, cererea a fost avizată pozitiv și ulterior aprobată prin Ordinul nr. 1076/P din 1 noiembrie 2011.
Cât privește termenul de 5 luni în care trebuia soluționată cererea de redobândire a cetățeniei a cărui depășire a fost invocată de intimată și reținută de prima instanță, înalta Curte reține că acest termen este stabilit de legiuitor pentru verificarea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române și se calculează de la data înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când își găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a procedurii, în plus, la data sesizării instanței nu exista nicio întârziere din partea autorității.
Așadar, cererea a fost soluționată potrivit legii, a fost avizată pozitiv (7 octombrie 2011), fiind emis și ordinul prin care a fost aprobată cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române (1 noiembrie 2011), așa încât nu se poate reține în sarcina recurentei-pârâte un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definit ca "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane" pentru a fi în culpă procesuală.
în fine, instanța de control judiciar reține că Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, împrejurare care nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea acestor cereri, dar câtă vreme, în prezenta cauză, toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea și comunicarea ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru reclamantă, nu există motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să fundamenteze o culpă procesuală a pârâtei.
Prin urmare, s-a constatat că, în speță, au fost aplicate în mod greșit prevederile art. 274 din C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4279/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4150/2012. Contencios → |
|---|
