ICCJ. Decizia nr. 4677/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4677/2012
Dosar nr. 2091/54/2012
Şedinţa publică de la 5 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând următoarele:
- anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv adresa din 21 mai 2012, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi adresa din 16 iulie 2012, precum şi toate actele subsecvente acestora;
- obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice la deblocarea sumei de 530.000 lei, ce a fost alocată prin H.G. nr. 255/2012 şi apoi blocată prin O.U.G. nr. 15/2012.
În cauză a formulat întâmpinare Guvernul României, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de petitul 1 al cererii, prin care se solicită anularea actelor administrative emise în vederea aplicării O.U.G. nr. 15/2012 şi excepţia inadmisibilităţii faţă de petitul 2 al cererii, vizând obligarea pârâţilor la emiterea actelor normative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, dat fiind că pârâtul Guvernul României nu poate fi obligat să exercite dreptul de iniţiativă legislativă.
Prin întâmpinarea depusă de D.G.F.P. Dolj, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data de 28 ianuarie 2013, reclamanta a depus precizare la acţiune, arătând că înţelege să solicite anularea adreselor din 21 mai 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care a fost indisponibilizată suma de 169.000 lei, precum şi a adresei din 16 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care i s-a solicitat returnarea sumei de 360.238 lei.
La data de 22 februarie 2013 reclamanta a formulat o cerere de renunţare la judecata capătului de cerere vizând anularea adresei din 16 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, cu menţiunea că înţelege să solicite anularea numai a adresei din 21 mai 2012, conform motivelor din cererea introductivă şi precizarea anterioară.
Prin Sentinţa nr. 157/2013 din 1 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. DOLJ - având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României în ceea ce priveşte cererea de anulare a actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, Curtea a constatat întemeiată excepţia invocată în raport de faptul că Guvernul nu este emitentul actelor subsecvente emise de autorităţile fiscale în executarea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Cât priveşte fondul cauzei, Curtea a reţinut că reclamanta a formulat acţiunea în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează secţiunea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, iar conform respectivelor dispoziţii persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe putând introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
În speţă, instanţa a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că se încadrează în vreuna din situaţiile în care dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 ar fi neconstituţionale, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale.
Curtea a reţinut că prin depunerea notei explicative din 8 mai 2012, a situaţiilor nedatate şi din care nu rezultă că vizează situaţia financiară a Comunei M., a unor facturi din anii anteriori, despre care susţine că ar fi fost plătite parţial sau nu au fost plătite, reclamanta nu a făcut dovada că înregistra la data de 6 aprilie 2012 arierate pentru cheltuieli curente şi de capital.
În ceea ce priveşte contractul de finanţare depus de reclamantă, s-a reţinut că, pe lângă faptul că a fost încheiat la data de 11 mai 2012, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 la 6 aprilie 2012, acesta este un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, fără cofinanţare, neîncadrându-se în categoria celor vizate de O.U.G. nr. 15/2012.
În această situaţie, curtea a apreciat că este neîntemeiată cererea reclamantei vizând anularea adresei din 21 mai 2012 a D.G.F.P.
Cât priveşte cererea subsecventă formulată de reclamantă, instanţa a apreciat că aceasta este inadmisibilă.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că, în speţa dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat, în realitate, obligarea Executivului la emiterea unor acte normative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare, respectiv la deblocarea sumei, conform principiului simetriei actelor juridice.
Or, în afara faptului că această solicitare nu corespunde dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 prin care se reglementează obiectul acţiunilor în contencios administrativ, cererea fiind inadmisibilă întrucât Guvernul nu poate fi obligat să exercite dreptul de iniţiativă legislativă, demersul reclamantei nu a fost precedat de reclamaţia administrativă impusă pentru admisibilitatea unor asemenea cereri, iar acestea sunt şi lipsite de interes în raport cu cererea principală formulată în temeiul art. 9 din Legea contenciosului în cauza dedusă judecăţii.
S-a constatat că în speţă, contrar dispoziţiilor imperative ale legii, reclamanta a solicitat instanţei de judecată obligarea Guvernului la exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă, deşi relaţiile dintre cele două puteri, executivă şi legislativă sunt exceptate de la controlul judecătoresc, pe cale directă, reglementat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar acceptarea acestei ipoteze ar semnifica şi o veritabilă ingerinţă în autonomia consacrată de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit căreia "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, principiu ce fundamentează temeiul democraţiei constituţionale."
În consecinţă, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M., prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministrul Finanţelor Publice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M., prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că, prin Decizia nr. 558/2012, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, care au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012.
Recurenta arată că prin sentinţa recurată se recunoaşte acest aspect, dar acţiunea a fost respinsă ca fiind nedovedită, menţionându-se că situaţiile depuse nu vizează situaţia financiară a Comunei M., cu toate că sunt semnate de primarul Comunei în calitate de ordonator principal de credite şi poartă ştampila UAT Comuna M.. De asemenea, se arată că adresa de înaintare cu care au fost depuse aceste declaraţii este înregistrată în 8 mai 2012 însoţită de nota justificativă din 8 mai 2012 şi au fost înregistrate la D.G.F.P. DOLJ în 8 mai 2012, astfel că este nejustificată afirmaţia din considerentele deciziei potrivit căreia aceste situaţii ar fi nedatate.
Concluzionează recurenta că cel puţin sub aspectul existenţei arieratelor la data intrării în vigoare a H.G. nr. 255/2012 (145.506 lei) acţiunea ar fi trebuit admisă şi obligate pârâtele la restituirea acestor sume.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei, iar, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de fond cu acţiunea având ca temei juridic prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi ca obiect, astfel cum acesta a fost precizat:
- anularea adresei din 21 mai 2012, emisă în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012 de D.G.F.P. Dolj;
- obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice la deblocarea sumei de 530.000 lei, ce a fost alocată prin H.G. nr. 255/2012 şi apoi blocată prin O.U.G. nr. 15/2012.
O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice a fost adoptată conform dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar în art. V din O.U.G. nr. 115/2012 s-a prevăzut: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica "Explicaţii" se va preciza obligatoriu "Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit H.G. nr. 255/2012, ramase neutilizate; (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă; (3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se reîntregeşte Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, potrivit instrucţiunilor emise de Ministerul Finanţelor Publice".
Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 a Curţii Constituţionale, s-a constat că dispoziţiile art. V alin. (1) teza 1 din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
Prin urmare, pentru a fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 15/2012, Curtea Constituţională a considerat că sumele alocate în baza H.G. nr. 255/2012 se vor restitui potrivit acestui act normativ dacă aceste sume nu au fost utilizate şi dacă unitatea administrativ-teritorială nu avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, sau nu a avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la 8 mai 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 15/2012.
Pentru a se constata îndeplinirea prevederilor O.U.G. nr. 15/2012, astfel cum s-a reţinut de către Curtea Constituţională, trebuie să se verifice:
- sumele alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012;
- dacă unităţile administrativ teritoriale aveau înregistrate, tot la data intrării în vigoare a ordonanţei, arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital;
- dacă unităţile administrativ teritoriale aveau în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă şi neachitată cota de cofinanţare în aceste proiecte la data de 8 mai 2012.
În cauză, a fost întocmită o Notă de constatare de către Camera de Conturi Dolj la 5 iulie 2012, din care rezultă că potrivit Anexei la H.G. nr. 255/2012 reclamantei i-a fost repartizată suma de 530.000 lei pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital şi cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.
În speţa de faţă, instanţa de primă jurisdicţie a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 şi obligarea pârâtului Guvernul României să plătească reclamantei despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat şi să restituie acesteia suma de 530.000 lei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă faptul că prin adresa din 16 iulie 2012 s-a dispus restituirea sumei de 360.238 lei, şi nu a sumei de 530.000 lei, aşa cum precizează reclamanta în acţiune, deoarece, prin nota de constatare din 5 iulie 2012, încheiată de Camera de Conturi Dolj, din suma totală de 530.000 lei, disponibilizată din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, a fost restituită suma de 169.762 lei cu explicaţia "restituirea sumei defalcate din TVA încasate potrivit H.G. nr. 255/2012 rămase neutilizate".
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, reclamanta are obligaţia restituirii numai a sumei de 360.283 lei, deoarece, aşa cum rezultă din nota de constatare a Camerei de Conturi Dolj din 5 iulie 2012, aceasta nu a justificat arierate pentru cheltuieli curente şi de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012) şi nu avea în derulare la data de 8 mai 2012 proiecte cu finanţare externă nerambursabilă care necesită cofinanţare.
Având în vedere Decizia nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale, a fost adoptată H.G. nr. 705 din 18 iulie 2012 privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 pentru unele unităţi administrative, iar în Anexa la acest act normativ rezultă că reclamantei i-a fost alocată suma de 530.000 lei, din care mai are de restituit suma de 360.238 lei, rămasă neutilizată conform destinaţiei prevăzute de H.G. nr. 255/2012.
Prin urmare, în temeiul H.G. nr. 255/2012 reclamantei i-a fost alocată suma de 530.000 lei, iar ulterior, în conformitate cu prevederile art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012 şi adresa Ministerului Finanţelor Publice nr. x/2012, s-a disponibilizat suma de 169.000 lei reprezentând sume defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru echilibrarea bugetului local pe anul 2012 şi neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, sumă achitată cu OP din 11 mai 2012.
Prin adresa din 16 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj s-a dispus ca reclamanta să ia măsurile necesare în vederea restituirii în termen de 15 zile de la notificare la bugetul statului a diferenţei de 360.238 lei, conform prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Înalta Curte constată faptul că la data de 28 ianuarie 2013 reclamanta a depus precizare la acţiune, arătând că înţelege să solicite anularea adreselor din 21 mai 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care a fost indisponibilizată suma de 169.000 lei, precum şi a adresei din 16 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care i s-a solicitat returnarea sumei de 360.238 lei.
Referitor la adresa nr. x/2012 a menţionat că la data retragerii sumei de 169.000 lei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M. avea înregistrate arierate în valoare totală de 145.506 lei, conform dării de seamă aferentă lunii aprilie 2012 şi facturilor anexate şi se afla în derularea unui proiect cu finanţare externă în cadrul Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală, conform notificării din 9 aprilie 2012 emisă de APDRP.
Referitor la adresa din 16 iulie 2012, a menţionat că aceasta a fost emisă în baza unei note de constatare a Camerei de Conturi Dolj, pentru sume deja utilizate, deşi O.U.G. nr. 15/2012 se referă numai la sume neutilizate de către autorităţile administraţiei publice locale.
Ca urmare a precizării depuse la dosar ulterior, la data de 25 februarie 2013, reclamanta a renunţat la judecată în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea adresei din 16 iulie 2012, astfel încât obiectul cererii de chemare în judecată a rămas cererea privind anularea adresei din 21 mai 2012.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu a făcut dovada că se încadrează în vreuna din situaţiile în care dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 ar fi neconstituţionale, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale.
Astfel cum în mod corect a apreciat curtea de apel, prin depunerea notei explicative din 8 mai 2012, a situaţiilor nedatate şi din care nu rezultă că vizează situaţia financiară a Comunei M., a unor facturi din anii anteriori, despre care susţine că ar fi fost plătite parţial sau nu au fost plătite, reclamanta nu a făcut dovada că înregistra la data de 6 aprilie 2012 arierate pentru cheltuieli curente şi de capital.
De asemenea, contractul de finanţare depus de reclamantă, pe lângă faptul că a fost încheiat la data de 11 mai 2012, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 la 6 aprilie 2012, este un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, fără cofinanţare, neîncadrându-se în categoria celor vizate de O.U.G. nr. 15/2012.
Astfel, Înalta Curte constată că probatoriul prezentat în susţinerea cererii de chemare în judecată nu este relevant, iar instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt prezentată.
În concret, reclamanta trebuia să aducă înscrisuri din care să rezulte următoarele aspecte:
- a primit finanţare în temeiul H.G. nr. 255/2012, în sumă de 530.000 lei, iar aceasta nu a fost utilizată până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 şi a fost restituită parţial;
- avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital la data de 6 aprilie 2012;
- avea în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă şi avea neachitată cota de cofinanţare la aceste proiecte la data de 8 mai 2012.
Înalta Curte constată, în acord cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, că este neîntemeiată cererea reclamantei vizând anularea adresei din 21 mai 2012 a D.G.F.P.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursul de faţă este nefondat, în condiţiile în care prima instanţă a motivat corespunzător soluţia adoptată, în raport de probatoriul prezentat şi a aplicat corespunzător dispoziţiile legale mai sus nominalizate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Pentru toate considerentele anterior expuse şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna M. prin Primar împotriva Sentinţei nr. 157/2013 din 1 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5390/2012. Contencios. Acţiuni împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 709/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
