ICCJ. Decizia nr. 4685/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4685/2012
Dosar nr. 3134/2/2011
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 05 aprilie 2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamata O.T. a chemat în judecată pârâţii A.N.C. şi E.N.E. - preşedintele A.N.C., solicitând să se constate nesoluţionarea în termenul legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea pârâtelor să-i soluţioneze cererea şi să-i emită şi să-i comunice, de îndată, ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 6335 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect, şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 999/ P din 10 octombrie 2011 emis de preşedintele A.N.C. a fost aprobată cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, numele acesteia figurând în anexa 1 la ordin care cuprinde lista persoanelor care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate.
Cu referire la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. şi art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ. (în forma în vigoare la data sesizării instanţei), Curtea de apel a apreciat că pârâţii nu au fost puşi în întârziere înainte de introducerea prezentei acţiuni, având în vedere că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost depusă la data de 03 noiembrie 2010, iar acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 05 aprilie 2011. Este adevărat că între cele două date este un interval de timp de 5 luni, dar termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 nu este reglementat pentru soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române cu tot ceea ce presupune aceasta (verificare îndeplinire condiţii, emitere ordin, comunicare ordin). Acest termen este termenul pe care preşedintele Comisiei trebuie să îl fixeze pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române şi curge de la data înregistrării cererii la secretariatul Comisiei. În condiţiile în care Legea nr. 21/1991 nu reglementează obligaţia A.N.C. de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române în termen de 5 luni de la data depunerii la A.N.C., nu se poate considera că pârâţii au fost puşi în întârziere înainte de data sesizării instanţei cu prezenta acţiune, astfel că, recunoscând pretenţiile reclamantei la primul termen de judecată, nu pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
2. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs reclamanta O.T., în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, recurenta-reclamantă critică soluţia primei instanţe numai sub aspectul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În acest sens, recurenta arată că pârâta A.N.C. nu a recunoscut pretenţiile din acţiune, întrucât, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Totodată, recurenta invocă termenul prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 şi arată că nu există nici un text de lege care să permită Comisiei pentru acordarea cetăţeniei să acorde mai multe termene pentru verificarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei. şi invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că A.N.C. are obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor în teremenul prevăzut de lege, precum şi jurisprudenţa C.E.D.O. în cauza Beian.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele - reclamante şi a prevederilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată nesoluţionarea în termenul legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetăţeniei române, solicitând obligarea pârâtelor să-i soluţioneze cererea şi să-i emită şi să-i comunice, de îndată, ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales.
Înalta Curte constată că reclamanta a depus cererea de redobândire a cetăţeniei la data de 3 noiembrie 2010, a introdus acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze la data de 5 aprilie 2011, iar, la data de 10 octombrie 2011, a fost emis Ordinul nr. 999 al preşedintele A.N.C., prin care a fost aprobată cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române.
Instanţa de control judiciar reţine că soluţia primei instanţe cu referire la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată este temeinică şi legală, întrucât, raport la dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. şi art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ., pârâţii nu au fost puişi în întârziere, iar, la prima zi de înfăţişare, chiar reclamanta, prin apărător, a pus concluzii în sensul respingerii acţiunii, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce priveşte termenul de 5 luni prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, Înalta Curte reţine, în sensul jurisprudenţei sale anterioare (Decizia nr. 1312/2012), că acesta este stabilit de legiuitor pentru verificarea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române şi se calculează de la data înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când îşi găseşte justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a procedurii.
În speţă, se constată că cererea recurentei-reclamante a fost înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 03 noiembrie 2010 şi a fost verificată sub aspectul îndeplinirii condiţiilor în termenul de 5 luni prevăzut de lege, la data de 09 februarie 2011, precum şi, ulterior, la data de 21 iulie 2011, când s-a constatat că lipseau unele dintre relaţiile solicitate instituţiilor publice abilitate, astfel că nu a fost posibilă avizarea cererii, şi a fost acordat termenul din 26 septembrie 2011, când cererea a fost avizată pozitiv de către Comisie, ulterior fiind emis ordinul susmenţionat.
În atare condiţii, instanţa de control judiciara achiesează la soluţia primei instanţe şi reţine că pârâtele nu au fost puse în întârziere anterior introducerii acţiunii.
În sensul aceleiaşi jurisprudenţe anterioare, Înalta Curte reţine Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004, împrejurare care nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea acestor cereri. Dar, câtă vreme, în prezenta cauză, toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea ordinului privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române pentru reclamantă, nu există motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să fundamenteze o culpă procesuală a pârâţilor.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.T. împotriva Sentinţei civile nr. 6335 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5283/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
