ICCJ. Decizia nr. 4791/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4791/20 14
Dosar nr. 1926/54/2012
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 1 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta M.B.M. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că, prin hotărârea nr. 10 din 15 martie 2012 adoptată de către Consiliul Ştiinţific din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii a fost aprobată recrutarea formatorilor cu normă parţială în cadrul Departamentului de Formare Iniţială, fiind respinsă contestaţia formulată de către reclamantă în calitate de candidat la postul de formator cu normă parţială în cadrul acestui departament, la disciplina Dreptul Uniunii Europene, cu comunicarea răspunsului la contestaţie, în acest sens, reclamantei .
Prin adresa înregistrată din 29 martie 2012 a fost comunicat reclamantei răspunsul la contestaţia formulată, motivele care au condus la reţinerea caracterului neîntemeiat al contestaţiei, anexându-se un extras al Hotărârii nr. 10/2012 cu prinzând soluţia de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei.
În soluţionare, a fost avută în vedere contestaţia înaintată în data de 13 martie 2012, de către reclamantă.
Curtea a examinat prima contestaţie ce priveşte, în mod direct, nelegalitatea procedurii de selecţie, răspunsul la contestaţie, înaintat prin adresa din 29 martie 2012, a doua contestaţie ce priveşte atât nelegalitatea procedurii de selecţie, cât şi nelegalitatea Hotărârii nr. 10/2012, desfăşurarea şi etapele procedurii de selecţie, precum şi punctele de vedere divergente ale părţilor.
Totodată, Curtea a constatat că reclamanta prezintă două categorii distincte de susţineri, primele având ca obiect nelegalitatea procedurii de selecţie, decurgând din nerespectarea prevederilor HCSM nr. 613/2007, respectiv din încălcarea principiilor transparenţei şi obiectivităţii prin deciziile administrative luate în timpul selecţiei .
Reclamanta prezintă, în cel de al doilea rând, cauze de nelegalitate ale Hotărârii Consiliului Ştiinţific nr. 10 din 15 martie 2012 raportate la soluţia dată contestaţiei, precum şi la motivarea acestei soluţii .
În motivarea soluţiei, Curtea a redat considerentele asupra nelegalităţii procedurii de selecţie, reţinând că:
În speţă, Hotărârea nr. 18/2011 permite ca, în compunerea comisiei de selecţie, să fie incluşi şi alţi formatori din catedra de specialitate .
În plus, s-a reţinut şi faptul că atribuţiile comisiilor de selecţie, în compunerea aprobată potrivit acestei hotărâri, se extind atât asupra evaluării admisibilităţii candidaturilor, ca primă etapă, cât şi asupra etapelor de selecţie ulterioare; astfel, în condiţiile în care dispoziţiile art. 3 alin. (1) din hotărâre nu fac distincţie, participarea pedagogului INM, în procedura de selecţie, este obligatorie în toate etapele de selecţie .
Mai mult chiar, observând criteriile notate prin fişele de evaluare interviu şi susţinere seminar demonstrativ, instanţa a constatat că, o parte din acestea (comunicare şi relaţionare în lucrul cu adulţii, cunoştinţe şi abilităţi didactice, adecvarea metodelor la obiectivele de învăţare şi profilul grupului, respectarea caracteristicilor de învăţare adulţi) intră în atribuţiile de evaluare a specialistului INM în ştiinţele educaţiei.
Reclamanta critică legalitatea procedurii de selecţie şi prin prisma inexistenţei unui act normativ care să permită comisiei de concurs să modifice structura procedurii de selecţie reglementate de HCSM nr. 613/2007 (aspect motivat de către pârât prin legitimarea comisiilor de selecţie, de către Consiliul Ştiinţific).
Din acest punct de vedere, instanţa a reţinut că normele de statut aprobate prin HCSM nr. 613/2007 reglementează evaluarea admisibilităţii candidaturilor şi, în a doua etapă, susţinerea interviului sau a seminarului demonstrativ (astfel cum s-a reţinut mai sus, probele fiind reglementate alternativ, nu cumulativ).
Procedura de selecţie publicată în luna noiembrie 2011 derogă de la normele de statut, incluzând proba suplimentară, a interviului desfăşurat în faţa comisiei de selecţie, fără a exista o dispoziţie în acest sens, în cuprinsul Hotărârii nr. 16/2011 ce priveşte aprobarea concursului, sau în cuprinsul Hotărârii nr. 18/2011 ce priveşte aprobarea comisiilor de selecţie (acest act administrativ reglementând numai posibilitatea de participare a altor formatori în specialitate atât la proba interviului, cât şi la proba seminarului demonstrativ) .
Cu toate acestea, instanţa a constatat că procedura de selecţie nu apare a fi emisă de către comisia de selecţie, a cărei componenţă a fost aprobată pentru disciplina Dreptul Uniunii Europene (astfel încât nu se impune analiza competenţei legitimate a acesteia, în modificarea structurii concursului), neexistând elemente de formă care să restrângă analiza numai cu privire la această comisie şi la specialitatea la care a susţinut concursul reclamanta.
Astfel, examinând forma publicată a procedurii, instanţa a constatat că stabilirea etapelor selecţiei a fost publicată sub antetul INM şi nu sub semnăturile membrilor comisiei, aceste etape fiind aplicabile concursului organizat pentru ocuparea tuturor posturilor vacante de formatori din cadrul aceluiaşi departament; ca atare, acest înscris emană de la pârât, iar pârâtul, potrivit art. 3 raportat la art. 7 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin HCSM nr. 127/2007 exercită dreptul de decizie, prin Consiliul Ştiinţific, asupra problemelor ce ţin de organizarea şi funcţionarea sa.
Instanţa de contencios administrativ a reţinut că, în speţă, indicarea unei structuri a procedurii de selecţie diferite faţă de cea reglementată de normele de statut prezintă elementele necesare de analiză a oportunităţii măsurii dispuse, în primul rând prin raportare la caracterul flexibil al procedurii de selecţie, iar în cel de al doilea rând, la elementele strategiei de recrutare a formatorilor, aprobate pentru perioada 2009-2012.
Pe de altă parte, în condiţiile în care a fost publicată procedura detaliată de selecţie, incluzând etapele, baremul minim pentru primele două etape, criteriile de stabilire a punctajului, precum şi criteriile generale şi cele specifice de recrutare, nu a putut fi reţinută încălcarea principiilor transparenţei şi obiectivităţii procedurii de selecţie .
Mai mult chiar, observând conţinutul corespondenţei electronice purtate între părţi, reclamanta a luat la cunoştinţă, fără a prezenta obiecţiuni faţă de structura concursului.
În ceea ce priveşte considerentele asupra legalităţii Hotărârii Consiliului Ştiinţific al INM cu nr. 10/2012, Curtea a reţinut că, prin acest act administrativ a fost aprobată recrutarea formatorului pentru disciplina Dreptul Uniunii Europene, prin art. 1 (în obiectul acţiunii în contencios administrativ reclamanta limitând petitul în anulare şi în reformare a dispoziţiei administrative, numai cu privire la acest articol), iar prin art. 2 a fost respinsă prima contestaţie, ca neîntemeiată, dispunându-se comunicarea unui răspuns, în acest sens, către reclamantă.
Urmărind cuprinsul acestei contestaţii, ce prezintă critici privind nelegalitatea procedurii de selecţie şi nelegalitatea acordării notelor la probele de selecţie, instanţa a constatat că normele de statut al formatorului, aprobate prin HCSM nr. 613/2007, nu reglementează posibilitatea contestării procedurii de selecţie; în aceste condiţii, fără a pune în discuţie o eventuală inadmisibilitate a plângerii prealabile, instanţa urmează să constate ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora înainte de a se adresa instanţei, persoana vătămată printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
În speţă, actul administrativ unilateral şi cu caracter individual cu efecte de vătămare pentru reclamantă, este Hotărârea Consiliului Ştiinţific nr. 10/2012, în partea privind aprobarea recrutării formatorilor cu normă parţială în urma selecţiei, faţă de acest act administrativ analizându-se îndeplinirea condiţiilor recursului administrativ prealabil.
Din acest punct de vedere, contestaţia prin care reclamanta a supus autorităţii administrative solicitarea retractării Hotărârii nr. 10/2012, a fost soluţionată prin Hotărârea Consiliului Ştiinţific nr. 21/2012, necontestată în prezenta cauză.
Mai mult, viciile legalităţii, decurgând din greşita compunere a comisiei de selecţie şi inexistenţa unui act administrativ normativ care să permită modificarea structurii procedurii de selecţie astfel cum au fost invocate de către reclamantă, au fost analizate de către instanţa de contencios administrativ şi apreciate ca neîntemeiate, în cadrul considerentelor asupra legalităţii procedurii de selecţie.
În ceea ce priveşte selectarea unui singur candidat, în urma susţinerii concursului, instanţa a reţinut că, potrivit procesului verbal datat în 31 ianuarie 2012, în urma susţinerii probei interviului s-au calificat un număr de 4 candidaţi pentru susţinerea seminarului demonstrativ, reclamanta fiind înscrisă la poziţia 3; se menţionează că, în urma susţinerii ultimei probe, membrii comisiei au formulat recomandarea de recrutare în privinţa unui singur candidat.
În analiza dreptului de apreciere al autorităţii publice, instanţa a reţinut că, potrivit normelor de statut (Secţiunea 2 - Selecţia, Subsecţiunea 2.1 - Formare iniţială), aprobate prin HCSM nr. 613/2007, una dintre etapele procedurii de selecţie constă în întocmirea listei candidaţilor selectaţi, prin aplicarea criteriilor expres şi cumulativ reglementate de statut şi în baza punctajului acordat pe fişa de evaluare a candidaţilor.
În raport de aceste condiţii, selecţia se realizează, în urma evaluării punctajului acordat la proba susţinerii seminarului demonstrativ (fără a exista un barem minim de punctaj, în vederea selectării), cumulat cu îndeplinirea criteriilor generale şi specifice de recrutare.
În speţă, analiza îndeplinirii criteriilor specifice se raportează şi la standardele profesionale pentru formatorii INM, indicate în manualul formatorului INM, acestea constituind premisele activităţii de selecţie realizate de către comisia organizată potrivit art. 28 din regulamentul INM.
Pe de altă parte, aceste criterii, astfel cum sunt reglementate de normele de statut, precum şi de strategia aprobată prin HCSM nr. 812/2009, prezintă un caracter concret şi prezintă, de asemenea, toate elementele necesare aprecierii gradului de îndeplinire, raportate la fiecare candidat, unele dintre acestea regăsindu-se în criteriile specifice punctate prin fişa de evaluare întocmită în urma susţinerii seminarului demonstrativ.
Ca atare, instanţa a reţinut exerciţiul normal al dreptului de apreciere al autorităţii pârâte, în ceea ce priveşte selecţia şi recomandarea unui singur candidat, în vederea recrutării ca formator cu normă parţială.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta M.B.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanţa a reţinut, în mod eronat existenţa unui drept de apreciere al autorităţii publice, care s-ar regăsi în cuprinsul normelor din statut - secţiunea 2 - Selecţie; Subsecţiunea 2.1. - Formarea iniţială - aprobate prin HCSM nr. 613/2007, drept ce ar conferi posibilitatea comisiei de selecţie de a nu propune Consiliului Ştiinţific şi, ulterior, posibilitatea Consiliului Ştiinţific de a nu supune, spre aprobarea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, a celor trei candidaţi care s-au situat în fruntea clasamentului realizat cu ocazia finalizării procedurii de selecţie. În ceea ce priveşte exerciţiul normal al dreptului de apreciere al autorităţii şi efectele unui astfel de drept asupra cauzei supuse judecăţii, acesta s-a manifestat prin aprecierea calităţilor şi pregătirii candidaţilor, apreciere realizată de către comisia de selecţie prin acordarea unui punctaj între 1 şi 10, pentru fiecare candidat în parte, pe fişele de evaluare aferente procedurii de selecţie. O astfel de prerogativă ar avea şi Consiliului Ştiinţific al INM, în sensul că acesta poate verifica aprecierea realizată de către comisia de selecţie (în sensul legalităţii şi conformităţii cu dispoziţie normative incidente) dar, nici comisia de selecţie şi nici Consiliul Ştiinţific al INM nu dispun de un drept de apreciere care să le permită respingerea, fără invocarea vreunui motiv expres prevăzut în normele aplicabile, a unui candidat care s-a clasat pe locul 2 în situaţia în care au fost scoase la concurs 3 locuri;
- instanţa a reţinut în mod eronat posibilitatea conferită de normele din statut (Statutul de formator Institutul Naţional al Magistraturii - recrutare, evaluare, revocare) Consiliului Ştiinţific al Institutul Naţional al Magistraturii de a stabili prin decizie numărul de membri ai comisiei de selecţie. Prin HCSM nr. 613/2007 s-a stabilit, în mod univoc, faptul că această comisie trebuie să fie formată din 3 şi nu 4 membri (a se vedea Secţiunea 2 din Statut, subsecţiunea 2.1.). Totodată, HCSM nr. 613/2007 este o normă de rang superior oricărei hotărâri Institutul Naţional al Magistraturii contrare şi care exista în domeniul de aplicare a acesteia. Astfel, comisia de selecţie a candidaţilor este compusă din: un director Institutul Naţional al Magistraturii, un formator ales din rândul corpului de formatori Institutul Naţional al Magistraturii şi pedagogul Institutului Naţional al Magistraturii;
- instanţa a stabilit printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor incidente faptul că pârâta Institutul Naţional al Magistraturii (prin intermediul comisiei de selecţie şi/sau a Consiliului Ştiinţific) are dreptul de a include proba suplimentară a interviului în cadrul exercitării dreptului de decizie asupra problemelor ce ţin de organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Magistraturii. Autoritatea pârâtă nu are dreptul de a modifica etapele procedurii de selecţie, normele din statut prevăzând în mod limitativ conţinutul anunţului de recrutare (Secţiunea D, Subsecţiunea 1), conţinut care nu prevede posibilitatea înserării unor etape diferite sau suplimentare. Astfel, în mod greşit s-a reţinut că pârâta putea hotărî atât susţinerea interviului, cât şi susţinerea seminarului, deşi HCSM nr. 613/2007 prevede doar posibilitatea alegerii unei singure probe, din cele două menţionate (susţinere seminar sau interviu).
Criticile formulate de recurentă se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei potrivit cărora comisiei de selecţie îi incumbă obligaţia de a propune Consiliului Ştiinţific numirea în calitate de formator INM a candidaţilor aflaţi pe poziţii situate în limita posturilor scoase la concurs, iar Consiliului Ştiinţific îi incumbă obligaţia de a supune spre aprobare Plenului Consiliului Superior al Magistraturii aceste propuneri, acestea urmează a fi respinse, deoarece potrivit normelor din statut (Secţia 2 - Selecţia, Subsecţiunea 2.1. - Formarea iniţială), aprobate prin HCSM nr. 613/2007, comisia de selecţie are atribuţia de a întocmi lista candidaţilor selectaţi, prin aplicarea criteriilor reglementate de statut şi în baza punctajului acordat pe fişa de evaluare a candidaţilor. Selecţia s-a realizat în urma evaluării punctajului acordat la proba susţinerii seminarului demonstrativ, cumulat cu îndeplinirea celorlalte criterii reglementate de statut, fără a exista un barem (punctaj minim) pentru selectare.
Statutul formatorului stabileşte în cadrul Procedurii de selecţie a formatorilor, ca ultimă etapă a acestei proceduri de selecţie, întocmirea unei liste a candidaţilor selectaţi de către comisie şi nu a celor care, în urma evaluării, s-au clasat pe poziţii ce se încadrează în limita locurilor scoase la concurs. O asemenea reglementare poate fi justificată prin specificul postului de formator, care necesită abilităţi inclusiv în domeniul transmiterii cunoştinţelor către auditori.
În legătură cu această critică recurenta nu a identificat prevederile normative care ar interzice autorităţii pârâte de a selecta şi recomanda un singur candidat, în vederea recrutării ca formator cu normă parţială, astfel că acest motiv de recurs va fi respins ca neîntemeiat.
De asemenea, sunt neîntemeiate criticile recurentei cu privire la nelegalitatea participării, în cadrul comisiei de selecţie, a unui formator, deoarece potrivit Hotărârii Consiliului Ştiinţific nr. 18 din 17 noiembrie 2011, „atât la susţinerea interviurilor, cât şi a seminariilor demonstrative, la invitaţia titularului de disciplină, pot participa şi alţi formatori din cadrul catedrei pentru care au fost scoase locuri la concurs”. Reclamanta - recurentă nu a atacat această hotărâre şi nici nu a argumentat în ce constă vătămarea produsă prin participarea unui formator în plus, în cadrul comisiei de selecţie.
Cu privire la etapa interviului, în mod greşit recurenta a apreciat că a avut loc o încălcare a dispoziţiilor statutului formatorului în vigoare, deoarece interviul pe care candidaţii l-au susţinut în faţa comisiei de selecţie a constituit, alături de evaluarea CV-urilor şi a scrisorilor de intenţie ale candidaţilor, o formă de evaluare preliminară şi nu se confundă cu interviul în faţa catedrei de specialitate, care este diferit atât din punctul de vedere al comisiei, cât şi al obiectivelor urmărite.
Petru considerentele menţionate, în raport de actele normative ce au stat la baza concursului organizat de autoritatea pârâtă, instanţa de control judiciar constatată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.B.M. împotriva sentinţei nr. 101/2013 din 1 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3809/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5390/2012. Contencios. Acţiuni împotriva... → |
|---|
