ICCJ. Decizia nr. 3809/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3809 /20 14
Dosar nr. 8655/2/2012
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea pârâţilor să recunoască efectele diplomei şi suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea S.H., cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
La 14 decembrie 2012, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile cu Inspectoratul Şcolar al Muncipiului Bucureşti şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, având în vedere faptul că nu are în atribuţii recunoaşterea diplomelor. De asemenea, a fost invocată excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de chemare în judecata, având în vedere faptul că reclamantei i s-a eliberat diploma de licenţă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 862 din 01 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiate.
Instanţa a admis cererea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.
Pârâţii au fost obligaţi să recunoască diploma de licenţă din 9 aprilie 2008 eliberată pe numele reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia lipsei procedurii prealabile nu este întemeiată, întrucât reclamanta a respectat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se ambelor pârâte, cărora le-a solicitat, în mod direct sau indirect, să recunoască efectele diplomei de licenţă şi ale suplimentului de diploma, eliberate de Universitatea S.H.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, instanţa a constatat că reclamanta este posesoarea unei diplome de licenţă, care este recunoscută de drept potrivit legii, însă pârâtele au refuzat să recunoască această diplomă, motiv pentru care instanţa a constatat că excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei este neîntemeiată şi a fost respinsă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa şi elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii.
Având în vedere că reclamanta a solicitat recunoaşterea de către pârâte a propriei diplome de licenţă, a reţinut instanţa că rezultă că are calitate procesuală activă, existând o identitate între titularul dreptului dedus judecăţii şi persoana reclamantei, fiind respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, instanţa de fond a constatat că acest pârât a respins reclamantei cererea de înscriere la examenul de titularizare, nerecunoscând dreptul reclamantei ce izvorăşte din diploma de licenţă, motiv pentru care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta a urmat şi absolvit studii universitare în cadrul Universităţii S.H., Facultatea de Sociologie şi Psihologie din Bucureşti, specializarea Sociologie - Psihologie.
Conform diplomei de licenţa din 09 aprilie 2008, eliberată de Universitatea S.H., a reţinut instanţa de fond că reclamanta este absolventă a Facultăţii de Sociologie şi Psihologie din Bucureşti, specializarea Sociologie - Psihologie, promoţia 2007, că a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2007, dobândind titlul de licenţiată în Sociologie-Psihologie.
Instanţa de fond reţine că este adevărat că diplomele de licenţă sunt recunoscute fără nicio formalitate, dacă au fost emise în condiţiile legii, însă instanţa reţine că reclamanta are interesul să-i fie recunoscută diploma sa de licenţă, deoarece pârâtele i-au respins cererea de înscriere la examenul de titularizare, nerecunoscându-i acest drept.
Diploma de licenţă, din această cauză, a constatat instanţa că este valabilă, întrucât nici o autoritate administrativă sau instanţa judecătorească nu s-a pronunţat în sensul revocării/anulării actului, iar acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor diplomelor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A concluzionat instanţa că a interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenţilor, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS şi implicit, nici de alte autorităţi ale statului.
3. Recursul formulat de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.
Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, susţinând că în mod greşit a fost soluţionată excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Recurentul a susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 95 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, nu intră în atribuţiile acestei autorităţi să recunoască diplome emise de Universităţi.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul şi rejudecând cauza pe fond va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
Noţiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul acţiunii judiciare, cu care reclamanta a sesizat instanţa de judecată, îl reprezintă obligarea MECTS de a recunoaşte efectele actelor de studii ale reclamantei, respectiv diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă, emise de Universitatea S.H. Bucureşti - Facultatea de Sociologie Psihologie Bucureşti, specializarea sociologie-psihologie.
Or, raportat la petitul cererii introductive, Înalta Curte a constatat că, în mod greşit, instanţa de primă jurisdicţie a făcut aplicarea dispoziţiilor legale, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care hotărârea instanţei de fond va fi modificată în parte.
Văzând dezlegarea dată de instanţa de fond excepţiilor invocate în cauză, Înalta Curte a constatat că acestea au fost corect soluţionate, motiv pentru care hotărârea instanţei cu privire la dezlegarea dată excepţiilor va fi menţinută.
Critica formulată de recurent cu privire la greşita soluţionare a excepţiei lipsei procedurii prealabile şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive urmează a fi respinse de instanţa de control judiciar, constatând că reclamanta a urmat procedura prealabilă prevăzută de lege, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, precum şi faptul că reclamanta justifică încălcarea unui drept de către pârâtul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, instanţa de control judiciar a constatat că diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă ale reclamantei sunt în fiinţă şi constituie acte administrative care nu au fost revocate sau, după caz, anulate în vreun mod de instanţele de judecată.
Înalta Curte reţine că o diplomă de licenţă emisă de o instituţie de învăţământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoastere/validare a diplomei de către MECTS.
Prin urmare, nu se poate reţine că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituţiile de învăţământ superior, cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.
Diploma de licenţă este un document oficial şi câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.
Înalta Curte constată că în condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat, fără a fi nevoie de „recunoaşterea diplomei de licenţă”.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 862 din 01 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei D.M., ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4791/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
