ICCJ. Decizia nr. 4821/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4821/2012
Dosar nr. 2264/109/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea formulată de B.A.C. pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 27 aprilie 2011, în contradictoriu cu M. Câmpulung, C.L.M. Câmpulung şi S.P.A.S. Câmpulung, s-a solicitat anularea deciziei nr. 1 din 1 ianuarie 2011 şi a deciziei nr. 41 din 1 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung şi reîncadrarea reclamantei în funcţia deţinută potrivit deciziei nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu plata tuturor drepturilor salariale la zi, indexate şi majorate de la 1 ianuarie 2011, de care ar fi beneficiat reclamanta în funcţia menţionată.
În motivare s-a arătat că reclamanta este funcţionar public în cadrul S.P.A.S. Câmpulung din cadrul C.L. Câmpulung, iar datorită faptului că a absolvit F.Ş.J.A. Braşov, S.A.P. din cadrul U.S.H. prin decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 a fost promovată în clasă pe funcţia publică de execuţie referent clasa a III-a, grad profesional superior, treapta I de salarizare, gradaţie 5, fiind demis avizul favorabil a A.N.F.P. Bucureşti.
Ulterior, la 1 ianuarie 2011, S.P.A.S. Câmpulung a revocat decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 arătând că studiile universitare absolvite nu sunt acreditate, deşi la momentul la care a fost promovat aceeaşi instituţie a confirmat că îndeplineşte condiţiile pentru ocuparea funcţiei.
Municipiul Câmpulung a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.
Se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M. Câmpulung, arătându-se că S.P.A.S. Câmpulung este structură cu personalitate juridică, singura care poate fi chemată în judecată.
Pe fond se solicită respingerea cererii, de vreme ce reclamanta nu poate promova, neavând diplomă de licenţă emisă de U.S.H., forma de învăţământ ID urmată de reclamantă nefiind recunoscută de M.E.C.T.S.
La 25 noiembrie 2011, reclamanta şi-a precizat contestaţia arătând că înţelege să cheme în judecată şi M.E.C.T.S. pentru anularea actului nr. 52485 din 21 decembrie 2010, ulterior a deciziei nr. 1 din 1 ianuarie 2011 şi a deciziei nr. 41 din 1 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung cu consecinţa reintegrării şi a plăţii salariale la zi.
M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare invocând excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Argeş având în vedere calitatea de autoritate publică centrală a acestui pârât şi prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 9 din 9 ianuarie 2012, Tribunalul Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că urmare a completării contestaţiei prin chemarea în judecată a M.E.C.T.S. devin aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 70/ F-CONT din 24 februarie 2012, Curtea de Apel, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii pasive a M. Câmpulung și a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta B.A.C., în contradictoriu cu pârâţii M. Câmpulung – prin P., C.L.M. Câmpulung, S.P.A.S. Câmpulung, M.E.C.T.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M. Câmpulung, pe considerentul că S.P.A.S. Câmpulung este structură cu personalitate juridică, că în litigiile de contencios administrativ nu are relevanţă calitatea de subiect de drept distinct a autorităţii pârâte.
În al doilea rând, s-a constatat că în privinţa capătului de cerere privind plata drepturilor băneşti la zi, faţă de faptul că M. deţine un patrimoniu, potrivit art. 21 alin. (1) raportat la art. 119 din Legea nr. 215/2001, iar nu serviciul pârât, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu este întemeiată şi se va respinge ca atare.
Curtea a reţinut că reclamanta este funcţionar public în cadrul S.P.A.S. Câmpulung din cadrul C.L.M. Câmpulung.
Potrivit adeverinţei din 8 iulie 2009, emisă de U.S.H., reclamanta a urmat cursurile F.Ş.J.A. Braşov, specializarea Administraţie Publică cu 180 credite, iar în anul 2009 a susţinut şi promovat examenul de licenţă obţinând titlul de Licenţiat în ştiinţe administrative.
La 1 februarie 2011 şi 2 februarie 2011, Compartimentul contabilitate şi Compartimentul Resurse Umane din cadrul C.L. Câmpulung, S.P.A.S. au întocmit adresa nr. 344/2011, prin care i-au adus la cunoştinţă reclamantei că urmare a adresei nr. 52485 din 21 decembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S. – D.G.Î.S.E.R.S.D., rezultă că specializarea urmată de reclamantă la forma de învăţământ ID nu este prevăzută în nici o hotărâre de Guvern, astfel că studiile universitare nu sunt acreditate, iar până la depunerea diplomelor de studii, reclamanta va fi readusă la încadrarea avută anterior promovării în clasă.
Prin decizia nr. 1 din 1 ianuarie 2011, C.L. Câmpulung, S.P.A.S. a decis ca începând cu 1 ianuarie 2011 se revocă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009, privind promovarea în clasă a reclamantei, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile Ordinului nr. 100280/7 octombrie 2008 şi prevederile Legii nr. 188/1999, deoarece specializarea urmată de reclamantă nu este prevăzută în nici o hotărâre de Guvern.
Prin decizia nr. 23 din 3 ianuarie 2011, acelaşi serviciu a decis că începând cu 1 ianuarie 2011, se reîncadrează reclamanta în funcţia publică de execuţie de referent clasa III, grad profesional superior, gradaţia V, clasa de salarizare 30, în cadrul S.P.A.S. Câmpulung.
Curtea a constatat, prin urmare, a fi îndeplinită cerinţa procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, s-a constatat că actul administrativ atacat este de natură să aducă reclamantei o vătămare, adresa nr. 52485 din 21 decembrie 2010 aflându-se la baza emiterii actelor administrative atacate prin care s-a dispus revocarea deciziei de promovare şi reîncadrarea acesteia în funcţia publică de execuţie deţinută anterior. În acest sens este şi soluţia depusă la dosar, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. 840/46/2009.
Adresa atacată arată că forma de învăţământ urmată de reclamantă, respectiv ID, specializarea A.P.F.Ş.J.A. Braşov, U.S.H. nu este prevăzută în nicio hotărâre de Guvern, astfel că studiile urmate nu pot fi recunoscute, nefiind legale.
La data înmatriculării reclamantei în anul I de studiu era în vigoare H.G. nr. 676/2007.
Curtea a reţinut că potrivit pct. 6 din Anexa H.G. nr. 916/2005, în cadrul U.S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu F.Ş.J.A. Braşov.
În anexa H.G. nr. 676/2007 pct. 6.18 în cadrul F.Ş.J.A. Braşov este autorizată să funcţioneze specializarea Administraţie publică, forma de învăţământ Zi/FR.
Aceeaşi menţiune este făcută şi în anexa H.G. nr. 635/2008, specializarea administraţie publică fiind acreditată la forma de învăţământ Zi şi autorizată să funcţioneze provizorie la forma de învăţământ FR cu 180 puncte credit, fără a exista autorizare pentru forma de învăţământ ID.
Ca atare, adresa M.E.C.T.S. atacată, este emisă cu respectarea prevederilor legale.
Curtea a reţinut în acest context că, pentru promovarea în clasă, în temeiul art. 2 din Ordinul nr. 10280/2008 privind Regulamentul de promovare în clasa funcţionarilor publici încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, f uncţionarii publici încadraţi pe asemenea funcţii, care au absolvit o formă de învăţământ superior de lungă durată, studii universitare de licenţă sau o formă de învăţământ superior de scurtă durată, în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, trebuie să prezinte diploma de absolvire sau, după caz, adeverinţa care să ateste absolvirea unei forme de învăţământ superior de lungă durată, de scurtă durată sau a studiilor universitare de licenţă, precum şi o cerere de înscriere la examenul de promovare în clasă, în termen de 5 zile de la data afişării.
De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din acelaşi ordin, pentru p romovarea funcţionarilor publici care au fost admişi la examenul de promovare prin transformarea postului, în vederea acestei transformări a postului, autoritatea sau instituţia publică are obligaţia să transmită A.N.F.P., printre altele o copie a diplomei de absolvire sau, după caz, o adeverinţă care să ateste absolvirea unei forme de învăţământ superior de lungă sau de scurtă durată de către funcţionarul public declarat „admis” la examenul de promovare în clasă.
Procedând în acest mod a fost emisă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 privind promovarea în clasă a reclamantei, adeverinţa de studii depusă de aceasta primind efecte juridice în temeiul dispoziţiilor Ordinului nr. 10280/2008 în vigoare la data promovării.
Însă chiar dacă adeverinţa care a produs aceste efecte nu a fost anulată, adresa emisă de M.E.C.T.S. făcând numai menţiune cu privire la legalitatea studiilor organizare de U.S.H., urmate de reclamantă, Curtea a reţinut că p otrivit art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, d upă finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează Adeverinţă de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
Ca atare, nefiind eliberată diploma de studii iar adeverinţa de absolvire încetându-şi valabilitatea, nu se poate considera că sunt îndeplinite cerinţele legale de promovare în clasă, potrivit O. nr. 10280/2008.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 8 raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M. Câmpulung şi a respins cererea ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta B.A.C. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, încălcându-se chiar practica judiciară a I.C.C.J. în aceste cauze, decizii care se află la dosarul cauzei.
Acţiunea formulată nu priveşte anularea adeverinţei de absolvent valabila până la eliberarea diplomei de licenţă. Numai în această situaţie hotărârea fondului putea să se întemeieze pe considerente legate de acreditarea/neacreditarea formei de învăţământ la distanţă.
Adeverinţele nr. 5403 din 08 iulie 2009 şi nr. 4916 din 4 octombrie 2010 sunt valabile, nicio autoritate administrativă sau instanţă judecătorească nu s-au pronunţat în sensul revocării/constatării nulităţii sau anulării actului.
Cat priveşte calitatea de unitate de învăţământ superior acreditata sau neacreditata a U.S.H. – F.Ş.J.A. Braşov, aceasta este o problema a unităţii în cauza, reclamanta, în baza teoriei „aparentei dreptului, nu poate fi victima acreditării sau neacreditării facultăţii. Atunci când s-a înscris la facultate, nicio structura statala nu a avertizat viitorii studenţi ca facultatea nu este autorizata/acreditata”.
Potrivit menţiunilor din adeverinţele nr. 5403 din 08 iulie 2009 şi nr. 4916 din 4 octombrie 2010, se arata ca acestea sunt valabile până la eliberarea diplomei de licenţă.
În al doilea rând, precizează recurenta, daca instanţa dorea să verifice îndeplinirea condiţiilor de promovare în clasă a reclamantei, trebuia să se raporteze la momentul când s-a emis Decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009. La acel moment exista adeverinţa de absolvire nr. 5403 din 8 iulie 2009 şi nr. 4916 din 4 octombrie 2010 valabile chiar în interiorul termenului de 12 luni. În acest sens potrivit art. 2 din Ordinul nr. 10280/2008 se precizează că pentru promovarea în clasă trebuie să fie prezentată diploma de absolvire sau după caz adeverinţa de absolvire care a fost transmisă la A.N.F.P.
În al treilea rând, susține recurenta, instanţa trebuia să observe ca la momentul emiterii adresei de către M.E.C.T.S. nr. 52485 din 21 decembrie 2010 şi a celor două decizii nr. 1 din 1 ianuarie 2011 şi nr. 41 din 1 martie 2011, adeverinţa de absolvire nr. 4916 din 4 octombrie 2010 emisă de U.S.H. era în termenul valabilitate de 12 luni până la 4 10 2011.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
4.1. Inadmisibilitatea acţiunii formulate în contradictoriu cu M.E.C.T.S.
Astfel, cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, reclamanta a solicitat anularea adresei nr. 52485 din 21 decembrie 2010 emise de pârâtul M.E.C.T.S., prin care această autoritate a făcut cunoscut faptul că „S.A.P. cu forma de învăţământ la distanţă (ID) la F.Ş.J.A. Braşov, U.S.H. din Bucureşti, nu este prevăzută în nici o hotărâre de guvern”.
Înalta Curte reţine că, deşi adresa menţionată constituie o corespondenţă prin care autoritatea emitentă a exprimat un punct de vedere, o interpretare a textelor de lege incidente cu privire la acreditarea U.S.H., comunicată S.P.A.S. Câmpulung, care nu produce prin ea însăşi efecte directe asupra situaţiei juridice a intimatului reclamant, deciziile emise de C.L. Câmpulung, respectiv Decizia nr. 2 din 01 ianuarie 2011 şi Decizia nr. 42 din 01 martie 2011 au avut la bază tocmai Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă M.E.C.T.S.
Din punct de vedere juridic, Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă M.E.C.T.S., care a stat la baza emiterii Deciziilor nr. 2 din 01 ianuarie 2011 şi nr. 42 din 01 martie 2011 are valoarea juridică a unei operaţiuni administrative care a însoţit/justificat emiterea acestor acte administrative.
Prin urmare, adresa nr. 52485 din 12 decembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S. nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin aceasta s-au furnizat relaţii cu privire la unele solicitări adresate de către reclamant conform dreptului la petiţionare.
După cum se cunoaşte din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 5412/2006), comunicarea modului de interpretare a unui text de lege prin care autoritatea publică dă curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziţii legale nu constituie un act administrativ, ci o corespondenţă administrativă.
Acestea sunt considerentele care impun respingerea acţiunii formulate de reclamantă în contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă.
4.2. Fondul raportului juridic dintre reclamantă şi pârâţii M. Câmpulung prin P., C.L.M. Câmpulung şi S.P.A.S. Câmpulung
Deşi instanţa de fond a reţinut corect situația de fapt şi dispoziţiile legale incidente pricinii, a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, reţinând că reclamanta nu deţine o adeverinţă de absolvire valabilă şi, prin urmare, nu poate promova în clasă conform Ordinului nr. 10280/2008.
Înalta Curte constată că reclamanta-recurentă este titulara Diplomei de licenţă eliberată în 2009 de U.S.H. – F.Ş.J.A. Braşov.
Diploma de licenţă este valabilă, nicio autoritate administrativă sau instanţă judecătorească nu s-a pronunţat în sensul revocării/ constatării nulităţii sau anulării actului.
„Opinia” intimatului-pârât emisă prin conţinutul adresei nr. 52455/2010 o prejudiciază pe recurenta-reclamantă în drepturile sale recunoscute de lege, determinat de faptul că diploma sa de licenţă nu a fost anulată până în prezent.
Considerentele avute în vedere de judecătorul fondului au condus la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti nelegale.
Apărările legate de acreditarea/ neacreditarea formei de învăţământ la distanţă nu se circumscriu obiectului acţiunii.
Acţiunea formulată în prezenta cauză nu priveşte anularea diplomei de licenţă. Numai în această situaţie, hotărârea fondului putea să se întemeieze pe considerente legate de acreditarea/ neacreditarea formei de învăţământ la distanţă.
În acest context, actul administrativ atacat nu are nici un efect anulator asupra diplomei recurentei, act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, prin care i se recunoaşte acesteia calitatea de licenţiat în administraţie publică.
Corect a reţinut judecătorul fondului că pentru promovarea în clasă, în temeiul art. 2 din Ordinul nr. 10280/2008 privind Regulamentul de promovare în clasa funcţionarilor publici încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, f uncţionarii publici încadraţi pe asemenea funcţii, care au absolvit o formă de învăţământ superior de lungă durată, studii universitare de licenţă sau o formă de învăţământ superior de scurtă durată, în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, trebuie să prezinte diploma de absolvire sau, după caz, adeverinţa care să ateste absolvirea unei forme de învăţământ superior de lungă durată, de scurtă durată sau a studiilor universitare de licenţă, precum şi o cerere de înscriere la examenul de promovare în clasă, în termen de 5 zile de la data afişării.
De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) lit. b) din acelaşi ordin, pentru p romovarea funcţionarilor publici care au fost admişi la examenul de promovare prin transformarea postului, în vederea acestei transformări a postului, autoritatea sau instituţia publică are obligaţia să transmită A.N.F.P., printre altele o copie a diplomei de absolvire sau, după caz, o adeverinţă care să ateste absolvirea unei forme de învăţământ superior de lungă sau de scurtă durată de către funcţionarul public declarat „admis” la examenul de promovare în clasă.
Procedând în acest mod a fost emisă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 privind promovarea în clasă a reclamantei, adeverinţa de studii depusă de aceasta primind efecte juridice în temeiul dispoziţiilor Ordinului nr. 10280/2008 în vigoare la data promovării.
Potrivit art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, d upă finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează Adeverinţă de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
În lipsa diplomei de absolvire, reclamanta deţinea adeverinţele nr. 5403 din 8 iulie 2009 şi nr. 491 din 04 octombrie 2010, valabile în interiorul termenului de 12 luni, raportat la data promovării în clasă, prin decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009.
Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite acţiunea reclamantei, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă, va admite acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii M. Câmpulung prin P., C.L.M. Câmpulung şi S.P.A.S. Câmpulung şi, în consecinţă va anula deciziile nr. 1 din 01 ianuarie 2011 şi nr. 41 din 01 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung, va dispune reîncadrarea reclamantei în funcţia publică deţinută în conformitate cu decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu obligarea pârâtului S.P.A.S. Câmpulung la plata drepturilor salariale aferente indexate la zi, inclusiv sporuri şi majorări, începând cu data de 01 ianuarie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.A.C. împotriva sentinţei nr. 70/ F-CONT din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă.
Admite acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii M. Câmpulung prin P., C.L.M. Câmpulung şi S.P.A.S. Câmpulung şi, în consecinţă:
Anulează deciziile nr. 1 din 01 ianuarie 2011 şi nr. 41 din 01 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung.
Dispune reîncadrarea reclamantei în funcţia publică deţinută în conformitate cu decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu obligarea pârâtului S.P.A.S. Câmpulung la plata drepturilor salariale aferente indexate la zi, inclusiv sporuri şi majorări, începând cu data de 01 ianuarie 2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4548/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5388/2012. Contencios → |
|---|
