ICCJ. Decizia nr. 4966/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4966/2012
Dosar nr. 2177/54/2011
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 14 noiembrie 2011, reclamanţii P.M., P.M.S., P.A. şi I.E.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, str. R.M., jud. Dolj, obligaţie dispusă prin sentinţa nr. 182 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin sentinţa nr. 182 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul în cauză, hotărârea judecătorească fiind executorie de drept, fără a fi necesare alte formalităţi.
În acest context, reclamanţii au susţinut că, întrucât decizia nu a fost executată de autoritatea pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, este sancţionabilă starea de pasivitate a pârâţilor.
La data de 06 decembrie 2011, reclamanta a depus precizare privind termenul de executare şi introducerea ca pârât a Preşedintelui Comisiei Centrale.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii.
La termenul de judecată din data de 21 martie 2012, s-a depus precizare la acţiune de reclamanţii P.M., P.M.S., P.A. şi I.E.C., solicitându-se, în raport de dispoziţiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a Preşedintelui Comisiei Centrale D.D. şi a membrilor comisiei, respectiv: C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. şi L.A.
Pârâta D.D. - Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii.
De asemenea, pârâţii T.N.G. şi C.M.S. au depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestora. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
La termenul de judecată din data de 13 iunie 2012, reclamanţii P.M., P.M.S., P.A. şi I.E.C. au depus precizare la acţiunea introductivă în ceea ce priveşte obiectul cererii formulate, solicitând amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la data de 15 martie 2012 şi ulterior, de la data de 15 septembrie 2012 până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlu de despăgubire şi obligarea pârâtei Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere. Totodată, s-a solicitat conceptarea şi citarea în cauză, în calitate de preşedinte al Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a domnului G.B., ca urmare a eliberării din această funcţie publică a doamnei D.D. prin Decizia Primului ministru nr. 314 din 30 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 371 din 30 mai 2012.
Pentru termenul de judecată din data de 05 septembrie 2012, pârâtul G.B. - preşedinte al Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
Pentru acelaşi termen de judecată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.
Reclamanţii au depus la dosar o cerere precizatoare prin care şi-au restrâns obiectul cererii, solicitând amendarea membrilor Comisiei Centrale cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 01 mai 2011 - 15 martie 2012, pentru neexecutarea titlului executoriu emis de Curtea de Apel Craiova, având în vedere că, la data de 15 martie 2012, în mod culpabil, membrii Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor nu au pus în executare hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 781/2012 din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.D.- Preşedintele Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B., A.L. Şi G.B. - Preşedintele Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a pârâţilor D.D. şi G.B., preşedinţi ai Comisiei Centrale de la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, precum şi a pârâţilor membri ai acestei comisii, Curtea a pus în discuţia părţilor, la termenul de judecată din data de 05 septembrie 2012, această excepţie, reţinând că, în condiţiile în care dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că sancţiunea se aplică conducătorului autorităţii publice, iar dispoziţiile Legii nr. 247/2005 stabilesc competenţa preşedintelui A.N.R.P. de a conduce instituţia publică pârâtă, este neîndoielnic că legitimitate procesuală pasivă are preşedintele în funcţie A.N.R.P. pe durata neîndeplinirii obligaţiei privind punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, iar nu membrii Comisiei Centrale, fiind fără relevanţă faptul că hotărârile se iau cu votul majorităţii celor prezenţi, preşedintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalţi.
Ca atare, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, constatând că între aceşti pârâţi şi cei obligaţi în raportul juridic dedus judecăţii nu există identitate, a admis această excepţie în raport cu pârâţii membri ai acestei comisii.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că, prin sentinţa nr. 182 din 26 martie 2010, Curtea de apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.M., P.M.S., P.A. şi I.E.C., în contradictoriu cu A.N.R.P. şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova str. R.M., a respins cererea îndreptată împotriva pârâtei A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a respins petitul privind acordarea daunelor cominatorii.
Sentinţa a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1374 din 08 martie 2011.
Curtea de Apel a apreciat că, aşa cum rezultă din economia art. 24 din Legea nr. 554/2004, simpla neexecutare a hotărârii judecătoreşti nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie şi nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecinţa directă a atitudinii culpabile a conducătorului autorităţii publice, atitudine care trebuie apreciată nu numai în raport de obligaţia stabilită prin hotărârea irevocabilă, ci şi de împrejurările concrete ale speţei.
S-a mai reţinut că elementul ce justifică aplicarea sancţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 îl constituie culpa conducătorului autorităţii publice, căci orice sancţiune trebuie să se întemeieze pe vinovăţie în oricare din formele sale.
În cuprinsul sentinţei, a fost invocată jurisprudenţa recentă a Curţii de la Strasbourg, care a nuanţat obligaţia statului de punere în executare în orice condiţii a unei hotărâri judecătoreşti.
Astfel, în cauza Fociac c. României, Curtea a arătat că dreptul de acces la justiţie nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri indiferent care ar fi circumstanţele, iar atunci când autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească şi nu fac acest lucru, respectiva inerţie angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 parag. (1) din Convenţie.
În raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2012, judecătorul fondului a constatat că nu poate fi reţinută culpa pârâţilor în neexecutarea hotărârii irevocabile, întrucât perioada litigiului se suprapune peste perioada de suspendare a activităţii C.C.S.D., în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâţilor fiind cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză.
Avându-se în vedere finalitatea sancţiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a apreciat că nu poate fi primită solicitarea reclamanţilor din ultima precizare a acţiunii, în sensul amendării pârâţilor cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru perioada 01 mai 2011 - 15 martie 2012, fiind evident că, în condiţiile intervenţiei impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancţiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanţii P.M., P.M.S., P.A. şi I.E.C. au formulat recurs , invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, reclamanţii susţin că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, dispunând respingerea acţiunii în sensul nesancţionării Preşedintelui Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că, prin O.U.G. nr. 4/2012, a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, fără a reţine pasivitatea Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată timp de 1 an de zile, respectiv de la data de 08 aprilie 2011, data de la care trebuia să fie executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la data de 15 martie 2012, când O.U.G. nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of.
A doua critică din recurs vizează interpretarea greşită a O.U.G. nr. 4/2012, în sensul că acest act normativ ar avea în vedere şi procedura de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Or, precizează recurenţii, ordonanţa de urgenţă a suspendat numai procedura administrativă prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu şi executarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile.
Apărările formulate de intimaţi
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că, potrivit legislaţiei aplicabile în materie şi date fiind elementele care compun situaţia de fapt, nu se poate reţine, în speţă, o neexecutare culpabilă care să justifice aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Referindu-se la incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 117/2012, intimata - pârâtă a arătat că nu există o intenţie a autorităţii publice de a nesocoti o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar Comisia Centrală are obligaţi de a respecta prevederile imperative ale actului normativ menţionat, care instituie măsuri temporare, de imediată aplicare, ce nu intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cu privire la demersurile întreprinse pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti obţinute de reclamanţi, intimata- pârâtă a arătat că dosarul de despăgubire a fost introdus pe lista de şedinţă a Comisiei Centrale, în vederea desemnării unui evaluator, dar la cele două convocări din data de 14 decembrie 2011 şi 9 martie 2011, nu s-a întrunit cvorumul legal prevăzut în art. 14 alin. (2) teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cu privire la cererea de amendare a fostului preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, intimata- pârâtă a arătat că interpretarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în spiritul şi în litera lor, conduce la concluzia că acestea nu pot fi aplicate faţă de fostul conducător al instituţiei, pentru că scopul prevederilor amintite este în sensul de a constrânge autoritatea publică, ce a fost obligată la îndeplinirea unei operaţiuni administrative prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, să pună în aplicare hotărârea judecătorească respectivă şi nicidecum doar de a sancţiona conducătorul acesteia prin aplicarea amenzii prevăzute de dispoziţia legală amintită.
Totodată, cu privire la noul preşedinte numit, suspendarea activităţii Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire şi evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment anterior numirii lui G.B. în funcţia de preşedinte al Comisiei Centrale, astfel că, în mod obiectiv, nu se poate reţine culpa acestuia, având în vedere suspendarea legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013.
Referitor la plata despăgubirilor de întârziere în cuantum de 50.000 RON, în favoarea reclamanţilor, autoritatea pârâtă arată că această solicitare este neîntemeiată, având în vedere că s-au făcut demersuri în soluţionarea dosarului de despăgubire, iar reclamanţii nu au făcut dovada culpei comisiei, a prejudiciului produs acestora şi a legăturii de cauzalitate între acestea.
Apărări similare se regăsesc şi în întâmpinarea formulată de Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, G.B., care a arătat, în plus, că nu poate avea calitate procesuală în cauză ca persoană fizică, ci numai în considerarea atributului de conducător al autorităţii publice pârâte.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în privinţa criticii care vizează pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată în perioada cuprinsă între data la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată şi până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare.
Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea în termen a sentinţei nr. 182 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă conform deciziei nr. 1374 din 08 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004:
„(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Aşa fiind, rezultă că preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia de a executa decizia menţionată în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării deciziei, respectiv din 08 aprilie 2011.
Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, aşa încât se impune, în concordanţă cu prevederile legale menţionate, aplicarea, în sarcina preşedintelui în funcţie în perioada de referinţă, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 08 aprilie 2011 şi până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
De aceea, critica formulată de recurenţi este legală şi va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior.
Înalta Curte nu poate reţine apărările intimaţilor privind imposibilitatea aplicării sancţiunii prevăzute de lege conducătorului autorităţii căreia îi incumbă obligaţia de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Faptul că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcţionează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti în termenul legal.
Art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Preşedintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi în această calitate avea obligaţia legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătoreşti, dar ceilalţi membri ai comisiei s-ar fi opus.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar reţine că toate celelalte critici formulate de recurenţi sunt nefondate.
În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-au suspendat până la 15 mai 2013 emiterea titlurilor de despăgubire şi procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2007.
În raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuţie, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătoreşti.
De asemenea, faţă de prevederile clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancţiuni în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurenţii-reclamanţi nefăcând dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului de plată.
În fine, hotărârea atacată este adecvat motivată în raport cu soluţia pronunţată, cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu poate fi reţinut motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va modifica sentinţa atacată, în sensul celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.M., P.M.S., P.A. şi I.E.C. împotriva sentinţei nr. 781/2012 din 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea reclamanţilor P.M., P.M.S., P.A. şi I.E.C.
Aplică Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 08 aprilie 2011 - 15 martie 2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5074/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4912/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
