ICCJ. Decizia nr. 5074/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5074/2012
Dosar nr. 2262/109/2011
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 aprilie 2011, reclamantul U.S.F. a chemat în judecată pe intimaţii municipiul Câmpulung - prin primar C.I.A., consiliul local al municipiului Câmpulung, Serviciul Public de Asistenţă Socială Câmpulung, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se anuleze Decizia nr. 2/2011 şi respectiv Decizia nr. 42/2011, să se dispună reîncadrarea petentului în funcţia publică deţinută anterior, cu plata tuturor drepturilor salariale aferente, de la 01 ianuarie 2011 şi până în prezent.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este funcţionar public în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială Câmpulung şi că prin Decizia nr. 89 din 18 decembrie 2009 a fost promovat în clasă pe funcţia publică de execuţie de referent clasa a III-a, grad profesional asistent, treaptă de salarizare I gradaţia IV, cu avizul favorabil al ANFP Bucureşti.
Cu toate acestea, prin Decizia 2/2011 intimatul a revocat Decizia 89/2009, invocând faptul că studiile universitare absolvite nu sunt acreditate.
La data de 27 septembrie 2011, intimatul Municipiul Câmpulung a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, în principal pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond, ca neîntemeiată.
La data de 25 noiembrie 2011, reclamantul şi-a precizat şi completat contestaţia, solicitând introducerea în cauză, ca intimat a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând şi anularea Actului nr. 52485/2010 emis de acesta, precum şi a deciziilor nr. 1 şi nr. 42 emise de ceilalţi intimaţi.
În raport cu această completare, cel din urmă intimat introdus în cauză, MECTS, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Argeş, care a fost admisă de instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 8 din 01 ianuarie 2012, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Prin Sentinţa nr. 82/F-Cont din 7 martie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată, formulată de U.S.F. şi a dispus anularea Actului nr. 52485 din 21 decembrie 2010, emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a Deciziilor TU.2 din 1 ianuarie 2011 şi nr. 41 din 1 martie 2011, emise de Serviciu Public de Asistenţă Socială Câmpulung.
A dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia publică deţinută în conformitate cu Decizia nr. 89 din 18 decembrie 2009, cu obligarea pârâtei Serviciul Public de Asistenţă Socială Câmpulung la plata drepturilor salariale aferente, indexate la zi, inclusiv sporuri şi majorări, începând cu data de 01 ianuarie 2011 şi până la data pronunţării sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din Adeverinţa nr. 4916 din 4 octombrie 2010, emisă de M.E.C.T.S., Universitatea „Spiru Haret", reclamantul este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative din Braşov, cu durata de 3 ani, 180 credite transferabile (M.E.C.T.S), promoţia 2009, susţinând şi promovând examenul de licenţă în sesiunea 2009 şi deţinând la proba "Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate" media 9, cu dobândirea titlului de licenţă în „Ştiinţe Administrative". Citând dispoziţiile art. 60 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, aceeaşi instituţie a precizat prin Adresa nr. 5403 din 8 iulie 2009 că „diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceeaşi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învăţământ absolvită".
Reclamantul este funcţionar public în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială Câmpulung, iar prin Decizia nr. 2 din 1 ianuarie 2011, emisă de Consiliul Local Câmpulung - Serviciul Public de Asistenţă Socială Câmpulung, s-a dispus, începând cu data de 01 ianuarie 2011, revocarea Deciziei nr. 89 din 18 decembrie 2009, privind promovarea sa în clasă şi de asemenea, revenirea la încadrarea avută anterior promovării.
Prin Decizia nr. 25 din 03 ianuarie 2011, reclamantul a fost trecut din funcţia publică de execuţie, de referent cls. III, gradul profesional asistent treapta de salarizare 1, gradaţia 4, în funcţia publică de „referent", clasa III, grad profesional asistent, gradaţia 4, clasa de salarizare [29], prin Decizia nr. 42 din 01 martie 2011 fiindu-i imputată suma de 1.260 RON, reprezentând contravaloarea salariului încasat necuvenit, ca urmare a promovării în clasă.
Curtea a reţinut că măsurile adoptate de pârât prin Adresele nr. 1119 din 31 martie 2011, nr. 52425 din 21 decembrie 2011 şi nr. 74148 din 08 iunie 2011, sunt nelegale, deoarece până în prezent nu au fost anulate actele de studii ale reclamantului, iar până în acel moment, acestea au valabilitate deplină, neavând relevanţă punctul de vedere adoptat de pârâtul M.E.C.T.S, câtă vreme nu sunt acte normative în vigoare care să anuleze studiile absolvenţilor.
Astfel, Curtea a statuat că reclamantul a fost promovat în funcţie publică în considerarea acestor studii, iar până la momentul în care se anulează actele emise, are obligaţie să-i respecte drepturile.
În privinţa calităţii procesuale pasive, prima instanţă a reţinut că îndeplinesc această condiţie pârâţii care au emis actele administrative, însă calitatea de parte a fost menţinută doar pentru opozabilitate, câtă vreme nu au fost în nici un fel obligate.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Serviciul Public de Asistenţă Socială Câmpulung, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Recurentul şi-a întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea Adresei nr. 52485 din 12 decembrie 2010 emisă de MECTS, apreciind că este un act administrativ, ce a stat la baza celor două decizii supuse anulării şi, în consecinţă producând efecte juridice.
Recurenta a arătat că Adresa nr. 52485 din 12 decembrie 2010 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin aceasta s-au furnizat relaţii cu privire la unele solicitări adresate de către reclamant conform dreptului la petiţionare. A susţinut că în speţă ne aflăm în prezenţa unei corespondenţe administrative prin care ministerul, în calitate de autoritate centrală în domeniul învăţământului a interpretat un text de lege şi că după cum se cunoaşte din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 5412/2006), comunicarea modului de interpretare a unui text de lege prin care autoritatea publică dă curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziţii legale nu constituie un act administrativ, ci o corespondenţă administrativă.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond nu a observat că nu se pune problema valabilităţii diplomei reclamantului, care nici nu a fost emisă, ci problema îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru promovarea pe un post. Ori, reclamantul este absolvent al unei specializări şi forme de învăţământ care nu au fost organizate conform legii, modalitatea de acreditare şi autorizare a instituţiilor de învăţământ superior fiind reglementată prin Legea nr. 88/1993 şi ulterior prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşa fiind, solicitarea reclamantului ca în contradictoriu cu MECTS sa fie recunoscută valabilitatea procesului de învăţământ, a examenului de licenţă şi a unei diplome emise în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată.
În acest context, recurentul a arătat că MECTS nu emite acte administrative prin care să recunoască examene de licenţă organizate de universităţi sau diplome de licenţă emise de o instituţie de învăţământ superior care face parte din sistemul naţional de învăţământ
Totodată, a susţinut că MECTS nu poate fi obligat sa recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învăţământ şi specializarea urmată nu existau, ministerul neavând asemenea atribuţii. Diplomele sunt recunoscute fără nicio formalitate dacă au fost emise în condiţiile legii. În ipoteza în care un potenţial angajator sau o persoană fizică sau juridică solicită relaţii cu privire la acreditarea instituţiei de învăţământ superior, atunci acestea sunt date în urma verificărilor efectuate.
Recursul declarat de Serviciul Public de Asistentă Socială Câmpulung.
Prin recursul său Serviciul Public de Asistentă Socială Câmpulung a reiterat situaţia de fapt a reclamantului U.F.S., în sensul că acesta a fost promovat prin Decizia nr. 89 din 18 decembrie 2009 în clasă în funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, gradul asistent, treapta 3 de salarizare în cadrul serviciului, ca urmare a absolvirii Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov din cadrul Universităţii "Spiru Haret", la data respectivă pârâtul făcând dovada absolvirii facultăţii prin Adeverinţa nr. 5403 din 08 iulie 2009 emisă de Universitatea "Spiru Haret".
După expirarea valabilităţii adeverinţei sus-menţionate, nefiind eliberată diploma de studii, această recurentă a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele legale de promovare în clasă, potrivit Ordinului nr. 10.280/2008 privind Regulamentul de promovare în clasă a funcţionarilor publici încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior.
Având în vedere faptul că, după mai mult de 12 luni, respectiv în luna octombrie 2010 pârâtul a prezentat o altă adeverinţă de absolvire (Adeverinţa nr. 4916 din 04 octombrie 2010) şi nu diploma de studii, autoritatea a procedat la sesizarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în vederea emiterii unui răspuns în legătură cu acreditarea instituţiei de învăţământ pe care acesta a absolvit-o, prin Adresa nr. 52485 din 21 decembrie 2010, ministerul comunicând că: „Specializarea Administraţie Publică cu forma de învăţământ (..) la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative din Braşov, Universitatea „Spiru Haret" din Bucureşti, nu este prevăzută în nici o hotărâre de guvern."
Recurenta a susţinut că Adresa M.E.C.T.S. nr. 52485 din 21 decembrie 2010 este emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi în concluzie, având în vedere că pârâtul nu a obţinut diploma de studii, nu a putut fi înscris la nici o unitate de învăţământ pentru a urma studii postuniversitare în domeniul asistenţei sociale aşa cum s-a impus prin Avizul favorabil nr. 1913510 din 14 decembrie 2009 emis de Agenţia Naţională Funcţionarilor Publici.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente, apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin acţiunea formulată în contencios administrativ, reclamantul U.S.F. a solicitat anularea Deciziei nr. 2 din 01 ianuarie 2011 prin care s-a dispus, începând cu data de 01 ianuarie 2011, revocarea Deciziei nr. 89 din 18 decembrie 2009, privind promovarea sa în clasă şi de asemenea, revenirea la încadrarea avută anterior promovării precum şi a Deciziei nr. 42 din 01 martie 2011 prin care i s-a imputat contravaloarea salariului încasat necuvenit. Aceste decizii au avut la bază Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin care această autoritate a făcut cunoscut faptul că „Specializarea Administraţie Publică cu forma de învăţământ la distanţă (ID) la Facultatea de ştiinţe juridice şi administrative din Braşov, Universitatea „Spiru Haret" din Bucureşti, nu este prevăzută în nici o hotărâre de guvern".
Înalta Curte retine că deşi adresa menţionată constituie o corespondenţă prin care autoritatea emitentă a exprimat un punct de vedere, o interpretare a textelor de lege incidente cu privire la acreditarea Universităţii „Spiru Haret", comunicată Serviciului Public de Asistenţă Socială Câmpulung, care nu produce prin ea însăşi efecte directe asupra situaţiei juridice a intimatului reclamant, deciziile emise de Consiliul Local Câmpulung, respectiv Decizia nr. 2 din 01 ianuarie 2011 şi Decizia nr. 42 din 01 martie 2011 au avut la bază tocmai Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Din punct de vedere juridic, Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a stat la baza emiterii Deciziilor nr. 2 din 01 ianuarie 2011 şi nr. 42 din 01 martie 2011 are valoarea juridică a unei operaţiuni administrative care a însoţit/justificat emiterea acestor acte administrative.
Ori, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii."
Astfel, analizând legalitatea Deciziilor nr. 2 din 01 ianuarie 2011 şi nr. 42 din 01 martie 2011 emise de Consiliul Local Câmpulung - Serviciul Public de Asistenţă Socială Câmpulung, instanţa de fond în mod legal şi-a extins cercetarea şi cu privire la operaţiunea administrativă - Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
În consecinţă, faţă de argumentele exprimate anterior, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar reţine că, în mod corect prima instanţă a apreciat că măsurile adoptate de pârâtul Serviciul Public de Asistenţă Socială Câmpulung sunt nelegale.
Conform Adeverinţelor nr. 5407 din 08 iulie 2009 şi 4916 din 04 octombrie 2010, intimatul - reclamant a absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative din Braşov a Universităţii Spiru Haret şi a promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009. Aceste acte se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate specifică actelor administrative şi nu au fost atacate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau de o altă autoritate publică, în condiţiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 554/2004.
Nu are nici un fel de relevanţă punctul de vedere adoptat de pârâtul M.E.C.T.S, câtă vreme nu sunt acte normative în vigoare care să anuleze studiile absolvenţilor.
De altfel, pârâtul M.E.C.T.S nu impută nimic absolvenţilor, ci Universităţii „Spiru Haret" care nu ar fi efectuat procedura de acreditare/autorizare provizorie pentru forma de învăţământ la distanţă a Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov.
În ceea ce priveşte criticile recurenţilor legate de acreditarea/neacreditarea formei de învăţământ la distanţă, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu obiectului acţiunii.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, constatând că prima instanţă în mod corect a dispus anularea Actului nr. 52485 din 21 decembrie 2010, emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a Deciziilor nr. 2 din 01 ianuarie 2011 şi 41 din 01 martie 2011, emise de Serviciul Public de Asistenţă Socială Câmpulung, dispunând reîncadrarea reclamantului în funcţia publică deţinută în conformitate cu Decizia nr. 89 din 18 decembrie 2009, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Serviciul Public de Asistenţă Socială Câmpulung şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 82/F-Cont din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5084/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4966/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
