ICCJ. Decizia nr. 4980/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4980/2012
Dosar nr. 443/46/2012
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul N.A. a chemat în judecată Academia de Poliţie A.I.C. Bucureşti, solicitând să se dispună suspendarea executării dispoziţiei zilnice din 19 septembrie 2011 emisă de aceasta, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că noul regulament de ordine interioară al pârâtei i-a fost comunicat după începerea sesiunii de examene, iar executarea dispoziţiei ar fi de natură să-l prejudicieze grav.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1015 din 18 octombrie 2011 a admis cererea reclamatului N.G. în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliţie A.I.C. şi a suspendat executarea dispoziţiei zilnice din 19 septembrie 2011 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Academia de Poliţie A.I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea sentinţei şi reţinerea spre competentă soluţionare a cauzei pentru următoarele motive:
S-a arătat că Tribunalul Argeş a pronunţat o încheiere cu încălcarea normelor de competenţă materială, în cauză competenţa în prima instanţă revine Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 809/R-Cont din 4 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost admis recursul formulat de pârâtă, s-a casat sentinţa şi s-a reţinut cauza spre competentă soluţionare a Curţii de Apel Piteşti, în primă instanţă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că recursul este fondat sub aspectul încălcării competenţei materiale.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede astfel”.
În cauză, actul administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv dispoziţia din 19 septembrie 2011, este emis de către rectorul Academiei de Poliţie A.I.C., iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 94/2007, academia funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, structura organizatorică a academiei şi numărul de posturi aferente acesteia se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
S-a reţinut că din interpretarea textelor de lege menţionate, rezultă intenţia legiuitorului de a crea o autoritate publică unică la nivel central pentru formarea iniţială şi continuă a personalului din subordinea M.A.I., încadrată în structura centrală a acestuia.
Faptul că Academia de Poliţie A.I.C. este o autoritate publică centrală rezultă şi din anexa nr. 1 la H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele M.A.I. care plasează recurenta în organigrama ministerului pe aceeaşi poziţie cu Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, toate acestea făcând parte din administraţia publică centrală, iar nu la nivelul inspectoratelor judeţene care sunt autorităţi publice locale.
Având în vedere caracterul de autoritate publică centrală al Academiei de Poliţie A.I.C., competenţa în prezenta cauză s-a stabilit în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 202/F-Cont din 9 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării dispoziţiei zilnice din 19 septembrie 2011 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Curtea a apreciat că cererea formulată de reclamant este fondată deoarece modificarea regulamentului în data de 15 iunie 2011, pentru o faptă săvârşită anterior acestui moment poate fi apreciată ca îndeplinind condiţia de caz bine justificat.
Aplicarea retroactivă a textului de lege şi lipsa transparenţei acestuia pot să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
De asemenea, s-a reţinut că este îndeplinită şi condiţia producerii unui prejudiciu material, câtă vreme s-ar impune ca reclamantul să suporte cheltuielile de şcolarizare şi celelalte consecinţe ce rezultă din măsura adoptată prin actul administrativ.
În opinia Curţii de apel, prin probatoriul administrat, pârâta nu a dovedit că la momentul susţinerii examenelor existau aceste reglementări legale şi că acestea se aflau în concordanţă cu reglementările cuprinse în lege.
2. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs Academia de Poliţie A.I.C.
În motivele de recurs s-a susţinut că Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academie a fost adoptat la data de 15 iunie 2011, iar examenele s-au susţinut în septembrie 2011, la sfârşitul anului universitar, astfel că nu se poate pune în discuţie nelegalitatea dispoziţiei prin retroactivitatea Regulamentului.
S-a mai explicat că numărul de examene nepromovate după sesiunea de examene şi de restanţe justifică măsura exmatriculării reclamantului.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu precizarea că a promovat examenele restante.
Înalta Curte, din examinarea motivelor de recurs, a acţiunii şi prevederilor legale aplicabile, constată că recursul este fondat, potrivit explicaţiilor de mai jos.
Suspendarea reprezintă o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor juridice a unui act administrativ, fiind o garanţie a legalităţii, care intervine în cazuri de excepţie, între alte motive şi pentru atunci când se contestă legalitatea actului.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă poate dispune suspendarea actului administrativ dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii, respectiv cazul bine justificat, prevenirea unei pagube iminente şi formularea plângerii prealabilă.
Aşadar, suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ, reprezintă o excepţie de la regula executării din oficiu a actului administrativ şi se dispune în condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care trebuie întrunite cumulativ.
Legiuitorul a definit atât cazul bine justificat cât şi paguba iminentă.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) prin caz bine justificat se înţelege împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În speţă, s-a invocat şi reţinut de instanţa de fond ca fiind caz bine justificat nelegalitatea dispoziţiei de exmatriculare, ca urmare a aplicării unui regulament care n-ar fi fost în vigoare la data emiterii actului.
Acest aspect nu poate fi reţinut însă că îndeplineşte condiţiile cazului bine justificat, deoarece Regulamentul s-a adoptat şi a intrat în vigoare la 15 iunie 2011, iar dispoziţia s-a emis la 19 septembrie 2011 ca urmare a nepromovării examenelor.
În aceste condiţii, nu se poate reţine aparenţa de nelegalitate evidentă a actului, urmând ca instanţa investită cu judecarea fondului să se pronunţe asupra nelegalităţii decurgând din eventuala aplicare retroactivă a Regulamentului.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, existenţa acesteia nu va mai fi analizată deoarece cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre ele face inutilă cercetarea celeilalte.
În raport de considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a se admite, cu modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Academia de Poliţie A.I.C. împotriva sentinţei nr. 202/F-Cont din 9 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul N.G., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4968/2012. Contencios. Acţiuni împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5030/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
