ICCJ. Decizia nr. 580/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 580/2012
Dosar nr. 2234/40/2010
Şedinţa publică de la 7 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 111 din 10 martie 2011, Curtea de Apel Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a anulat procesul-verbal de soluţionare a contestaţiei privind rezultatul evaluării performanţelor activităţii profesionale a reclamantei din 18 martie 2010, întocmit de comisia de soluţionare a contestaţiilor numită prin Decizia zilnică pe unitate din 4 martie 2010, şi a obligat comisia la emiterea unui nou proces verbal de soluţionare a contestaţiei. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile de netimbrare şi de inadmisibilitate, invocate de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţii.
Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, care se referă la orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă iar raporturile de serviciu, cum este cel vizat de acţiunea reclamantei, sunt raporturi de muncă; din acest punct de vedere orice litigii ce decurg din raporturile de serviciu sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Acţiunea este admisibilă, deoarece reclamanta nu pretinde instanţei modificarea calificativului acordat în urma evaluării performanţelor profesionale şi, deci, nu se poate spune că instanţa se substituie autorităţii publice competente şi că, prin aceasta, depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti.
Pe fondul cauzei.
În considerarea calităţii de funcţionar public, reclamanta este supusă evaluării anuale a activităţii profesionale de către conducătorii de compartimente din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate, conform art. 23 – art. 25 din Secţiunea a 4-a, denumită „Evaluarea activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare” din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Evaluarea activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare se face pe baza criteriilor de evaluare elaborate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi aprobate prin Ordinul nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a magistraţilor detaşaţi în sistemul penitenciar emis de Ministerul Justiţiei.
Pentru perioada 1 decembrie 2008 – 1 decembrie 2009, performanţele profesionale individuale ale reclamantei au fost evaluate de directorul Penitenciarului Botoşani, calificativul final acordat ca rezultat al raportării criteriilor de performanţă la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale fiind de „foarte bun”, corespunzător notei finale de 3,83. Procedura şi calificativul acordat nu au făcut obiectul criticilor reclamantei.
Conform art. 14 din Ordinul nr. 2792/C/2004 a M.J., fişa de evaluare a fost înaintată funcţionarului public ierarhic superior evaluatorului, în calitate de contrasemnatar, care a modificat calificativul acordat în „bun” şi nota finală la 3,40. Contrasemnatarul a reţinut că activitatea reclamantei a prezentat „deficienţe la lucrările de investiţii, hrănirea persoanelor private de libertate şi execuţia bugetară”.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 16 din ordinul sus menţionat, reclamanta a formulat contestaţie împotriva rezultatului evaluării.
În cuprinsul contestaţiei reclamanta a argumentat pe fiecare criteriu de performanţă de ce consideră nejustificat calificativul acordat de contrasemnatar.
Astfel, face referire şi la deficienţele obţinute în fişa de evaluare, justificându-şi activităţile legate de lucrările de investiţii, hrănirea persoanelor private de libertate şi execuţia bugetară.
Pentru soluţionarea contestaţiei a fost numită, prin Decizia Zilnică pe Unitate din 4 martie 2010, Comisia prevăzută de art. 17 din Ordinul nr. 2792/C/2004.
În urma analizării contestaţiei, această comisie a hotărât menţinerea punctajelor şi calificativelor finale acordate.
Analizând cuprinsul acestei hotărâri, denumită proces verbal de soluţionare a contestaţiei, prima instanţă a reţinut că se nu face nici un fel de referire la apărările contestatoarei, fiind relevate deficienţe pe care nici contrasemnatarul nu le-a avut în vedere la scăderea calificativului.
Aceste deficienţe se referă la: nerespectarea prevederilor legale privind inventarierea anuală a patrimoniului, deficienţe în organizarea şi conducerea evidenţei financiar-contabile, neefectuarea reevaluării unor active fixe corporale înregistrate în patrimoniul statului, încheierea unui act adiţional la un contract de achiziţie publică lucrări în derulare, neverificarea documentelor de eligibilitate ale cesionarului.
S-a apreciat astfel că această modalitate de soluţionare a contestaţiei, pe lângă faptul că nu justifică soluţia de menţinere a punctajului şi calificativului acordat de către contrasemnatar, are menirea de a se substitui contrasemnatarului şi de a prezenta deficienţe în activitatea reclamantei care nici nu au fost avute în vedere la schimbarea calificativului.
Pe lângă faptul că nu răspunde apărărilor din contestaţie, Comisia şi-a extins competenţele determinate de ordinul care îi reglementează atribuţiile.
Pe de altă parte,prima instanţă a considerat că această modalitate de soluţionare lipseşte instanţa de contencios administrativ de posibilitatea verificării legalităţii fişei de evaluare, în speţă a schimbării calificativului de către contrasemnatar, atât prin raportare la criteriile de evaluare stabilite de Ordinul nr. 2792/C/2004, cât şi prin raportare la actele administrative cu forţă juridică superioară în executarea cărora a fost întocmită.
Concluzionează instanţa de fond că aceste aspecte, vizând procedura evaluării, pot fi soluţionate numai prin reluarea procedurii de rezolvare a contestaţiei şi analiza deficienţelor reţinute de contrasemnatar în funcţie de apărările funcţionarului public evaluat.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor (Administraţia Naţională a Penitenciarelor).
Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate, prevederile art. 304 pct. 4, 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a susţinut, cu prioritate, că instanţa de judecată şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin anularea fişei de evaluare, un atare proces de evaluare profesională fiind atributul exclusiv al evaluatorului.
În acest sens s-a arătat că este şi dispoziţia legiuitorului potrivit cu care numai actul prin care se soluţionează contestaţia la calificativul de evaluare este supus controlului de legalitate de către instanţele judecătoreşti, cu referire la prevederile O.M.J. nr. 2792/C/2004 (art. 1 şi 6 din Anexa 1 la ordin, art. 8 alin. (1) şi art. 14).
S-a mai arătat că în procedura de evaluare descrisă în actul normativ, în detaliu, nu se arată că evaluatorul trebuie să-şi motiveze notele pe care le acordă fiecărui obiectiv prevăzut în formularul tipizat, astfel că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut nemotivarea actului.
În contextul prezentării procedurii de evaluare şi al contestaţiei formulate de reclamantă împotriva calificativului acordat în urma contrasemnării fişei de evaluare, respinsă astfel cum rezultă din procesul verbal din 18 martie 2010, recurenta a mai arătat că în mod justificat Comisia de Contestaţie a reţinut ineficienţa activităţii manageriale a reclamantei, raportat la atribuţiile conferite prin fişa postului. În opinia recurentei astfel de constatări nu pot fi cenzurate de instanţa de judecată.
3. Întâmpinarea reclamantei-intimate
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare faţă de motivele de recurs ale recurentei Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi, în esenţă, reluând situaţia de fapt, a susţinut că hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiei nu a fost suficient de obiectivă şi corectă deoarece nu au fost avute în vedere obiectivele individuale de evaluare a activităţii stabilite la începutul anului 2009, pentru considerentele pe larg înfăţişate şi în întâmpinare.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării dar şi la probele administrate, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare şi interpretare a legii.
Astfel, deşi în mod just s-a reţinut de către judecătorul fondului că acţiunea de faţă este admisibilă, raportat la obiectul său şi în considerarea precizărilor de acţiune depuse de intimată (fila 11 dosar curte de apel), Înalta Curte apreciază că prima instanţă în mod nelegal a reţinut că hotărârea pronunţată de Comisia prevăzută de art. 17 din Ordinul nr. 2792/C/2004, numită prin Decizia zilnică pe unitate nr. 44 din 4 martie 2010, pentru soluţionarea contestaţiei formulate în temeiul art. 16 din acelaşi ordin, împotriva rezultatului evaluării, a fost întocmită deficitar, astfel că nu este posibilă verificarea de legalitate exercitată pe cale judecătorească.
Judecătorul fondului şi-a argumentat soluţia de admitere a cererii reclamantei în sensul anulării procesului verbal atacat, cu obligarea la reluarea procedurii de rezolvare a contestaţiei şi de analiză a deficienţelor reţinute în sarcina reclamantei, pe lipsa de motivare a actului, constând în lipsa unor răspunsuri la apărările formulate în contestaţie, şi pe aprecierea, în sensul că respectiva comisie şi-a extins competenţele determinate de ordinul ce-i reglementează atribuţiile.
Potrivit art. 17 din Ordinul nr. 2792/C din 8 octombrie 2004 emis de Ministerul Justiţiei pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, aplicabil în cauză, soluţionarea contestaţiilor formulate de cei nemulţumiţi de rezultatul evaluării, cum este şi cazul reclamantei-intimate, se efectuează de o comisie formată din 3 membri, stabilită prin dispoziţie zilnică de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
În cuprinsul aceluiaşi articol 17 se prevede, la alin. (3), că se consemnează într-un proces verbal concluziile comisiei care adoptă una dintre cele 3 posibile soluţii menţionate, respectiv, „se menţin punctajele şi calificativele acordate”, sau „se modifică punctajele la unele subcriterii, cu menţinerea calificativului aprobat”, fie „se modifică unele punctaje şi se stabileşte calificativul”.
Examinând conţinutul procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei privind rezultatul evaluării performanţelor activităţii profesionale a funcţionarului public cu statut special al reclamantei-intimate – subcomisar de penitenciare, P.M., Înalta Curte reţine, contrar celor stabilite de prima instanţă, că acesta nu este afectat de viciile menţionate, de natură a-i antrena nelegalitatea.
În lipsa unui format prestabilit de norma legală sus-citată, se constată că procesul-verbal contestat în temeiul art. 18 din acelaşi ordin 2792/C din 8 octombrie 2008, indică fără echivoc, că au fost analizate atât aspectele prezentate în contestaţie cât şi documentele puse la dispoziţie, cu precizarea că s-au solicitat şi de către comisia de soluţionare a contestaţiilor, clarificări privind activitatea desfăşurată de intimata-reclamantă.
Desigur că motivarea oricărui act administrativ nu este numai o cerinţă impusă de legea română, ca o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice, astfel în mod constant a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, dar şi o condiţie evidenţiată la nivel comunitar. S-a apreciat şi din această perspectivă că motivarea actului îndeplineşte în primul rând o funcţie de transparenţă, pentru a se putea verifica dacă actul este sau nu întemeiat, dar permite totodată exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de judecată.
Raportat la consideraţiunile teoretice expuse, Înalta Curte apreciază că procesul verbal contestat nu este nici nemotivat şi nici nu reflectă depăşirea competenţelor comisiei legal investite cu soluţionarea contestaţiei reclamantei, câtă vreme, hotărârea adoptată, de asemenea în concordanţă cu prevederile legale sus-citate, respectiv aceea de a se menţine punctajele şi calificativele acordate este argumentată pe o serie de elemente, expres enunţate.
Astfel, în cuprinsul actului se fac referiri, în reţinerea şi constatarea ineficienţei activităţii manageriale şi a atribuţiilor ce revin intimatei-reclamante potrivit fişei postului, la constatări exprese cuprinse în actele de control întocmite de Curtea de Conturi – Camera de Conturi Botoşani (e.g. deficienţe în organizare şi conducerea evidenţei financiar contabile a bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului, ce a avut drept consecinţă înregistrarea eronată în contabilitate a unor terenuri, abateri în legătură cu neefectuarea reevaluării unor active fixe corporale) ca şi la semnarea unor documente determinate, vizând obiectivul de investiţii „Pavilion vorbitor – vizite – popotă”.
Or, aceste constatări se subsumează tocmai aspectelor generic menţionate de contrasemnatarul fişei de evaluare (fila 11 verso dosar fond) vizând deficienţele constatate la lucrările de investiţii, hrănirea persoanelor privative de libertate, execuţie bugetară.
Raportat la cele mai sus arătate, Înalta Curte reţine aşadar că sunt întemeiate criticile recurentei Administraţia Naţională a Penitenciarelor în sensul că nu pot fi reţinute, ca aspecte de nelegalitate ale actului atacat, nici nemotivarea acestuia şi nici depăşirea cadrului de examinare, conform celor semnalate şi în fişa de evaluare, după cum s-a arătat.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., reţinând temeinicia motivelor de recurs subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul de faţă şi pe temeiul legal indicat va modifica sentinţa primei instanţe în sensul respingerii acţiunii precizate a reclamantei ca neîntemeiată, argumentele instanţei de control judiciar fiind de natură a demonstra că nu se impune reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei, cu consecinţa emiterii unui nou proces verbal de soluţionare, câtă vreme actul atacat în prezenta cauză nu este afectat de viciile de nelegalitate reţinute în hotărârea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei nr. 111 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta P.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 577/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 675/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
