ICCJ. Decizia nr. 6218/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6218/20 13
Dosar nr. 6789/1/2012
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată cu recurs.
Prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 915 din 8 octombrie 2012 a fost respinsă contestaţia formulată de G.D.L. împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii nr. 724 din 27 septembrie 2012.
În considerentele Hotărârii Plenului nr. 915/2012 se reţine că cererea de transfer a recurentei a fost respinsă ţinându-se seama de motivele de ordin familial şi profesional din cuprinsul cererii, de situaţia Judecătoriei Segarcea, instanţa de la care s-a solicitat transferul, care s-a confruntat o lungă perioadă de timp cu dificultăţi reale de ocupare a posturilor vacante de judecător, precum şi de faptul că în condiţiile schemei reduse de judecători la această instanţă, vacantarea unui post de judecător ar conduce la creşterea semnificativă a încărcăturii de dosare pe judecător.
Plenul Consiliul Superior al Magistraturii examinând criticile aduse de recurentul - contestator, a apreciat că sunt neîntemeiate, ţinând seama de considerentele care au fundamentat adoptarea hotărârii contestate, respectiv situaţia Judecătoriei S., astfel că a respins contestaţia formulată de G.D.L. împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 724 din 27 septembrie 2012.
Totodată, se reţine că prin memoriul înregistrat cu nr. 20995, 25327/1154/DRUO/2012 recurentul - contestator a solicitat Consiliul Superior al Magistraturii, în subsidiar, suspendarea procedurii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012 pentru Tribunalul Dolj până la soluţionarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 722 din 5 septembrie 2012 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii.
Se arată că, G.D.L. a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 722 din 5 septembrie 2012, prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii nr. 576 din 18 iulie 2012, hotărâre prin care s-a dispus respingerea cererii sale de transfer de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.
Recursul formulat se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi constituie obiectul Dosarului nr. 6016/1/2012 cu termen de judecată la 9 aprilie 2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile plenului ce cuprind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar recursul suspendă executarea hotărârii Consiliul Superior al Magistraturii.
În cauză, contestatorul nu a solicitat să se constate suspendarea executării hotărârii recurate care de altfel nu cuprinde dispoziţii susceptibile de punere în executare, ci solicită suspendarea analizării cererilor de valorificare pentru evitarea ocupării tuturor posturilor de la Tribunalul Dolj prin această ultimă procedură.
Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut că într-o astfel de situaţie, dispoziţiile legale nu prevăd în sarcina Consiliul Superior al Magistraturii obligativitatea indisponibilizării unui post de judecător până la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii plenului, astfel că cererea formulată nu poate fi primită, întrucât în situaţia admiterii recursului sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Consiliul Superior al Magistraturii urmând să asigure punerea în executare a hotărârii în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
2. Recursul exercitat de recurentul G.D.L.
Împotriva Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 915/2012 a declarat recurs G.D.L., solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, anularea hotărârii contestate şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de transfer de la Judecătoria Segarcea la Tribunalul Dolj, precum şi obligarea intimatului la plata de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că intimatul, analizând formal condiţiile prevăzute de lege, a emis o hotărâre nelegală, de natură a-i vătăma drepturi, având în vedere că îndeplinea cu prisosinţă criteriile de transfer, faţă de ceilalţi patru contracandidaţi ce aveau avize negative de la instanţele de la care doreau să se transfere.
Mai arată recurentul că ulterior intimatul a folosit aceste posturi pentru că în aceeaşi şedinţă de plen (8 octombrie 2012) să promoveze prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul din data de 25 martie 2012 un număr de 3 persoane judecător, respectiv persoanele indicate la pct. 2 al Ordinului de zi nr. crt.13, 14, 15 (Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 838, 839, 840) care nu îndeplineau condiţiile de transfer, deoarece nu aveau grad profesional de judecător de tribunal.
Or, prin această modalitate, intimatul a încălcat dispoziţiile legale, având în vedere că existau persoane cu grad profesional de Tribunal ce doreau să ocupe locurile vacante, valorificarea fiind o opţiune şi nu o obligaţie a Consiliul Superior al Magistraturii.
Recurentul mai arată că anterior, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii i-a mai respins în două rânduri cererea de transfer având acelaşi obiect, fără a argumenta în mod obiectiv refuzul.
3. Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la data de 20 august 2013 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând în acest sens apărări faţă de susţinerile recurentului care vizează soluţionarea cererii de transfer.
La soluţionarea cererii de transfer, secţia de judecători a Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut în mod corect faptul că transferul recurentului ar fi de natură să ducă la creşterea gradului de încărcătură pe judecător la Judecătoria S., peste media naţională, cu consecinţa afectării activităţii instanţei, luând în considerare şi dificultăţile de ocupare a posturilor în anii anteriori.
Intimatul susţine, în esenţă, că hotărârea recurată este temeinică şi legală deoarece la adoptarea acesteia au fost avute în vedere atât motivele invocate în cererea de transfer, cât şi criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată emisă de intimat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Înalta Curte constată că a fost investită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 cu un recurs ce are ca obiect Hotărârea nr. 915 din 8 octombrie 2012 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă contestaţia formulată de G.D.L., judecător la Judecătoria S. împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 350 din 18 septembrie 2012.
Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă aminteşte că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.
Pe de altă parte din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor rezultă cu evidenţă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii „La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe şi parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:
- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;
- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soţului sau soţiei;
- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate şi situaţia familială".
Este adevărat că în cererea de transfer recurentul a invocat motive de ordin profesional şi personal, însă intimatul a reţinut în mod corect faptul că transferul acestuia ar fi de natură să conducă la creşterea încărcăturii pe judecător la Judecătoria S., instanţă la care încărcătura pe judecător este apropiată de media naţională, respectiv 923 de cauze în timp ce la Tribunalul Dolj, în aceeaşi perioadă s-au înregistrat cifre cu mult sub media naţională, atât în ceea ce priveşte încărcătura medie pe judecător, cât şi încărcătura medie pe schemă.
În plus, această instanţă a înregistrat dificultăţi de ocupare a posturilor în anii anteriori.
În consecinţă, în raport de încărcătura medie de dosare de la Judecătoria S. şi numărul de posturi la această instanţă, de la care s-a solicitat transferul, acesta urmând să funcţioneze în doar patru judecători, în mod întemeiat secţia pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că ar fi afectată activitatea acestei instanţe, respingând cererea de transfer, soluţia menţinută de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii prin respingerea contestaţiei formulate de recurent.
Astfel, faţă de cele mai sus expuse, constatând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.D.L. împotriva Hotărârii nr. 915 din 8 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5381/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6240/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
