ICCJ. Decizia nr. 5381/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5381/2012
Dosar nr. 834/45/2009
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la nr. 834/45/2009, reclamanta SC N.I. SRL Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu A.N.V. anularea Ordinului nr. 1625 din 24 iunie 2009 prin care a fost anulată autorizaţia de comisionar vamal al reclamantei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat s-a luat această măsură deoarece ar fi folosit şi ar fi încercat folosirea numelor utilizatorilor şi parolelor unor vameşi de pe I.P. - ul acestei societăţi autorizate, în calitate de comisionar în vamă.
Astfel, s-a depistat anularea tranzitului M.R.N din 27 august 2008 de pe I.P. - ul reclamantului prin folosirea numelui utilizatorului şi parolei doamnei F.D. pentru sistemul N.C.T.S., în timp ce aceasta era în concediu şi de asemenea s-a constatat încercarea de folosire de pe calculatoarele aceleiaşi societăţi a numelor utilizatorilor şi parolelor altor doi agenţi vamali, respectiv A.F. şi C.O. la data de 04 aprilie 2009.
Reclamanta precizează că pârâta a efectuat o anchetă proprie fără a i se aduce la cunoştinţă acest aspect, astfel că nu au avut posibilitatea de a-şi formula apărări, aflându-se în situaţia de a-i fi paralizată întreaga activitate.
În urma verificărilor efectuate de reprezentanţii reclamantului a rezultat faptul că în exemplele date nu au fost folosite şi nici nu s-a încercat folosirea numelor şi parolelor de acces ale unor agenţi propuşi ai pârâtei de pe I.P. - ul propriu, neexistând în acest sens nicio probă.
De asemenea, susţine reclamantul, că în cauză nu s-a efectuat nicio probă tehnico-ştiinţifică pentru a se stabili dacă a fost penetrat sistemul informatic din exterior pentru a fi posibilă identificarea persoanelor care au accesat nelegal baza de date, mai ales că în cauză nu a fost formulată plângere penală.
Referitor la sancţiunea aplicată, reclamantul apreciază că li s-a aplicat sancţiunea cea mai grea, deoarece exista şi o altă sancţiune şi anume aceea a suspendării autorizaţiei de acces pentru o perioadă cuprinsă între 3 luni şi 12 luni.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii în anulare, motivat de faptul că cele două constatări sunt dovedite cu declaraţiile funcţionarilor vamali printre care şi un declarant vamal al reclamantului, precum şi cu dispoziţiile pct. 3 din Confidenţialitatea şi securitatea datelor din declaraţia-angajament din 09 august 2005 semnată şi de reclamant. Din documentaţie rezultă încercarea de folosire de pe calculatoarele reclamantei a numelor de utilizatori şi parolelor agenţilor vamali F.A. şi O.C.
Prin sentinţa nr. 127 din 17 mai 2010, Curtea de apel a respins acţiunea. Sentinţa a fost recurată de către reclamantă, iar prin decizia 1146 din 17 octombrie 2011 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru a fi analizat fondul cererii, apreciindu-se că nu au fost examinate în mod real şi efectiv argumentele reclamantei şi mijloacele de probă administrate de aceasta şi prin aceasta a fost afectat dreptul părţii la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţie.
De asemenea, s-a constat că prima instanţă a ignorat complet cel de al patrulea motiv al acţiunii, referitor la individualizarea sancţiunii.
În rejudecare, s-a suplimentat probatoriul cu înscrisuri, fiind depusă cererea de concediu aprobată a d-nei D.F. din 14 iulie 2008 din care rezultă că în data de 27 august 2008 aceasta se afla în concediu, precizări din care rezultă că reclamanta a fost sancţionată în mai multe rânduri de organele vamale B.V. Sculeni şi D.J.A.O.V. Iaşi, listing-urile de pe e-mail-urile lucrătorilor vamali.
Prin sentinţa nr. 303 din 17 octombrie 2011, pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea promovată de reclamanta SC N.I. SRL Iaşi, în contradictoriu cu A.N.V. - Direcţia regională pentru A.O.V. Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond analizând situaţia de fapt, a reţinut în esenţă, că A.N.V. nu este obligată să facă cunoscute verificările pe care aceasta le face pe linie de serviciu, în unităţile subordonate. Faptul că pârâta a luat această măsură în baza unei anchete proprii fără a-i aduce la cunoştinţă reclamantei demersurile efectuate, nu este un motiv de anulare a ordinului, reclamanta putând prin prezenta acţiune să-şi facă toate apărările pe care le consideră necesare şi să combată situaţia de fapt reţinută de organele vamale în măsura în care aceasta nu ar corespunde realităţii.
A reţinut, totodată, că susţinerea reclamantei potrivit căreia, în urma verificărilor ulterioare făcute de conducerea SC N.I. SRL a rezultat că nu au fost folosite şi nici nu s-a încercat folosirea numerelor şi parolelor de acces ale unor agenţi vamali (propuşi ai pârâtei) de pe I.P. - ul propriu, reprezintă doar o supoziţie a reprezentanţilor A.N.V., nesusţinută de probe în dovedirea acestor aspecte, susţinerile acesteia fiind contrare probatoriului administrat.
Astfel, s-a reţinut că R.M.E., angajat în calitate de declarant vamal al reclamantei, a declarat că „în data de 04 aprilie 2009, în urma nefuncţionării contului său de N.C.T.S., a încercat să verifice starea sistemului prin încercarea de a intra pe două conturi de lucrători vamali. Precizează că a presupus cunoaşterea parolei prin cea alocată iniţial”.
O.C., funcţionarul vamal, în nota explicativă menţionează că „nu are nicio legătură cu angajaţii firmei SC N.I. SRL”.
F.A., funcţionarul vamal, în nota explicativă menţionează că „nu a intrat niciodată în spaţiul unde funcţionează declarantul vamal SC N.I. SRL, nu a avut niciodată acces la calculatorul declarantului vamal şi nu sunt în niciun fel de relaţie cu angajaţii firmei N.”.
Instanţa a constatat că aceste declaraţii nu au fost infirmate în vreun fel de reclamantă care nu a susţinut nici un moment că aceşti angajaţi sau alţii ar fi intrat în sediul său sau ar fi apelat vreodată la calculatorul său pentru a folosi aplicaţia informatică.
Pe de altă parte, s-a reţinut că la punctul 3 „Confidenţialitatea şi securitatea datelor” din Declaraţia-angajament din 09 august 2005 semnată de reprezentanţii N.I. la 09 august 2005 rezultă clar (pct. c şi d) interzicerea utilizării N.C.T.S. în numele altor persoane fizice şi juridice, respectiv a difuzării N.C.T.S. altor persoane juridice sau fizice.
Conform art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, cu modificările şi completările ulterioare, autorizaţia de comisionar în vamă poate fi anulată când comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcţionare şi de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor, printre care se include situaţia utilizării NCTS în numele lucrătorilor vamali.
În ceea ce priveşte adresa 3001 din 30 octombrie 2009, instanţa a apreciat că aceasta este irelevantă în cauză, întrucât priveşte exclusiv biroul vamal Sculeni, neexistând o adresă similară pentru biroul vamal Albiţa. Mai mult din cuprinsul acesteia nu rezultă că angajaţii reclamantei pot încerca accesarea conturilor lucrătorilor vamalii, ci că organul emitent recomandă lucrătorilor vamali să acceseze sistemul NCTS de la comisionarii vamali în cazul în care sistemul se defectează, fapt ce presupune ca exclusiv lucrătorii vamali să procedeze în acest sens, nu angajaţii comisionarului vamal.
În speţă, nu s-a făcut în nici un fel dovada că ar fi existat vreo defecţiune în sistem şi că lucrătorii vamali F.A. şi O.C. ar fi apelat la reclamantă pentru a folosi aplicaţia. Dimpotrivă aceştia au declarat că nu au intrat niciodată în spaţiul unde funcţionează declarantul vamal SC N.I. SRL, nu a avut niciodată acces la calculatorul declarantului vamal şi nu sunt în niciun fel de relaţie cu angajaţii firmei N., fapt care nu a fost contestat de reclamantă.
Pe de altă parte, în condiţiile în care lucrătorul vamal D.F. se afla în concediu de odihnă este cu atât mai evident că nu acesta a procedat în sensul anulării tranzitului, ci direct reclamanta prin angajaţii săi.
De altfel, reclamanta nici nu a susţinut că lucrătorii vamali ar fi accesat vreodată N.C.S.T. - ul de pe staţia sa de lucru, ci doar că există o practică în sensul de a se apela la comisionari vamali, în caz de defecţiune.
Reclamanta nu a oferit instanţei nici un fel de explicaţii pertinente cum a putut fi anulat tranzitul vamal de pe calculatorul său şi cine ar fi încercat să intre în aplicaţie utilizând userele „f.” şi „o.” de pe I.P. său, în condiţiile în care aceştia nu au apelat la reclamantă.
De asemenea, nu a fost reţinută susţinerea reclamantei în sensul că apare ilogic ca lucrătorii săi să acceseze baza de date folosind numele si parolele unor agenţi vamali, deoarece are acces permanent şi necondiţionat la acest sistem, întrucât accesul său este limitat neputând în calitate de comisionar vamal să anuleze un tranzit vamal, lucru permis doar lucrătorilor vamali.
Nu a fost primită nici afirmaţia reclamantei în sensul că nu a existat o tentativă de accesare a N.C.S.T. - ul folosindu-se userele „f.” şi „o.”, atribuite lucrătorilor vamali F.A. şi O.C., întrucât din listing-urile de pe e-mail-urile lucrătorilor vamali depuse în rejudecare rezultă că s-a încercat acest lucru de pe calculatorul lui SC N.I. SRL Iaşi. Reclamanta nu a contestat faptul că calculatorul 10.255.3.163 de pe care s-a încercat intrarea în sistem cu o parolă greşită nu i-ar aparţine, nefiind necesare alte verificări sub acest aspect.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa a apreciat că în cauză, în raport de gravitatea deosebită a faptelor constate, simplul fapt că s-a produs anularea unui tranzit vamal şi că, procedându-se astfel, pot fi eludate complet taxele şi alte contribuţii vamale datorate, cu consecinţe deosebite asupra bugetului de stat şi ţinând cont că în toată perioada 2005-2009, reclamanta a fost sancţionată în mai multe rânduri de organele vamale B. V. Sculeni şi D.J.A.O.V. Iaşi, fapt perceput personal şi de către instanţă care a fost investită cu soluţionarea mai multor plângeri formulate împotriva unor procese verbale de contravenţie, sancţiunea aplicată este pe deplin justificată şi proporţională în raport de abaterea constatată.
Împotriva sentinţei civile nr. 303 din data de 17 octombrie 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC N.I. SRL Iaşi, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, în primul rând, că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Instanţa de fond, s-a arătat, nu a realizat o motivare efectivă a hotărârii ci s-a limitat doar la copierea integrală a situaţiei de fapt prezentată de către intimată prin întâmpinare, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului.
S-a precizat că încălcarea dreptului reclamantei recurente la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului rezidă şi în nerespectarea de către judecătorul fondului a principiului contradictorialităţii, în condiţiile în care nu s-a dispus prezentarea de către intimată a proceselor-verbale de sancţionare şi nu s-a dat posibilitatea reclamantei de a formula apărări cu privire la acest aspect.
Pe de altă parte, recurenta a invocat ca motiv de recurs încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ., cu alte cuvinte nerespectarea celor stabilite în sarcina instanţei de rejudecare prin decizia nr. 1146 din data de 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de a avea în vedere la analiza individualizării sancţiunii ”propunerea formulată de către organul care a efectuat nemijlocit ancheta, respectiv D.R.A.O.V. Iaşi care a opinat în sensul suspendării autorizaţiei de acces la componenta N.C.T.S./ T.I.R. pe o perioadă de 3 luni” precum şi adresa nr. 3001 din 30 octombrie 2009 prin care intimata a recomandat ”utilizarea unei staţii aparţinând unui obligat principal cu linie de comunicare independentă de cea a biroului vamal”atunci când sistemul N.C.T.S. operat de funcţionarii vamali nu funcţionează.
S-a subliniat că în mod eronat instanţa de fond şi-a însuşit întreaga argumentaţie a intimatei, consemnată în adresa nr. 22650 din 16 septembrie 2011, în condiţiile în care depunerea acestei adrese, de către reclamantă, a fost făcută doar în scopul de a demonstra faptul că cei doi lucrători vamali au încercat accesarea N.C.T.S. de la terminalul recurentei în momentul existenţei defecţiunilor la sistem care îi împiedica să facă acest lucru de la terminalele intimatei. Sub acest aspect, recurenta a solicitat a se avea în vedere şi răspunsul intimatei la adresa instanţei, care arată faptul că ”În ceea ce priveşte disfuncţionalităţile sistemului electronic, nu putem preciza dacă în perioada respectivă au existat disfuncţionalităţi deoarece înregistrarea acestora a fost impusă ulterior evenimentelor în cauză”, ceea ce denotă că se încearcă ascunderea situaţiei reale constând în accesarea N.C.T.S. de la terminalul recurentei, în acea perioadă, de către cei doi funcţionari, tocmai datorită defecţiunilor la sistem.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata D.R.A.O.V. Iaşi, în numele şi pentru A.N.V., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat judecătorul fondului, interpretând şi aplicând corect legea la împrejurările de fapt ale cauzei, a dispus prin hotărârea recurată, urmare rejudecării cauzei după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 1146 din data de 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii prin care reclamanta SC N.I. SRL Iaşi a solicitat anularea Ordinului nr. 1625 din data de 24 iunie 2009 al vicepreşedintelui A.N.A.F., care conduce A.N.V., ordin prin care, începând cu data de 24 iunie 2009, a fost anulată autorizaţia de comisionar în vamă nr. 37 din data de 17 ianuarie 2002 având ca titular SC N.I. SRL Iaşi emisă pentru Direcţia Judeţeană Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi extinsă în data de 22 decembrie 2003 pentru Biroul Vamal Sculeni, în data de 28 septembrie 2004 pentru Biroul Vamal Albiţa şi în data de 21 mai 2009 pentru Biroul Vamal Aeroport Iaşi.
Ordinul nr. 1625 din data de 24 iunie 2009, mai sus menţionat, a fost emis în temeiul prevederilor art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza celor relevate în Nota de constatare din 16 iunie 2009 aprobată de vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce A.N.V., referitoare la încălcarea regulilor de funcţionare şi de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor.
În fapt, s-a reţinut, potrivit notelor explicative date de o serie de funcţionari vamali, că SC N.I. SRL a folosit şi a încercat folosirea numelor utilizatorilor şi parolelor respectivilor agenţi vamali de pe IP-ul acestei societăţi autorizate în calitatea de comisionar în vamă, astfel: - s-a depistat anularea tranzitului din 27 august 2008 de pe IP-ul SC N.I. SRL prin folosirea numelui utilizatorului şi parolei doamnei F.D. pentru sistemul N.C.T.S. în timp ce aceasta se afla în concediu; - s-a constatat încercarea de folosire de pe calculatoarele aceleiaşi societăţi a numelor utilizatorilor şi parolelor altor doi agenţi vamali, respectiv A.F. şi C.O., în data de 4 aprilie 2009.
Se constată, în primul rând, că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 7 C. proc. civ., hotărârea atacată de recurenta SC N.I. SRL respectând cerinţele art. 261 alin. (1) punctul 5 din acelaşi cod, care prescriu ca orice hotărâre să cuprindă ”motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”. Judecătorul fondului a expus, în cuprinsul sentinţei pronunţate, considerentele de fapt şi de drept care au condus la soluţia adoptată, şi a conchis judicios că cele reţinute prin actul administrativ atacat sunt reale şi că poate fi anulată autorizaţia de comisionar în vamă, potrivit art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcţionare şi de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor, printre care se include şi situaţia utilizării N.C.T.S./ T.I.R. în numele lucrătorilor vamali.
Pe de altă parte, se reţine că nu este fondat nici motivul de recurs constând în încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, urmare nerespectării principiului contradictorialităţii sub aspectul individualizării sancţiunii aplicată de către intimată, consecinţa nerespectării prevederilor art. 581 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, fiind în exclusivitate anularea autorizaţiei de comisionar în vamă.
Or, suspendarea autorizaţiei de comisionar vamal este o măsură distinctă de cea a anulării, aceasta putând fi luată de către Autoritatea Naţională a Vămilor, pe o perioadă de până la 6 luni, în condiţiile art. 580 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, dacă titularul autorizaţiei nu-şi îndeplinea obligaţiile prevăzute de art. 578 sau dacă acesta săvârşea abateri repetate - dar nu grave - de la reglementările vamale, nu şi în cazul nerespectării regulilor de funcţionare şi de securitate impuse de sistemul informatic utilizat la activitatea de vămuirea mărfurilor.
Prin urmare, este nerelevantă şi nu se mai impunea a mai fi analizată, în context, chestiunea individualizării sancţiunii, prin raportare la propunerea formulată de organul care a efectuat nemijlocit ancheta, respectiv Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, care a opinat în sensul suspendării autorizaţiei de acces la componenta N.C.T.S./ T.I.R. pe o perioadă de 3 luni.
În fine, nu sunt întemeiate nici criticile formulate cu privire la încălcarea flagrantă de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ., acestea prevăzând că ”După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărârea a fost casată”. Judecătorul fondului, după casare, s-a conformat indicaţiilor instanţei de recurs şi a analizat, a cercetat adresa nr. 3001 din 30 octombrie 2009 emisă de către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale - Biroul Vamal Sculeni, apreciind just că aceasta este irelevantă, în condiţiile în care, pe de o parte, ea nu privea situaţia Biroului Vamal Albiţa, şi, pe de altă parte, nu a rezultat din cuprinsul acesteia că angajaţii reclamantei puteau încerca accesarea conturilor lucrătorilor vamali ci că organul emitent recomanda lucrătorilor vamali să acceseze sistemul N.C.T.S. de la comisionarii vamali în cazul în care sistemul se defecta, fapt ce presupunea ca exclusiv lucrătorii vamali să procedeze în acest sens iar nu şi angajaţii comisionarului vamal.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC N.I. SRL Iaşi împotriva sentinţei nr. 303 din data de 17 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC N.I. SRL împotriva Sentinţei nr. 303 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5337/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6218/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
