ICCJ. Decizia nr. 839/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 839/2012
Dosar nr. 10883/2/2010
Şedinţa publică de la 17 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.M. a chemat în judecată A.N.C., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, să oblige pârâta la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei, să oblige pârâta să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ) şi să oblige pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 21 iulie 2010, a depus la sediul pârâtei cererea de redobândire a cetăţeniei române, primind număr de dosar 32771/RD/2010. La data de 18 august 2010 a solicitat informaţii cu privire la stadiul în care se află cererea sa iar la data de 8 septembrie 2010 i s-a comunicat de către pârâtă că cererea urmează să fie analizată la data de 27 decembrie 2010.
Acest termen, susţine reclamantul, încalcă prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, astfel că, în măsura în care legiuitorul nu a prevăzut un termen expres în materie pentru emiterea Ordinului, este aplicabil termenul general de 30 de zile.
În ce priveşte capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii în valoare de 100 de lei pe fiecare zi de întârziere, arată că admiterea acestui capăt de cerere ar realiza o reparaţie echitabilă ca urmare a prejudiciului suferit.
Pârâta A.N.C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, motivând că cererea reclamantului a fost analizată şi avizată pozitiv şi, că la data de 18 martie 2011, a fost emis Ordinul nr. 144/P al Preşedintelui A.N.C., reclamantul figurând la Anexa 1 la ordin, poziţia nr. 382, privind persoanele care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate. În dovedire, a depus copiile actelor menţionate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2487 din 29 martie 2011, a respins acţiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect şi a obligat pârâta la plata sumei de 504,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că întrucât, cererea reclamantului T.M. de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată pozitiv după introducerea acţiunii şi că prin Ordinul Preşedintelui A.N.C. nr. 144/ P din 18 martie 2010, depus în copie la dosar, cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost aprobată, constată ca cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă în consecinţă.
Referitor la obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, instanţa a reţinut ca fiind justificate în parte, pentru suma de 504,3 lei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs atât reclamantul T.M. cât şi pârâta A.N.C.
Recurenta A.N.C. a susţinut că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, susţine recurenta, cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost soluţionată înainte de primul termen de judecată, astfel că, pârâta nu s-a aflat în culpă procesuală şi ca atare, în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
La rândul său, recurentul T.M. a susţinut că din conţinutul O.U.G. nr. 5/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.C. rezultă că termenul de 5 luni de zile în care trebuie analizat dosarul este unul imperativ.
În aceste condiţii, susţine recurentul refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sale rezultă din depăşirea de către A.N.C. a termenului în care avea obligaţia de a soluţiona cererea, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte reducerea onorariului de avocat de circa 10 ori raportat la complexitatea cazului, recurentul T.M. susţine că în prezent nu mai există un tablou al onorariilor minime, deoarece Consiliul Concurenţei a decis că un asemenea tablou este anticoncurenţial.
A susţinut şi faptul că, în situaţia aplicării art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu se măreşte şi nici nu se micşorează onorariile avocaţilor ci, prin acest text, se reglementează un aspect al raportului de drept procesual civil, textul stabilind modalitatea de calculare a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată de către cel care a căzut în pretenţii.
Recursul declarat de T.M. este nefondat şi va fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei de contencios administrativ, reclamantul a solicitat instanţei să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, să oblige pârâta la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei, să oblige pârâta să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ) şi să oblige pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
În cauză cererea reclamantului a fost înregistrată la A.N.C. sub nr. 32771/RD/2010 iar la data de 8 septembrie a fost informat de către pârâtă că cererea sa urmează să fie analizată de către Comisie, la data de 27 decembrie 2010.
Ulterior, cererea reclamantului a fost într-adevăr analizată şi avizată pozitiv, iar la data de 18 martie 2011 a fost emis Ordinul nr. 144/P al Preşedintelui A.N.C., reclamantul figurând în Anexa 1 a Ordinului la nr. 382 privind persoanele care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţiunea domiciliului în străinătate.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 21/1991, republicată, prin ordinul de redobândire a cetăţeniei, Preşedintele A.N.C. constată îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi aprobă cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Prin urmare, având în vedere că cererea reclamantului a fost soluţionată de Comisia pentru cetăţenie şi aprobată prin ordin al Preşedintelui A.N.C., Înalta Curte constată că acţiunea a rămas fără obiect, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, recursul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.
Recursul declarat de A.N.C. este fondat sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
În cauză, însă, nu sunt îndeplinite prevederile legale citate, acţiunea reclamantului fiind respinsă ca rămasă fără obiect.
Astfel, cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost analizată şi avizată pozitiv iar la data de 18 martie 2011 a fost emis Ordinul nr. 144/P al Preşedintelui A.N.C. prin care reclamantul a redobândit cetăţenia română.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
În speţă, pretenţiile reclamantului au fost recunoscute şi înainte de prima zi de înfăţişare astfel că soluţia instanţei de fond de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este greşită, motiv pentru care recursul declarat de A.N.C. va fi admis şi va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, menţinându-se celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.M. împotriva sentinţei civile nr. 2487 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de A.N.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 814/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1210/2012. Contencios → |
|---|
