ICCJ. Decizia nr. 155/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 155/2013
Dosar nr. 1016/33/2011
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 iulie 2011, reclamantul M.C. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ privind decontarea cheltuielilor de asistenţă medicală, în cuantum de 1.649,61 Euro, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, în calitate de angajat al pârâtului, a fost trimis ca ataşat de afaceri interne în Croaţia, ocupând acel post în perioada 1 aprilie 2007 - 30 august 2009.
Reclamantul a mai arătat că a fost însoţit de fiica sa minoră, M.A., născută la 30 iulie 2007, care a necesitat asistenţă medicală, pârâtul refuzând în mod nejustificat decontarea cheltuielilor efectuate, reprezentând contravaloarea consultaţiilor şi vaccinurilor necesare.
Prin Sentinţa civilă nr. 711 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului să deconteze reclamantului cheltuielile de asistenţă medicală în sumă de 1.649,61 Euro, respingând celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 6 din Legea nr. 495/2004, unităţile trimiţătoare suportă cheltuielile medicale pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, iar, în conformitate cu art. 12 din H.G. nr. 837/1995, cheltuielile includ şi contravaloarea consultaţiilor, analizelor, vaccinurilor obligatorii şi medicamentelor pentru membrii de familie aflaţi în întreţinere.
În consecinţă, a stabilit instanţa de fond, având în vedere şi lipsa unor norme de aplicare a hotărârii de guvern adoptate în anul 1995, pârâtul trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor de asistenţă medicală, efectuate de reclamant pentru fiica sa în perioada 2007 - 2008.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că, la data plecării reclamantului în misiune în străinătate, au fost achiziţionate asigurări medicale pentru el şi soţia acestuia, în baza contractului încheiat de SC G., care însă nu eliberează asigurări medicale pentru copiii sub un an.
Pârâtul a precizat că nu există un cadru juridic pentru decontarea cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată fiicei reclamantului în intervalul 2007 - 2008, întrucât, contrar prevederilor H.G. nr. 837/1995, Ministerul Sănătăţii nu a stabilit condiţiile şi cazurile pentru care unitatea trimiţătoare suportă costul cheltuielilor medicale pentru personalul trimis în străinătate şi membrii de familie ai acestuia, aflaţi în întreţinere, neexistând norme date în aplicarea respectivei hotărâri de guvern.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 35 lit. a) din Legea nr. 360/2002 şi art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 677/2003, membrii de familie ai poliţistului beneficiază gratuit de asistenţă medicală şi medicamente.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 495/2004, personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază de asigurări sociale de sănătate al căror cost este suportat de către unităţile trimiţătoare, ca şi cheltuielile medicale pentru cazurile şi în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art. 12 alin. (11) din H.G. nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută şi celelalte drepturi în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, cu menţiunea, prevăzută la alin. (2), că în situaţiile în care unităţile trimiţătoare nu pot încheia contracte de asigurare de sănătate, Ministerul Sănătăţii va stabili condiţiile şi cazurile în care pot fi suportate cheltuielile medicale privind vaccinuri, consultaţii, analize, spitalizare, medicamente.
În alin. (10) al textului sus-menţionat se prevede că, în cazul personalului trimis în misiune permanentă în ţările cu care România are încheiate acorduri în domeniul asigurărilor sociale şi medicale, cheltuielile respective se suportă în condiţiile stabilite prin aceste acorduri.
Potrivit protocolului încheiat de Guvernul României cu Guvernul Republicii Croaţia, aprobat prin H.G. nr. 951/2004 s-a convenit menţinerea în vigoare a acordului din 19 mai 1958 privind asistenţa medicală pentru personalul diplomatic şi administrativ, şi familiile acestora, care prevedea dreptul acestora de a beneficia de consultaţii şi tratament medical gratuit, pe bază de reciprocitate.
În cauză, întrucât fiica reclamantului, născută la 30 iulie 2007, nu a avut pentru perioada în litigiu asigurare medicală, cheltuielile ocazionate de consultaţiile şi vaccinurile obligatorii potrivit vârstei au fost suportate de către tatăl său, deşi, în baza prevederilor legale sus-menţionate, beneficia de gratuitate.
În raport de aceste împrejurări, instanţa a reţinut în mod corect refuzul nejustificat al pârâtului, ca unitate trimiţătoare, de a deconta cheltuielile efectuate de reclamant, dovedite cu înscrisuri, neavând relevanţă faptul că nu au fost emise de către organismul de resort norme în aplicarea prevederilor art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 837/1995.
Faţă de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Sentinţei nr. 711 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 157/2013. Contencios → |
|---|
