ICCJ. Decizia nr. 1747/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1747/2013
Dosar nr. 14/45/2010*
Şedinţa de la 26 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la nr. 14/45/2010, reclamanta C.M., domiciliată în Iaşi, B-dul D., jud. Iaşi, a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, cu sediul în Bucureşti, B-dul L., sector 1, anularea actului de constatare din 24 noiembrie 2009, emis de Agenţia Naţională de Integritate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu i s-a comunicat în termen de cinci zile faptul că este supusă unei verificări şi în ce constă această verificare, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (8) din Legea nr. 144/2007, ceea ce înseamnă încălcarea dreptului său la apărare, şi că nu există nicio incompatibilitate între funcţiile pe care le ocupă, de consilier judeţean şi coordonator al AJOFM Iaşi.
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamanta a fost înştiinţată prin adresa din 06 noiembrie 2009, în legătură cu declanşarea procedurii de verificare a unei posibile încălcări a regimului incompatibilităţilor.
Prin Sentinţa nr. 164/CA din 21 iunie 2010, Curtea de Apel a admis acţiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat actul de constatare din 24 noiembrie 2009, emis de Agenţia Naţională de Integritate reţinând că pârâta a efectuat verificări şi a întocmit actul de constatare din 24 noiembrie 2009 în temeiul textelor de lege declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 415/2010 a Curţii Constituţionale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2838 din 18 mai 2011, a casat Sentinţa nr. 164/CA din 21 iunie 2010 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că prin Legea nr. 176/2010 s-a prevăzut în art. 34 că verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta şi că se menţin probele administrate şi actele procesuale efectuate la instanţe şi la organele de urmărire penală.
2. Hotărârea instanţei de fond, în rejudecare
Prin Sentinţa nr. 340 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin actul de constatare nr. 470/II din 24 noiembrie 2009, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a constatat existenţa stării de incompatibilitate în care se află C.M., întrucât a exercitat funcţia de director coordonator în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi simultan cu deţinerea calităţii de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Iaşi.
Astfel, prima instanţă a reţinut că din adresa din 27 octombrie 2009 a Consiliului Judeţean Iaşi reiese faptul că reclamanta C.M. a deţinut calitatea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Iaşi atât în mandatul 2004 - 2008, cât şi începând cu data de 26 iunie 2008 până în prezent, iar din adresa din 26 octombrie 2009 a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi rezultă faptul că reclamanta a exercitat funcţia de director coordonator în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi din data de 25 septembrie 2009 şi până în prezent, conform Ordinului nr. 1.091 din 25 mai 2009 emis de Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale.
Prin urmare, a constatat că între 25 mai 2009 şi 24 noiembrie 2009, când a fost emis actul de constatare criticat, reclamanta a ocupat funcţia publică de director coordonator în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi, simultan cu deţinerea calităţii de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Iaşi, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 161/2003 care prevăd că, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit şi cu funcţiile de demnitate publică, funcţionarii publici neputând deţine alte funcţii ori desfăşura alte activităţi, remunerate ori neremunerate în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.
Judecătorul fondului a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile privind încălcarea dispoziţiilor art. 4 şi art. 9 din Legea nr. 144/2007, constând în faptul că recurenta-reclamantă nu a fost încunoştinţată despre începerea verificării de către Agenţia Naţională de Integritate în legătură cu o posibilă stare de incompatibilitate ori că a fost înştiinţată tardiv, abia la 20 noiembrie 2009, după terminarea verificărilor, şi că actul nu conţine data şi locul întocmirii sau că reclamanta a solicitat studierea dosarului, întrucât, pe de o parte, textele de lege invocate au fost declarate neconstituţionale, iar pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2838 din 18 mai 2011, a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că prin Legea nr. 176/2010 s-a prevăzut în art. 34 că verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta, menţinându-se probele administrate şi actele procesuale efectuate la instanţe şi la organele de urmărire penală.
Prima instanţă a mai constatat că reclamanta a recunoscut că a fost înştiinţată despre declanşarea procedurii prin adresa din 06 noiembrie 2009, primită de aceasta la data de 11 noiembrie 2009.
După această dată, reclamanta a stat în pasivitate, fapt care nu poate fi imputat pârâtei Agenţia Naţională de Integritate.
De asemenea, instanţa de fond a mai observat că actul atacat conţine pe prima pagină menţiunile referitoare la data şi locul întocmirii.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă că, în mod greşit, instanţa de fond nu a reţinut susţinerile sale referitoare la faptul că, în procedura de verificare, au fost încălcate dispoziţiile art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 144/2007.
Astfel, a arătat recurenta că, din punct de vedere procedural, verificarea efectuată este lovită de nulitate absolută, dat fiind că nu i s-a comunicat în termen de cinci zile faptul că face obiectul unei verificări a inspectorilor de integritate, iar pe de altă parte, că nu i s-a adus la cunoştinţă în ce constau verificările.
De asemenea, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a reţinut nici critica referitoare la viciul de formă al actului atacat, în sensul că actul de constatare trebuie să cuprindă data şi locul întocmirii, precum şi obiecţiile şi explicaţiile persoanei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007.
Pe fondul cererii, recurenta-reclamantă a arătat că nu există incompatibilitate între calitatea de consilier judeţean şi cea de director coordonator al AJOFM Iaşi.
Astfel, a susţinut că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, funcţiile de demnitate publică sau cele asimilate acestora nu includ calitatea de consilier judeţean, iar potrivit dispoziţiilor art. IV din O.U.G. nr. 105/2009 raportat la dispoziţiile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data cercetării, recurenta nu avea calitatea de funcţionar public în înţelesul legii.
Prin urmare, a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante referitoare la vicierea procedurii de verificare efectuată de inspectorii de integritate, prin încălcarea dispoziţiilor art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 144/2007, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate, întrucât, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, prevederile art. 1 - 9 din Capitolul I din lege au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 415/2010 a Curţii Constituţionale.
Se impune a fi subliniat şi faptul că aspectele învederate de recurenta-reclamantă ar putea fi de natură a atrage nulitatea raportului de evaluare numai în condiţiile art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ., în măsura în care vătămarea invocată şi dovedită nu ar putea fi de înlăturată decât prin anularea sa.
Or, recurenta şi-a putut face apărările în faţa instanţei de contencios, fiind deci respectat dreptul la apărare şi, implicit, fiind respectat unul din principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare.
În privinţa dezlegării date fondului, Înalta Curte împărtăşeşte abordarea şi concluzia instanţei de fond, anume că în mod corect şi evident s-a reţinut existenţa unei stări de incompatibilitate în care se află reclamanta începând din data de 25 mai 2009, aceasta exercitând simultan funcţia de coordonator în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi şi pe cea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Iaşi, cu încălcarea dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri:
"(1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
(2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice".
Pe baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv adresa din 26 octombrie 2009 a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi şi adresa din 27 octombrie 2009 a Consiliului Judeţean Iaşi, instanţa de fond a reţinut corect că reclamanta a fost numită într-o funcţie publică - director coordonator în cadrul AJOFM Iaşi începând cu data de 25 mai 2009 şi că a deţinut această calitate, de funcţionar public, simultan cu funcţia de consilier judeţean în Consiliul Judeţean Iaşi.
Referitor la prevederile art. IV alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 105/2009, invocate de recurentă în cererea de recurs, instanţa de control judiciar apreciază că acestea nu pot fi reţinute, impunându-se a fi menţionate şi dispoziţiile alin. (9) din acelaşi act normativ potrivit cărora pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, art. 94 - 96 şi art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile aduse sentinţei, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva Sentinţei nr. 340/2011 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5545/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 203/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
