ICCJ. Decizia nr. 203/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 203/2013
Dosar nr. 4347/1/2012
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1793 din 27 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva Sentinţei nr. 56/F/CA din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă că nu există discriminare între reclamant şi o altă categorie socială aflată în aceeaşi situaţie de fapt ca şi acesta, împrejurarea că legiuitorul nu a dat efect retroactiv unor dispoziţii legale care se aplică în cazul persoanelor ce se pensionează după data adoptării unui act normativ neconstituind discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000, întrucât potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Prin urmare, instanţa de control judiciar a constatat că situaţiile la care a făcut referire recurentul-reclamant sunt diferite, respectiv ele sunt determinate de aplicarea a două legi diferite, în funcţie de data pensionării, aşa încât nu se poate reţine existenţa discriminării.
Cu privire la cererea privind cheltuielile de judecată solicitate de către Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, Înalta Curte a reţinut că reclamantul a chemat în judecată Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării pentru anularea Hotărârii adoptată de acest consiliu, astfel că, în acest context, că limitele determinate de reclamant privesc numai această parte.
Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2011 recurentul-reclamant R.I. a solicitat lămurirea înţelesului dispozitivului Deciziei nr. 1793 din 27 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a se preciza dacă instanţa de recurs a respins cererea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Sibiu de acordare a cheltuielilor de judecată cu privire la toate cheltuielile solicitate de aceasta, în ambele faze procesuale (fond şi recurs), sau doar cu referire la cele din recurs.
Prin Încheierea din 7 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de recurentul-reclamant R.I. şi a lămurit dispozitivul Deciziei nr. 1793 din 27 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că "Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu pentru cheltuielile solicitate în recurs"
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă că neclaritatea invocată de autorul cererii de lămurire există cu privire la respingerea cheltuielilor de judecată solicitate de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, în sensul de a se preciza dacă instanţa de recurs a respins cererea pârâtei de a se acorda cheltuielile de judecată în ambele faze procesuale, respectiv fond şi recurs.
Prin urmare, Înalta Curte a lămurit dispozitivul Deciziei nr. 1793 din 27 martie 2009, lămurind aspectul cheltuielilor de judecată respinse doar în calea de atac a recursului, nu şi în privinţa cheltuielilor de judecată cerute de pârâtă la judecarea pricinii în fond, capăt de cerere ce nu a format obiectul recursului.
Prin cererea înregistrată la data de 5 ianuarie 2012, recurentul-reclamant R.I. a solicitat lămurirea înţelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 184/57/2008, în sensul de a se preciza că este respinsă cererea formulată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate atât la fond cât şi în recurs.
În motivarea cererii, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că în cauză nu se poate constata culpa sa procesuală faţă de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, întrucât această parte a fost introdusă în cauză, din oficiu, de către instanţă.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 şi 2813 C. proc. civ.
Prin Încheierea nr. 279 din 20 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de R.I., privind lămurirea înţelesului dispozitivului Încheierii din 7 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, chiar dacă, prin cererea formulată, petentul solicită lămurirea înţelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011, această cerere nu priveşte aspectele prevăzute de art. 2811 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.:
"În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."
Prin Decizia nr. 1793 din 27 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul formulat de R.I. şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.
Înalta Curte a constatat că potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ, ceea ce este susceptibil de lămurit este doar dispozitivul încheierii din 7 octombrie 2011, iar din dispozitivul încheierii a cărei lămurire s-a solicitat, s-a constatat că acesta este clar.
Faţă de soluţia pronunţată de instanţa de recurs, respectiv de respingere a recursului formulat de R.I. ca nefondat, s-a constatat că instanţa de recurs nu a evocat fondul cauzei, situaţia de fapt stabilită de prima instanţă nefiind schimbată în urma analizei materialului probator cu ocazia judecării recursului, astfel că în mod corect prin Încheierea din 7 octombrie 2011 s-a lămurit înţelesul dispozitivului Deciziei nr. 1793 din 27 martie 2009 în sensul că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu a fost respinsă pentru cheltuielile solicitate în recurs.
Contestaţia în anulare formulată de R.I.
Împotriva încheierii nr. 279 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare contestatorul R.I., invocând în drept dispoziţiile art. 317 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În motivare, contestatorul a arătat că nu a fost citat când s-a soluţionat cererea privind lămurirea înţelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită cu acesta potrivit cerinţelor legii, se impune admiterea contestaţiei în anulare, anularea încheierii atacate cu consecinţa rejudecării cauzei.
Examinând decizia atacată prin prisma motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de faţă este fondată pentru argumentele prezentate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale anterior menţionate, în cauza de faţă citarea era obligatorie.
Pentru a exista motiv de contestaţie în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită faţă de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitatea relativă care poate fi invocată numai de partea lezată.
Astfel, de nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a fost prezentă în instanţă şi nu a avut cum să-şi formuleze apărările.
În speţă, se constată că pentru termenul de judecată din 20 ianuarie 2012, când a fost soluţionată cererea privind lămurirea înţelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, R.I. nu a fost citat.
Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitatea relativă care poate fi invocată numai de partea lezată.
Contestatorul invocă o astfel de neregulă procedurală în ceea ce-l priveşte.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este admisibilă, întrucât potrivit art. 317 alin. (1) teza I, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 319 şi 320 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare şi va anula încheierea nr. 279 din 20 ianuarie 2012 şi rejudecând cauza va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de R.I. privind lămurirea înţelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de R.I. împotriva încheierii nr. 279 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Anulează Încheierea nr. 279 din 20 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 184/57/2008 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF şi rejudecând cauza respinge ca inadmisibilă cererea formulată de R.I. privind lămurirea înţelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1747/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2045/2013. Contencios → |
|---|
