ICCJ. Decizia nr. 209/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 209/2013
Dosar nr. 8127/1/2012
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra acţiunii de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei. Obiectul plângerii
Prin cererea înregistrată la B.E.C. sub nr. 68/CT/B.E.C./2012 din 11 decembrie 2012, U.S.L.A. a solicitat renumărarea voturilor exprimate pentru alegerea C.D. în secţiile de votare din Colegiul Uninominal nr. 5 Arad.
În esenţă s-a învederat că în procesul-verbal privind stabilirea rezultatului votării există neconcordanţe între numărul total al voturilor valabil exprimate obţinute de fiecare candidat la funcţia de deputat prevăzute la pct. h din Procesul-verbal privind stabilirea rezultatului votării pentru alegerea C.D. şi numărul total al voturilor valabil exprimate de la pct. e din acelaşi Proces-verbal.
Prin decizia nr. 150 din 12 decembrie 2012 B.E.C. a respins ca nefondată cererea de renumărare a voturilor exprimate pentru alegerea C.D. în secţiile de votare din Colegiul Uninominal nr. 5 Arad, formulată de U.S.L.A., înregistrată la B.E.C. sub nr. 68/CT/B.E.C./2012 din 11 decembrie 2012.
B.E.C., prin prisma dispoziţiilor legale incidente a constatat că sunt nefondate susţinerile contestatoarei Uniunea Social-Liberală în considerarea următoarelor argumente.
Prevederile art. 15 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc că B.E.C. poate dispune renumărarea voturilor într-o secţie de votare sau refacerea centralizării voturilor şi rezultatului alegerilor dintr-un colegiu uninominal în situaţia în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori sau au fost înregistrate neconcordanţe între datele înregistrate în procesele verbale.
Totodată a mai constatat B.E.C. că procesele-verbale privind consemnarea rezultatelor alegerilor pentru C.D. încheiate de birourile electorale ale secţiilor de votare nr. 393, 160, 300, 278, 227 şi 397 din Colegiul Uninominal nr. 5 Arad, au fost corectate, neconcordanţele sesizate fiind rezolvate conform art. 5 din Decizia B.E.C. nr. 76/D din 22 noiembrie 2012.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de19 decembrie 2012, U.S.L. a solicitat admiterea acţiunii cu consecinţa renumărării voturilor exprimate în Colegiul Deputaţial nr. 5Arad, cu prioritate a voturilor nule, a identificării celor 70 de voturi exprimate în favoarea candidatului la C.D., C.F.L., cu consecinţa atingerii scorului electoral de 50%+1 voturi şi constatarea adjudecării mandatului în favoarea candidatului USL la C.D., C.F.L..
În susţinerea acţiunii, s-a arătat că numărul de 573 – voturi nule, ce se regăsesc în Procesele – Verbale ale secţiilor de votare pentru cele 123 secţii de votare sunt în măsură să afecteze semnificativ rezultatul votării în situaţia în care, în categoria acestora au fost incluse voturi valabil exprimate în favoarea candidatului USL C.F.L., iar din motive de lipsă a specializării şi a insuficientei înţelegeri a legii electorale pe de o parte, iar pe de altă parte din neglijenţa membrilor Birourilor Secţiilor de Votare aceste voturi au fost clasificate greşit în categoria voturilor nule în detrimentul candidatului USL.
Din situaţia voturilor exprimate pentru cele 123 secţii de votare rezultă că au fost înscrise în Procesele verbale un număr de 573 voturi nule, care în opinia reclamantei la o renumărare pot să fie identificate ca fiind voturi valide exprimate în favoarea candidatului C.F.L..
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra acţiunii
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 1591 alin. (2) şi alin. (4) din acelaşi Cod, excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă în primă instanţă decât materiile date prin lege în competenţa sa, iar pe de altă parte, conform prevederilor Legii nr. 35/2008 pentru alegerea C.D. şi a S., competenţa instanţei supreme este prevăzută expres doar în cazurile reglementate de art. 9¹ alin. (4) şi alin. (5) şi de art. 21 alin. (2) din lege, respectiv, Înalta Curte soluţionează, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, doar contestaţiile împotriva deciziilor B.E.C. privind protocolul de constituire a unei alianţe electorale sau modul de formare şi componenţa B.E.C..
Prin urmare, nu există în conţinutul Legii nr. 35/2008 un text care să prevadă expressis verbis că hotărârile B.E.C. pronunţate în soluţionarea contestaţiilor privind procedura de renumărare a voturilor într-o secţie de votare sau refacerea centralizării voturilor şi rezultatului alegerilor dintr-un colegiu uninominal sunt supuse contestaţiei/plângerii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar, în cauză, aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 9¹ şi art. 21 din lege nu este permisă.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine faptul că prevederile art. 32 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, potrivit cărora „c ontestaţiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se soluţionează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală”, nu sunt incidente în cauză, întrucât nu reglementează procedura de renumărare a voturilor exprimate.
Ca o consecinţă a constatării necompetenţei materiale a instanţei supreme, conform celor mai sus arătate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., apreciază ca fiind legitim şi imperativ să califice natura cererii formulată de petentă în cauza de faţă, operaţiune premergătoare necesară stabilirii instanţei competente.
Astfel, sub aspectul calificării birourilor electorale în general şi a B.E.C. în special ca fiind „autorităţi publice” emitente ale unor acte administrative, se constată că aceste entităţi cu o existenţă limitată, astfel cum sunt definite în Legea nr. 35/2008, nu se încadrează în sensul strict al termenului definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu completările şi modificările ulterioare.
Totuşi, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 35/2008, membrii acestor birouri „exercită o funcţie ce implică autoritatea de stat”, ceea ce conferă biroului însuşi calitatea de autoritate publică.
Prin urmare, chiar şi în aceste circumstanţe de imprecizie terminologică a legii speciale, este cert că activitatea B.E.C., reglementată prin dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 35/2008, poate fi asimilată celei a unei autorităţi publice centrale, iar decizia adoptată în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 15 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 35/2008 are natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din punct de vedere formal, acţiunea formulată în cauza de faţă este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa competentă din punct de vedere material fiind, potrivit art. 10 alin. (1) din lege, curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă în privinţa litigiilor având ca obiect acte administrative emise de autorităţile publice centrale, iar din punct de vedere teritorial, conform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137 cu referire la art. 158 alin. (1) şi 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Trimite cauza având ca obiect acţiunea formulată de U.S.L. în contradictoriu cu B.E.C. spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 204/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 218/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
