ICCJ. Decizia nr. 21/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 21/2013
Dosar nr. 2009/2/2011
Şedinţa de la 8 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A. să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, având gradul de maior şi funcţia de şef colectiv în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 2, a aprobat următoarele măsuri operative în dosarul de urmărire informativă deschis asupra unui cunoscut critic şi istoric literar român: "informatorii din cadrul Casei de Cultură vor fi instruiţi să ne semnaleze prezenţa lui C. la această instituţie, cu cine ia legătura, locul unde se desfăşoară discuţiile şi dacă în perioada în care se află obiectivul în localul Casei de Cultură se mai află şi vreun diplomat de la ambasada vest-germană"; "informatoarea A. ne va semnala prezenţa lui C. în cadrul obiectivului G. şi diplomaţii cu care ia legătura"; "informatoarea P. va fi instruită să ne semnaleze comportarea obiectivului la diferite recepţii care au loc şi unde este invitat, precum şi persoanele cu care discută"; "în cooperare cu Direcţia I, C. va fi încadrat informativ la locul de muncă"; "se vor folosi mijloacele T şi F (tehnică operativă şi filaj - n.n.) în vederea identificării legăturilor care apar şi a controlării discuţiilor care au loc între aceştia".
Prin Sentinţa nr. 6479 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului H.A..
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că pârâtul, în calitatea de maior şi funcţie de şef colectiv în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 2, a aprobat măsuri informativ - operative în dosarul de urmărire informativă deschis asupra unui critic şi istoric literar român: "informatorii din cadrul Casei de Cultură vor fi instruiţi să ne semnaleze prezenţa lui C. la această instituţie, cu cine ia legătura, locul unde se desfăşoară discuţiile şi dacă în perioada în care se află obiectivul în localul Casei de Cultură se mai află şi vreun diplomat de la ambasada vest-germană";
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că sunt relevante şi propunerile, semnate de pârât, de aprobare a închiderii dosarului de urmărire informativă privind anumite persoane, clasarea materialelor la C.I.D., dar şi menţinerea acestora în evidenţe
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că aşa cum reiese din toate documentele anexate, activitatea pârâtului se remarcă prin acţiunile ce au ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţa privată, iar prin aceasta încălcându-se concomitent, şi dreptul fundamental la libertatea de opinie şi de exprimare, dreptul la libertatea de conştiinţă şi religie, acţiunile pârâtului fiind grave şi constituind acte de poliţie politică în accepţiunea legii.
Conchizând, judecătorul fondului a constatat că pârâtul deşi a fost citat în prezentul dosar la adresa comunicată de DEPABD, iar odată cu citaţiile, pârâtul recepţionând şi cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente, totuşi nu s-a prezentat în faţa instanţei nici personal şi nici prin reprezentant şi nu a învederat o situaţie de fapt contrară celei expuse de către reclamant.
2. Recursul exercitat de pârât
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs H.A., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea recursului, recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu nerespectarea regulilor procedurale de citare corectă pe toată durata judecăţii, fiind citat din eroare în Bucureşti.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
În materia nulităţii actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. includ toate neregularităţile procedurale care atrag această sancţiune, cu excepţia celor expres prevăzute în art. 304 pct. 1 - 4, dar şi cele care au fost făcute prin nesocotirea unor principii fundamentale, a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că într-adevăr, din eroare, instanţa de fond a dispus citarea pârâtului H.A. în Bucureşti, astfel cum a indicat şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date prin adresa aflată la dosarul de fond.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Faţă de dispoziţiile legale citate, instanţa de control judiciar reţine că, prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., producând pârâtului H.A. o vătămare evidentă, întrucât aceasta nu a avut posibilitatea să participe la judecată şi să-şi formuleze apărarea, contrar principiilor fundamentale procesuale ale contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Principiul contradictorialităţii presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor şi că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Nu în ultimul rând, stabilirea corectă a cadrului procesual şi îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Instanţa de fond a pronunţat, aşadar, o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) - (3) şi art. 313 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de H.A. împotriva Sentinţei civile nr. 6479 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 22/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi... → |
|---|
